544 matches
-
impus în științele naturii și a devenit, începând cu secolul al XVII-lea, metoda fundamentală de investigare a realității empirice. Sintetic vorbind, experimentul presupune provocarea variației(apariției) unuia sau mai multor fenomene într-o situație controlată. El pornește de laschema deterministă a relațiilor dintre fenomene, având deci în centrul oricărei configurații de legături relația cauzală. Observația, atunci când se practică în mod independent înștiințele dezvoltate, se apropie de experiment prin grija de a găsi cele mai temeinice argumente pentru afirmarea existenței unei
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și similarele lor în cazul caracteristicilor calitative nu fac altceva decât să încerce să evidențieze relația directă dintre două variabile când celelalte sunt presupuse constante (controlate). Cu toate acestea, nu trebuie să legăm în mod absolut observația de modelul explicativ-cauzal determinist. În științele umane, observația se poate realiza - și se realizează - și atunci când paradigma de abordare a realității socioumanului nu este cea determinist-cauzală, ci, de exemplu, cea interpretativistă. Lucrul e posibil, căci subiectul cunoscător este, în acest caz, parte din realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
utilizarea unor asemenea scheme în studierea vieții sociale. Dar această dispută e prea veche și prea lungă pentru a o mai invoca aici. Să observăm doar că atunci când omul face cercetare științifică (nu când vorbește despre ea!), apelul la modelele deterministe este mult mai frecvent decât vor să accepte partizanii tehnicilor pur și absolut interpretative. Concluzionând, vom spune așadar că experimentul constituie o metodă care estefolosită în științele socioumane, zona lui predilectă de aplicare constituind-o fenomenele care se petrec la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
pe procedee statistice diferite, dar având un obiectiv comun. Mai exact, ilustrăm trei direcții mari, care urmăresc: (i) construcția de tipologii, (ii) construcția de scale complexe sau de indici agregați, capabili uneori să stabilească ierarhii, și (iii) elaborarea de modele deterministe, adică de relații cauzal-condiționale între variabile. Fiecare dintre aceste trei clase de proceduri poate fi divizată, la rândul său, în două subclase, relativ distincte, în funcție de tipul variabilelor utilizate: cantitative sau calitative (categoriale). Tipologii. Construirea și utilizarea în scopuri descriptive și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cumularea directă a codurilor sau prin atribuirea de scoruri intermediare, însoțite eventual de ponderi, ajungându-se la scoruri sintetice, pentru a defini fie noi variabile explicative pentru un fenomen dat, fie o formă mai generală a fenomenului de explicat. Modele deterministe. Includem sub acest titlu o gamă foarte variată de proceduri statistice, fie că ele uzează de caracteristici calitative, fie de variabile cantitative, proceduri ce se bazează pe ideea că una dintre variabile (eventual mai multe) reprezintă factorul ce trebuie explicat
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
variabile atunci când se cunoaște poziția indivizilor după o altă variabilă (sau mai multe). Aceasta se mai poate exprima spunând că, prin introducerea celei de a doua variabile, se reduce gradul de nedeterminare privitor la poziția indivizilor după prima variabilă. Modelele deterministe se disting unele de altele în funcție de natura variabilelor (calitative, cantitative), de numărul acestora și de forma legăturilor matematice postulate a exista între ele. Cazul cel mai simplu de model determinist îl reprezintă construcția unui tabel de asociere (contingență) între două
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de nedeterminare privitor la poziția indivizilor după prima variabilă. Modelele deterministe se disting unele de altele în funcție de natura variabilelor (calitative, cantitative), de numărul acestora și de forma legăturilor matematice postulate a exista între ele. Cazul cel mai simplu de model determinist îl reprezintă construcția unui tabel de asociere (contingență) între două caracteristici calitative (variabile categoriale, cum se mai numesc) A și B, dintre care una - să zicem A - este presupusă a reprezenta un factor determinant pentru cel ilustrat de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de ansamblul variabilelor independente, cuprinse într-un model de legătură lineară. Altfel spus, R2 ne arată care este eficiența aproximării lui x1 prin ecuația de regresie lineară. Pentru alte forme de regresie decât cea lineară, se calculează coeficienți asemănători. Legăturile deterministe implicate în ecuațiile de regresie se află la baza multor altor modele mai complexe, care fie introduc relații de dependență simultană între mai multe variabile, fie caută definirea unor variabile-factori noi, ce pot fi interpretați ca variabile finale (factori sintetici
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sunt determinate și reglate integral de structuri impuse, de instrucțiuni precise și de un control operativ, succesul Învățării fiind asigurat de parcurgerea suitei de operații În condițiile Îndeplinirii corecte a prescripțiilor fixate. Practic, această raționalizare poate Îmbrăca forma unor proceduri deterministe care direcționează În mod univoc acțiunile și operațiile de predare/Învățare. Așas-au dezvoltat: metoda Învățării dirijate pe bază de fișe (colecții de fișe), metodaalgoritmizării și semialgoritmizării Învățării, diferite variante ale instruirii programate, instruirea asistată de calculator, instruirea prin obiective operaționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
algoritmic aplicabile la rezolvarea anumitor categorii de probleme, ceea ce ar avea o deosebită importanță pentru Învățare. Pornind de la aceste constatări, ei au căutat să fundamenteze Învățământul peastfel de structuri algoritmice. Un algoritm 1 odată construit constituie un program, o procedură deterministă. Așa s-a ajuns ca algoritmii să devină noi mijloace de instruire. Și să se dezvolte o așa-numită „pedagogie algoritmică”. a) Ce este un algoritm?tc "a) Ce este un algoritm?" În sensul cel mai larg al cuvântului, un
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și responsabilitatea fiecărui om? 5. Doar ființa individuală este singura reală din punct de vedere ontologic Alături de Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
prezică evoluția socialului. Capitalismul nu s-a prăbușit ci, dimpotrivă, pare să fie pe punctul de a cuceri întreaga lume. Lupta finală dintre proletariat și burghezie nu s-a produs, iar societatea comunistă nu a fost nicăieri proclamată. Dimensiunea sa deterministă a făcut marxismul incapabil să explice formidabila capacitate a societăților de a răspunde provocărilor. Prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est și, mai ales, în Uniunea Sovietică dă motive temeinice pentru a afirma că experimentele de sorginte marxistă au eșuat definitv. La
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fizicii nu pot explica de ce s-a produs totul astfel. Teistul vede evenimentul ca un moment al creației și ca început al timpului. Oricum, în interpretarea istoriei cosmice, religia și știința trebuie să se întîlnească. Fizica clasică s-a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încă din epoca lui Platon și Aristotel. 4. Înțelegerea naturii în termenii probabilității Drumul explicației darwiniene a originii noilor varietăți și specii prin selecție naturală a fost deschis și de trecerea de la examinarea corelațiilor dintre cauze și efecte potrivit tiparului determinist tradițional la o abordare probabilistă. Orientarea deterministă a gândirii îl conduce pe naturalist să caute explicația apariției unor noi specii în primul rând în acțiunea directă exercitată de schimbările care au loc în caracteristicile ambianței fizice, în condițiile de climă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
4. Înțelegerea naturii în termenii probabilității Drumul explicației darwiniene a originii noilor varietăți și specii prin selecție naturală a fost deschis și de trecerea de la examinarea corelațiilor dintre cauze și efecte potrivit tiparului determinist tradițional la o abordare probabilistă. Orientarea deterministă a gândirii îl conduce pe naturalist să caute explicația apariției unor noi specii în primul rând în acțiunea directă exercitată de schimbările care au loc în caracteristicile ambianței fizice, în condițiile de climă, sol, relief ș.a.m.d. Se presupune
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fiecare nouă generație, și anume a acelor care sunt mai puțin adaptați. Supraviețuirea celor mai bine adaptați în lupta pentru existență se realizează însă numai ca tendință. Ea va reține atenția cercetătorului care este înclinat să gândească probabilist, și nu determinist. Acele variații întâmplătoare ale caracterelor - care oferă anumitor indivizi avantaje în ceea ce privește adaptarea la condițiile de climă și de sol, în privința găsirii hranei sau a apărării de dușmani, a găsirii unor parteneri pentru reproducere sau a îngrijirii urmașilor - nu le asigură
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ajunge la descoperirea principiului selecției naturale datorită unei reorientări a gândirii, acea reorientare care i-a dat posibilitatea să înțeleagă că presiunea adaptativă la care este supusă fiecare ființă vie, într-o anumită ambianță, nu acționează într-un mod direct, determinist, ci se exercită preponderent indirect. Și anume prin aceea că în medie statistică vor fi avantajați în lupta pentru existență indivizii care posedă caracteristici ce oferă avantaje adaptative, caracteristici care au apărut însă în mod întâmplător, adică independent de această
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și uneori la fel de convenabilă.“ Perspectiva schițată în aceste rânduri aduce în prim-planul atenției fapte care fuseseră până atunci adesea trecute cu vederea de către naturaliști deoarece ele îl contrariază pe orice observator al naturii a cărui gândire are o orientare deterministă strictă sau finalistă. Este vorba de acele observații care arată că variații asemănătoare pot apărea la ființe care trăiesc în condiții foarte diferite, și invers, că variații foarte diferite se produc la organisme care trăiesc în condiții cu totul asemănătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înseamnă că organismele vii nu sunt nici pe departe atât de perfect adaptate pe cât ar trebui să fie ele dacă ar fi fost create anume pentru anumite condiții de viață sau dacă structura lor ar fi fost modelată în mod determinist de către aceste condiții. Tocmai adoptarea unei perspective populaționale și probabiliste explică de ce lui Darwin i-a atras atenția o mare diversitate de fapte semnificative în acest sens, care au scăpat atenției celor mai mulți din colegii lui naturaliști. Există multe specii cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pe care le explicau teoriile care circulau pe atunci în lumea naturaliștilor și, mai ales, explică multe observații pe care aceste teorii nu le puteau explica. Naturalistul care gândește populațional și probabilist, spre deosebire de cel care gândește în mod creaționist sau determinist, nu va fi surprins de asemenea constatări, de exemplu de aceea că, alături de instincte ce ne apar drept admirabile, pot fi întâlnite nu puține instincte neadecvate din punctul de vedere al funcției lor adaptative. În cartea lui, Darwin a acordat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
astăzi, din diferite motive, de explicația dată de Darwin evoluției afirmă că ea este „doar o ipoteză“ deoarece nu se bazează pe „experiențe de laborator“. Supoziția tacită care susține observații de acest gen este că explicația prin subsumare la legi deterministe ar deține monopolul explicației științifice. Nu există însă nici un temei pentru pretenția că această explicație este singura explicație științifică. Ca și explicațiile date evenimentelor istorice în alte domenii, explicațiile oferite pentru prima dată de Darwin evoluției vieții pe pământ sunt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
G. Hempel, un autor clasic în cercetarea logicii explicației științifice, a susținut că o explicație este științifică numai și numai dacă ea este o explicație nomologică. Într-o explicație nomologică, faptele care constituie obiectul explicației vor fi derivate din legi deterministe sau statistice, precum și din informații privitoare la mărimile ce caracterizează starea sistemelor. În studiile sale, Hempel a calificat drept înșelătoare impresia larg răspândită că ar putea fi considerate explicații științifice, în sensul strict al termenului, și alte genuri de explicații
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se situează la pluralitatea perspectivelor care i se oferă lui ca actor și ca spectator, ca om obișnuit și ca istoric. Să spunem mai ales că pentru a rămâne fidel acestui dat plural al istoricității umane, Aron critică aspru evoluționismul determinist, pe de o parte, și relativismul istoric, pe de alta, două strategii opuse, dar, în egală măsură, puțin întemeiate pentru a neutraliza sau a aboli caracterul propriu al condiției istorice a omului și tragicul său specific, care constă tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
1968 Metamorfozele poeziei, nu numai fiindcă metamorfoza era mai la modă decât istoria, dar și fiindcă nu descopeream an mine nici o chemare față de o abordare a literaturii care avea, de această eram conștient, două neajunsuri principale. Primul constă an caracterul determinist al evenimentelor, de care eram cu atat mai puțin sigur cu cât era vorba de evenimente literare, de opere artistice. Al doilea constă an faptul că necesitatea inducea an istorie un sens, o făcea previzibilă și finalistă. Mesianismul marxist izvora
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
inevitabilul, de vreme ce istoria se ăndrepta triumfal spre un moment anume, de neocolit, chiar și cu prețul unor nedreptăți și crime, al ănchisorii politice și al (termenul nu se ivise anca) gulagului. Neputința această de a scăpa din strânsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi bănuitori față de disciplină ca atare a istoriei literare, ăn pofida faptului că mari critici dinainte scriseseră câte una, nu numai Iorga, dar și Lovinescu și Călinescu. Nu vreau să
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]