652 matches
-
trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele cu lumânări aprinse să plutească la vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de informații vizuale, sonore, tactile și olfactive, într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Extraterestrul făcea aluzie la faptul că mulți localnici În perioada crizei se apucaseră de băut spirt verde, din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi căzu Biblia În mână, și bătrâna Începu să interpreteze scene din Vechiul și Noul Testament. Când era Isaac, când Iacov, când Rebeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la Ippolit, dezgolindu-și cu un rânjet dintele de platină. Pe Subotin Îl apucă transpirația. Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avocado, plante de cauciuc. Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a scăpa din temnița spațio-temporală. Îndepărtat Încă Înseamnă finit. Finit Încă Înseamnă pipăitul prin văl, examinarea realității lăuntrice dezgolite cu o mână Înmănușată. Cu toate astea, se pot vedea avantajele plecării de aici, construind igluuri de plastic În vid, sălășuind În colonii liniștite, În mod necesar austere, bând apele fosile, punând numai problemele de bază. Fără nici o Îndoială. Shula-Slawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a scos scula? N-a zis nici un cuvânt? Doar a arătat-o? Uau, domnule Sammler! Ce naiba a vrut să zică? Cât de mare era? N-ai spus. Îmi imaginez. E ca scos din Veghea lui Finnegan. „Toți trebuie să se dezgolească În față!“. Și operează Între Columbus Circle și Strada Șaptezeci și doi la oră de vârf? Și ce se poate face În cazul ăsta? New York chiar e un oraș de te Îndoi de râs. Și toți tipii ăia care candidează ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acolo, se certaseră cu iubiții lor, care stăteau acum Întinși pe burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ore?), Sammler nu mai trecea pe aici. Dacă ieșea ca să facă mișcare, nu se aventura atât de mult spre periferie. Iar acum, din Rolls-Royce-ul lui Elya, inspecta subcultura celor dezavantajați (terminologie recent achiziționată din New York Times), fructele ei caraibiene, puii dezgoliți de pene cu gâturile atârnânde și pleoapele vineții, vaporii tremurânzi de motorină și untură Încinsă. Urmă 96th Street, Înclinată În toate cele patru colțuri, chioșcurile și cinematografele, meterezele de teancuri de ziare legate cu sârmă și valurile În culori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu anii dimineții și a pășit prin poarta lumii ca să vadă, o altă viață peste corola de cristal a vieții. Să iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de dincolo de timp, În scoicile din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am să fiu așa, îmi promiteam în gând, sperând că sorții aveau să-mi surâdă și mie cândva. Învățasem să mă arăt indiferent la ce se întâmplă în jur, fiindcă aveam profesor bun în persoana Sorinei și atunci când nu-ți dezgolești sufletul celorlalți, nu mai pari așa de vulnerabil. Ochii mei se deschideau tot mai larg în timp ce sufletul mi se ascundea după răni. Învățam să privesc mai atent la lumea care mă înconjura și-mi doream tot mai mult pe cineva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
picioarele i se vor mai vedea... Va sufla vîntul și-i va lua iarba de pe față... și chipul ei se va schimba brusc În cel al femeii de după perdeaua lămîiatică... Va veni o rafală și mai puternică și o va dezgoli de tot... și În locul trupului gol pe care mă aștept să-l văd, va apărea o cavitate neagră. Silueta Învăluită În palton alb se va transforma chiar sub ochii mei, bombîndu-se exagerat la lumina străzii și apoi se va topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Tashiro. Dorești bere sau o băutură tare? — Orice... În funcție de timpul pe care-l aveți la dispoziție. — Nu-ți face probleme. RÎse ironic, pe nas, și se cațără pe scaun. Partea din față a rochiei se deschise și piciorul i se dezgoli pînă la coapsă. Un picior frumos, greu de imaginat judecînd după chip și după fotografiile care prezentau realitatea deformat ; frumos conturat și bine făcut, ca de atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză de la Villon la Sartre. Alții învățau germană, spaniolă, italiană. Verile erau invadate de „macaronari” în căutare de amoruri și de neveste. Parcurile își lăsau înserarea peste chitariști pletoși, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenixul găsea forme de racordare autohtonă la ritmuri euro-americane. O „Internațională” comunitară care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-am simțit-o decât la TVR, care deși era suportabilă, nu prea dădea știri pozitive despre hippies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adăugat: - De mii de ani! Am mai schimbat câteva vorbe, și când umbrele serii, ajutate de frunzișul sub care stăteam, căzură peste noi, te-ai apropiat atât de mult încât ți-am simțit răsuflarea, apoi mi-ai sărutat umărul stâng, dezgolit sub arcuirea decolteului rochiei de mătase. O îmbrăcasem pentru prima dată, parcă anume în premoniția acelei sărbători. Întâlnirea noastră, spusei, nu a fost o întâmplare ci împlinirea legii necunoscute de care vorbeam. Dovadă că totul fusese luminat de intuițiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească învingătoare ca pe apa unui ocean nesfârșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, încât, privind, sau numai exultând, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase să mai vorbească, i se auzea doar respirația caldă, uitată ca de mii de ani. Deodată, speriat, mă duse gândul la Keti: „Dacă...” încercai a-mi spune... „Dar nu! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea despleti părul. — Mă gândeam la nenorocirile noastre de atunci cu Parada, la războiul ăsta care nu se mai termină, la orașul nostru învrăjbit, la oamenii care mor în fiecare zi. Cu degetul mare, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în acel an al nefericirii; poate că asta te va ajuta să nu te lași înșelat la rândul tău de către cei care țin în mâinile lor soarta mulțimii. Eu însumi n-am învățat nimic cu adevărat important despre viață decât dezgolind inimile prinților și pe ale femeilor. Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
muștruluială. Cu asta s-a terminat tot ce a fost între noi, am spus eu. N-am vrut să periclitez relația noastră de afaceri - colaborarea noastră artistică. * Fielding Goodney își îndreptă manșetele și sorbi din vin. Izbucni brusc în râs, dezgolindu-și măselele bombate. aceiași chelneri în fracuri, aceleași meniuri împodobite cu chenare și aceleași antreuri de douăzeci de dolari, aceiași mari gangsteri și femei reci și strălucitoare - atmosfera obișnuită. Am reușit să mă hotărăsc: era singurul fel de mâncare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate casnică și confortabilă, extrem de liniștitoare când, întâmplător, își dezgolea un sfărc și extrem de serioasă atunci când se dezbrăca. Florence o făcea întotdeauna, niciodată nu și-o punea, nu și-o trăgea, nu se pompa sau coțăia. O făcea cu grație și pe întuneric. Când Iocasta s-a oprit, dinăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani se vor dezgoli și celelalte. Aproape în capătul celălalt al sălii, o blondă în tricou negru, cu pieptul descoperit, privește spre mine. O zăresc când ridic ochii de pe foaie. Din cauza ochelarilor nu-i pot zări chipul. Îmi scot ochelarii și o văd bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului, al sălciilor. Al oamenilor-gât și al oamenilor-picior. Cunoscuse adevărul femeii-ușă, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am s-o ajut pe mama la treabă! Închise cu mare grijă ușa, se întoarse în odaia ei unde se urcă în pătuț și adormi purtând în gând hotărârea pe care o luase. Vântul îi bătea în geam cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
CĂUTĂRI Căutând rima, ca un căutător neîndestulat, Mă-mpiedică adesea semnele întrebărilor Și căzând, îmi sporește căutarea, ca aluatul Din care împletesc mâine, colacii sărbătorilor; Căutarea, râșnește mereu căutătorului inima Și apoi îl dezgolește, pe nesimțite, de lumină, Pentr-o clipă rebelă, străfulgerată de ispitire, Petrecută undeva în universul ascuns, al iubirii... Mă-mpiedic uneori de cuvinte nepotrivite Precum vântul, care încearcă trecerea Carpaților, Mă retrag și mă ascund în spatele gândului, După care, continui
C?UT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83758_a_85083]