425 matches
-
Fostul premier Mihai Răzvan a declarat, luni, că detronarea Guvernului Ungureanu a reprezentat un act de trădare, din prisma numeroșilor parlamentari ai Puterii de atunci care au decis, brusc, să schimbe tabăra. Fostul premier a ținut să sublinieze că va încerca să afle care au fost motivele pentru care
MRU: Migrația dinspre PDL la USL, un puci parlamentar () [Corola-journal/Journalistic/44628_a_45953]
-
de la Muntele Athos, reforma agrară, precedată de lovitura de stat de la 2 mai 1864 datorită împotrivirii marei boierimi, adoptarea Codurilor moderne în legislația românească, introducerea, în 1863, a alfabetului latin, alegerea Bucureștiului drept capitală a țării). Cînd vine vorba de detronarea lui Cuza Vodă, autorul e mai zgîrcit în evidențierea unor argumente defavorabile domnitorului, cum ar fi tendința sa netă spre cezarism (care a alăturat, în aceeași conjurație, și pe conservatori și pe liberalii radicali, în frunte cu I.C. Brătianu și
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
în aceeași conjurație, și pe conservatori și pe liberalii radicali, în frunte cu I.C. Brătianu și C.A. Rosetti), crearea acelei corupții a Camarilei sale, în cap cu belgianul Librecht. Acestea, de fapt, contrar opiniei autorului nostru, au dus la detronarea domnitorului și nu coaliția realizată de masoni. Pentru că ideea, socotită necesară, a unui domnitor străin pe tronul României o acceptase și Cuza. Interesantă este versiunea scrisă, în memoriile încă inedite, ale lui Ion Bălăceanu despre modalitatea capacitării principelui Carol de
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
a spus el. The Week scria recent despre "The fox" că este "Gangnam Style versiune 2013". Mișcările ușor replicabile, precum și numărul mare de vizualizări acumulat într-un timp foarte scurt, ar putea face din "The fox" un prim candidat pentru detronarea hitului "Gangnam Style" al cântărețului sud-coreean Psy, mai scrie The Week.
Poate detrona "Gangnam Style", dar textul strălucește prin absurditate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63434_a_64759]
-
ministru și ministru de Interne, cînd relațiile dintre cei doi oameni politici s-au răcit, domnitorul ajungînd să-l suspicioneze pe sfetnicul sau că vrea să-i ia locul. S-au despărțit, desi Kogălniceanu n-a participat la preparativele pentru detronarea domnitorului. Fapt este că darurile de om politic ale lui Brătianu și radicalismul idealist al lui Rosetti, ajutați de alți cîțiva colegi de ideal, au pregătit constituirea viitorului Partid Liberal. Au căutat aderenți în Moldova. Dar acolo nu se găsea
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
proiect, din care au apărut 30 de astfel de micromonografii, însoțite de antologii de texte. Controversele pot începe de la pretenția colecției de a configura un canon, de a propune schimbări în ierarhia valorilor actuale, poate că mai ales în sensul detronării unor șaizeciști, ambiția dintotdeauna a celor mai mulți dintre optzeciștii ofensivi. Nu știu ca Al. Mușina sau Al. Cistelecan să fi dat undeva o motivație a proiectului și nici nu cred că era absolut necesar. Ne ajung cele 30 de cărți din
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
ordonată de domnitor (ajutat fundamental de Kogălniceanu), e incontestabil. Însă fără acest act de forță, Cuza nu și-ar fi putut înfăptui programul său reformator absolut necesar progresului țării. Demnă de tot interesul este relevarea faptului politic că anul 1866 (detronarea lui Cuza) simbolizează "sfîrșitul unei ere și marchează începutul alteia în evoluția României moderne". Explicațiile, măi toate, sînt la locul lor și bine puse în evidență, relevîndu-se că, de fapt, "calea generală de dezvoltare pe care România avea să o
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
rămas uimit văzînd ce personalitate politică marcantă este poetul Bolintineanu și se temea, efectiv, de el. Mai tîrziu, după ce fusese, scurtă vreme, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub domnia lui Alex. Ioan Cuza, i-a rămas fidel și după detronare, probozindu-i, în articole vitriolante, pe conjurații care au pregătit și provocat abdicarea. Din păcate, mintea i s-a întunecat și a murit, uitat, în 1872, fără a-și fi putut realiza potențialitățile. Dar vremea a trecut și apare în prim-
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
criticat toate anomaliile sociale și politice, dar mai ales pe conservatorii și liberalii care vor alcătui "monstruoasa coaliție", cum a fost denumită de Cezar Bolliac în ziarul Buciumul nr. 15, din 20 februarie 1863, și care va avea drept consecință detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866. Alte diatribe vizau domeniul literaturii și artei. De pildă: Se zice că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoiește d-lui Millo ca să reprezinte pe scenă pe Sgârcitul risipitor al lui Alecsandri. De ce oare
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
aspru (de comun acord cu Dinu Brătianu) în care îi reproșa procedeul, socotit fatal intereselor țării. Hudiță a fost însărcinat să-i înmîneze memoriul generalului Antonescu. Generalul a răspuns că a procedat cum se cuvine, relatînd confidențial versiunea neștiută despre detronarea regelui, în acest fel salvîndu-le viața lui Maniu, Brătianu și apropiaților lor. Va să zică d-voastră, a început el după ce a terminat lectura, (memoriului n.m.) nu ați acceptat nici statul legionar și nici politica mea de colaborare cu Germania și Italia
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
națională reprezentativă, fără ca, deocamdată, acest lucru să fie afirmat de către cineva anume în mod deslușit. Tot junimiștii sînt cei care declanșează acest proces, care se înscrie și în fenomenul amplu al consolidării elitei noastre intelectuale. A contribuit și campania de detronare a lui Alecsandri, dusă de Vlahuță, Delavrancea și alții. Prin urmare, era un moment propice. La 2 martie 1888, Iacob Negruzzi propune Parlamentului să acorde un "ajutor viager" celui pe care îl numește "nenorocitul poet național Mihai Eminescu"3. Pentru
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
Păunul de aur“, unde prințul abia putuse străbate strada din cauza mulțimii adunate să-l salute. Fruntașii bănățeni au rămas, însă, doar cu bucuria de a-l fi văzut pe Alexandru Ioan Cuza, căci prințul n-a dorit să vorbească despre detronarea sa și nici nu căuta alinare în drumul Europei. Scrie „Gazeta Transilvaniei“ că la 7 martie 1866 abia-abia au putut fi convinși oamenii să facă loc diligenței care îl ducea pe Cuza spre zări străine. Apoi a venit Timișoara. Opinia
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
drumul Europei. Scrie „Gazeta Transilvaniei“ că la 7 martie 1866 abia-abia au putut fi convinși oamenii să facă loc diligenței care îl ducea pe Cuza spre zări străine. Apoi a venit Timișoara. Opinia publică de aici știa deja despre împrejurările detronării, despre primirile ce se făcuseră prințului înainte și nu doar din gazetele românești. Aurel Cosma jr., în uluitoarea sa trecere „Prin Timișoara de altădată“, apoi Vasile Dudaș au cercetat și presa vremii, și alte documente care să reconstituie ceea ce poate
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
mai bun film din toate timpurile”. După 50 de ani, el a fost surclasat de „Vertigo” al lui . Aprecierile sunt rezultatul unui sondaj făcut anul acesta de revista „Sight and Sound” a Institutului de film britanic. Autor: Diana-Monica Vulpescu În ciuda detronării de anul acesta, faptul că filmul s-a menținut în topul clasamentului atât de mult timp este o performanță. Cum a reușit totuși acest lucru? La momentul apariției sale, „Citizen Kane” nu a fost nicidecum un succes, după cum aflăm din
Motivele pentru care „Citizen Kane ” a fost considerat cel mai bun film () [Corola-journal/Journalistic/21486_a_22811]
-
el și ceilalți negustori ne facem o idee despre profitorii de pe urma sărăciei generale și evoluția lor capitalistă. Cealaltă direcție epică îl are ca protagonist pe Bozoncea, stăpânul hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de inconformism. Este rezultatul unei eschive față de realismul socialist
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
înțeleasă vreme de secole. Când s-au împlinit 200 de ani de la Revoluția franceză, au apărut primele semne de îndoială cu privire la interpretarea până atunci incontestabilă a evenimentelor de la sfârșitul secolului XVIII. În 2009, mai multe studii o „reabilitau” pe Marie-Antoinette. Detronarea și uciderea lui Ludovic XVI începeau prin a fi privite, nu ca o biruință binecuvântată a voinței populare, ci ca un calvar provocat de politicieni care scăpaseră din mână situația. Au urmat procese de revizuire a Ioanei d’Arc, a
Adio miturilor! () [Corola-journal/Journalistic/3935_a_5260]
-
Z. Ornea Tragediile (nu numai antice dar și cele shakespeareene) au ca eroi capete încoronate sau din familia acestora. E ceea ce avea să devină regina mamă a României, Elena. A avut parte de un asemenea destin nefericit. A asistat la detronarea tatălui, soțului și fiului ei, cu toată tragedia implicată de aceste drame profunde. Și, în ciuda firii ei robuste, a suferit enorm de fiecare dată, evenimentele acestea mar-cînd-o profund. Ca orice descendent dintr-o familie regală n-avea o identitate națională
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
constituente întregii perioade stilistice-istorice drept însușire intrinseca. Este vorba aici despre titulaturi precum baroc, modernism, clasicism, romantism, impresionism etc. footnote> este pulverizata într-o multitudine de micro-istorii, privilegiat fiind aspectul particular al fiecărui fenomen singular. În acest sens, a considera "detronarea" unei istorii privilegiate în favoarea unui pluralism micro-istoric drept "ieșire din istorie" sau, același lucru, "sfârșitul istoriei", reprezintă în egală măsură o exagerare, o distorsionare și un fals. Iar transferul de la o istorie liniară, selectivă și exclusivista (eliminatorie) la o istorie
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
au sfiit să acuze pe "protivnici" de toate infamiile închipuite, făcând pe lume să creadă că nu mai există om onest și patriot dezinteresat în această țară, aceia cari au împins licența polemicei până a insinua asasinatul și a provoca detronarea suveranului, aceia nu au dreptul de a se erige astăzi în moralizatori ai presei, căci sunt condamnați mai dinainte de propriele lor păcate, de trecutul lor. Colecțiunile "Romînului" sunt de față spre a dovedi că aceia cari au uzat și abuzat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și autocrat a toată Țara Românească” sunt doar ipostaze ale autorității domnești valahe, al cărei început îl pusese Basarab I, știrbind autoritatea angevină și creând instituțiile specifice statului feudal. Șirul domniilor până la Neagoe Basarab a fost un lung șir al detronărilor săvârșite, pe rând, de Dănești și Drăgulești, cu complicitatea turcilor, a tătarilor sau a Coroanei ungare. Nu se cuvine să abordăm diletant subiectul complex al tradiției istorice a întemeierii țărilor române, despre care încă se scrie; de-a lungul timpului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
își neglijează nevasta, familia, mâncarea până când termină biblioteca. Aici se desparte Tolstaia de Orwell sau Bradbury: libertatea pe care i-o acordă socrul nu e o capcană, ci o paidee: pasiunea pentru lectură e menită să-l facă să dorească detronarea Copiatorului, Mârzacul Șef Kuzmici. Numai că Benedikt citește fără a înțelege, se lasă devorat de o pasiune fără glagorie. Nu-și dă seama că ceea ce copia pe vremuri nu e altceva decât o făcătură, o „copie după copie“. Hai să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
malign și ne macină viețile, visele, speranțele. Ne macină viitorul. Asta mă apasă. Revenind la Ploiești, îngăduie-mi să-ți sugerez și eu un personaj: pe dragul de Candiano Popescu. Omul a îmbrățișat cariera militară, a participat, în 1866, la detronarea lui Cuza, apoi a demisionat din armată, a înființat și condus oarece publicații, apoi a fost capul mișcării antimonarhice de la 1870 (așa zisa Republică de la Ploiești, încondeiată cu un umor de geniu de Caragiale în nuvela "Boborul"), a participat eroic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un umor de geniu de Caragiale în nuvela "Boborul"), a participat eroic (ca voluntar) la Războiul de Independență, remarcându-se în asaltul pentru cucerirea redutei Grivița și și-a încheiat cariera ca aghiotant al regelui Carol I, pentru a cărui detronare se stârnise, cu ani în urmă, la Ploiești, după ce jucase o seară întreagă cu amicii "la kilometru" (un soi de beție fără de sfârșit). Ei bine, Candiano Popescu a fost încercat și de "fiorul poeziei", astfel încât, la 1866, a dat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o Golgotă de cranii omenești”, cum prorocise episcopul de Carlisle. Sângele lui Richard va curge în sens propriu abia în ultimul act al piesei. Și de-abia atunci Henric al IV-lea, care se amăgise cu gândul că moartea simbolică (detronarea) poate fi despărțită de moartea reală, de sângele scurs din trupul victimei asasinate, abia atunci, așadar, va înțelege el adevărata semnificație a cuceririi puterii prin intrigă și trădare: a făptuit o crimă, a vărsat sângele unui rege. De aceea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dispăruți înainte de vreme. Pentru Macbeth, această ieșire la suprafață e infinit mai stranie decât crima însăși. Fantoma care se întoarce ca să-l alunge din scaunul său este fantoma lui Banquo, și nu cea a unui rege; și totuși despre o detronare e vorba, în ultimă instanță - Macbeth o știe prea bine. De izgonirea lui de pe un tron câștigat prin vărsarea sângelui lui Duncan. În spatele fantomei lui Banquo se profilează umbra amenințătoare a regelui asasinat. Tragedia shakesperiană înscrie astfel istoria în bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]