2,337 matches
-
privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar... Tu ești singurul care ai spart blindajul familiei noastre și-ai pătruns în interior. Tata te simpatizează, pentru că-i ești consătean și-i amintești de sat; eu îți caut compania, să am cu cine discuta literatură, iar mama te detestă, cred că face un fel de alergie la prezența ta, scuză-mă că ți-o spun, dar ai observat-o și tu... Vezi, de-aceea dimineață, cînd m-ai jignit, am vrut să-i spun mamei, ca prin ea, știindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta?“ sau „Ce-ai zice de o abordare în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea sfârtecată și a căzut, cum nu se poate mai oportun, ca o pată de spermă pe prohabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cărți. Timp de șase luni, Carol studiase spaniola, dar în cele din urmă renunțase, căci i se părea prea dificilă. Se gândise la un moment dat să își ia un câine sau o pisică, să-i țină companie, dar întotdeauna detestase modul în care își expuneau organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu, ca să nu observe cum, în mod misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull nu-și amintea nimic. Și cu asta, basta. Fusese o seară de muncă. Bull avea marele ghinion de a fi redactor de divertistment la o revistă locală numită Get Out!. Își detesta cu cordialitate slujba. Se angajase la revistă după un stagiu în State, într-un moment în care fotbalul american și baseball-ul câștigau teren la Londra. Bull scrisese mult despre ele și despre alte sporturi. Fusese angajat la Get Out
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o criză de personal. Redactorul de divertisment murise la post, într-un incident în care erau implicați un saltimbanc francez și șapte țipari vii (dintre care unul luase foc). Finanțatorul și, în același timp, directorul revistei, un estet prin definiție, detesta ceea ce el numea „sufletiștii“. Una dintre afacerile sale anterioare fusese lansarea gamei de produse de parfumerie pentru bărbabți Harold Acton, care se bucurase de un succes răsunător. Redusese secțiunea de sport a Get Out! la o jumătate de pagină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bani munciți, opulența betonată a hoților de tranziție. Nu pot să nu mă gândesc ce-ar face unii dintre oamenii simpli ai acestei țări, muncitori și țărani, dacă ar avea dintr-o dată miliarde pe mână: exact ceea ce astăzi pretind că detestă la magnații de carton. În călătoriile prin țară mi se întâmplă des să mă oprească tot felul de oameni care îmi cer să apar din nou „la televizor” și „să dați în ei!”. Sunt și unii care o fac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor comportamente care susțin perpetuarea regimului despotic [...]. O’ Brien, ideologul-călău: «Naziștii germani și comuniștii ruși
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le oferim votul prin care îi delegăm să ne reprezinte interesele și aspirațiile noastre. Le cedăm puterea noastră nu ca s-o exploateze în favoarea exclusivă a lor. Dacă avem o libertate interioară de gândire înseamnă că am acumulat experiență și detestăm toate sloganurile și prejudecățile. Gândirea se hrănește cu reflecții iar nu cu fel de fel de automatisme și lozinci. Logic ar fi ca din moment ce ne-au dezamăgit partidele de stânga (întâi comuniștii, apoi FSN-ul, PDSR-ul) să nu le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dispreț nu poate fi egalat de invidia unora dintre săraci iar pe săraci e ușor să-i faci să pară răi. Despre bani, ca una din problemele contemporane (atunci când sunt folosiți în sens distructiv), filozoful Petre Țuțea spunea: „Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acelea când nu mai are cu cine sau pentru ce să lupte. Este ceva în gustul victoriei care ne ațâță atât de mult, încât nu putem trăi fără s-o urmărim.” Nu întâmplător, un român din exil - Eugen Ionescu, a detestat în viață cel mai mult indiferența, adică pur și simplu nepăsarea egoistă. Românii au nevoie pe viitor de mult spirit civic și combativ. Presa și justiția trebuie lăsate de politicieni să-și facă datoria cu profesionalism și să-și aleagă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mari, o!). S-a așezat lângă mine, dându-mi chipurile din greșeală cu ghiozdanul în cap. - Bună, am zis, alegându-mă cu un ghiont și un pumn în picior. Și a urmat ce era scris să urmeze. Alexandru Gheorghe detesta copiii iubiți. Detesta la fel de mult și copiii urâți. Detesta pe toată lumea în mod egal, în afară de cel care avea nenorocul să-i fie coleg de bancă, om pe care îl ura de moarte, indiferent cine ar fi fost el. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
S-a așezat lângă mine, dându-mi chipurile din greșeală cu ghiozdanul în cap. - Bună, am zis, alegându-mă cu un ghiont și un pumn în picior. Și a urmat ce era scris să urmeze. Alexandru Gheorghe detesta copiii iubiți. Detesta la fel de mult și copiii urâți. Detesta pe toată lumea în mod egal, în afară de cel care avea nenorocul să-i fie coleg de bancă, om pe care îl ura de moarte, indiferent cine ar fi fost el. Iar el eram acum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi chipurile din greșeală cu ghiozdanul în cap. - Bună, am zis, alegându-mă cu un ghiont și un pumn în picior. Și a urmat ce era scris să urmeze. Alexandru Gheorghe detesta copiii iubiți. Detesta la fel de mult și copiii urâți. Detesta pe toată lumea în mod egal, în afară de cel care avea nenorocul să-i fie coleg de bancă, om pe care îl ura de moarte, indiferent cine ar fi fost el. Iar el eram acum eu. După numai două luni de îmbrâncituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unic, extrem de frumos, pe care criticii nu știu cui să-l atribuie. E un roman pe care atât scriitorul productiv cât și cel chinuit visaseră întotdeauna să-l scrie. Sau: Tânăra femeie fusese întotdeauna o cititoare pasionată a scriitorului productiv și-l detestase pe scriitorul chinuit. Citind noul roman al scriitorului productiv îl găsește lipsit de valoare și înțelege că tot ce scrisese el era la fel; în schimb, amintindu-și operele scriitorului chinuit, le găsește acum extrem de frumoase și abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui roman. Dar găsește ceva complet diferit de ceea ce se aștepta și-l dă naibii și pe el. Sau: Idem, înlocuind „productiv“ cu „chinuit“ și „chinuit“ cu „productiv“. Sau: Tânăra femeie era etc. etc. pasionată de scriitorul productiv și-l detesta pe cel chinuit. Citind noul roman al productivului nu-și dă seama că ceva s-a schimbat; îi place, fără să se entuziasmeze în mod special. Cât despre manuscrisul scriitorului chinuit, îl găsește insipid, ca tot restul operei acestui autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vedea puțin mai clar, e nevoie să curățăm terenul. În mișcarea neîntreruptă de pe Bulevard întâlnesc mereu persoane a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest pentru că m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dorit ca nici un alt vapor să nu mai ajungă vreodată În „apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum spunea el, și acolo, la prora, cu toate că ea nu era În stare să-l vadă, se afla continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să guverneze toate faptele sale sau să servească drept motor fiecăruia dintre sentimentele ei. Oricare ar fi fost aspectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
întinsă peste Alfa. — Iar ăsta, zice ea, trăgând o linie invizibilă de la zâmbetul ei la Alfa, e ginerele meu, Seth Thomas. Mâna ei mare zboară spre mine pe bancheta din spate. — Asta, zice, e fiica mea, Bubba-Joan. În unele zile, detest felul cum Brandy ne schimbă viețile fără veste. Uneori, de două ori într-o zi, trebuie să fii la înălțimea unei noi identități. Unui nume nou. Noi relații. Handicapuri. E greu să-mi amintesc drept cine am început călătoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]