818 matches
-
din Cartierul de Nord, să fac mișcare... În ianuarie, Brîndușa a intrat în blocul unde locuim. O farmacistă, cunoștință de-a ei, a locuit un timp acolo, la etajul trei. O folosea drept "acoperire"? Știi, spune Vlad încet, uneori mă dezgust văzînd că dragostea e guvernată de orgoliu, ori e folosită ca armă... În care ești implicat? îl întreb. În amîndouă, răspunde calm. Să cred că izbucnirea ta, de mai înainte, cînd m-ai lovit, a fost numai de paradă? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu putea atinge acele momente nici măcar cu ochii minții. Intră încruntată în supermarket. Se deschisese de sărbători, la scurt timp după mutarea lor, și ea nu apucase să-l viziteze sau, mai bine zis, nu dorise să-l viziteze, o dezgusta ideea că avea să se calce în picioare cu o șleahtă pestriță, urât mirositoare și slobodă la gură. Nu o interesau oamenii, ar fi făcut ori ce să nu se atingă de ei. Acum însă, da, era bine ales momentul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Când păși Înapoi În lumina lunii, văzu că avea sânge pe degete. Se lăsă jos la marginea apei și flutură mâna Înainte și-napoi repede În apa lagunei, o apă atât de murdară Încât gândul la ea de obicei Îl dezgusta. Ridicându-se În picioare, Își șterse mâna cu batista, apoi scoase o mică lanternă-creion din buzunar și se aplecă Înapoi sub pasarelă. Sângele provenea de la o mare rană deschisă din partea stângă a capului lui Ruffolo. Nu departe de el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
esență este aceeași, un moment de beție. Iată ce învăț eu de la dascalii mei, de la albine - în școală la ele văd să suntem umbre fără voință, automați care facem ceea ce trebuie să facem și că, pentru ca jucăria să nu ne dezgusteze, avem această mână de creieri care ar vrea să ne dovedească că într-adevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine - în școală la ele văd că suntem umbre fără voință, automați cari facem ceea ce trebuie să facem și că, pentru ca jucăria să nu ne dezguste, avem această mână de creieri care ar vrea să ne dovedească că într-adevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
esență este aceeași, un moment de beție. Iată ce învăț eu de la dascalii mei, de la albine - în școală la ele văd că suntem umbre fără voință, automați cari facem ceea ce trebuie să facem și că, pentru ca jucăria să nu ne dezgusteze avem această mână de creieri care ar vrea să ne dovedească că într-adevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zânei poezii, unde-n salele umplute c-un aer de aur plutesc visurile, umbre de argint și d-o lumină mai albă ca zapada, femei[a]- poezie ce-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o numește floarea dorurilor. \ \ Dar, dezgustată de ea, deși n-a veștezit încă, zâna o aruncă pe malul unui râu care curge pe lângă stânca grijei * și-și sparge cugetările sale de diamant și reflecțiunile sale {EminescuOpVII 230} cadențate în valuri de micile pietricele ale realităților meschine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voi să te-nșel asupra viitorului tău... te vei usca sub suflarea mea ca o floare desrădăcinată în arșița soarelui de vară... Trebuie s-o știi... îți trebuiesc angeli? Voi ști să seduc angeli pentru tine... numai să nu te dezguste... Un zâmbet de nespusă și sântă fericire trecu pe buzele lui... Ea făcu o mină de scârbă și dispreț când văzu acel zâmbet... Ea cetea din espresia feței toată cartea sufletului omenesc... - Ți-aduc îndată ceea ce voiești... un angel... De
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Porfiri cu o privire neîncrezătoare, acesta se ridică de pe scaunul său și dispăru într-o încăpere din spatele biroului principal, de unde, apoi, se întoarse cu o bancnotă de o sută de ruble viu colorată. Fata, Lilia Ivanovna Semenov, protestă înfricoșată și dezgustată în același timp: ă Nu îi vreau. Nu-i vreau banii. Țineți-i dumneavoastră. ă Dar nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și fu uimit cât de aproape a fost ca să-l pericliteze. Se pornise în urmărirea ofițerilor de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la Lilia. Însă gândul că Lilia ar putea avea vreo legătură cu acești bărbați îl dezgustase profund. În același timp, îl întărise în misiunea sa. Acum trebuia să o găsească pe Lilia fiindcă avea să îi pună o mulțime de întrebări. și înainte era cât pe ce să o întrebe : ' Câți bărbați au fost? De câte ori?' și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lipsea nici adresa din St. Petersburg: Nevski Prospect, 22. Apoi însă se lăsă cu totul în voia stării sale și se întoarse la cealaltă carte. Era conștient de faptul că evitase cu bună știință această carte, nu numai fiindcă îl dezgusta, ci, tocmai de aceea, fiindcă tot voise să se uite peste ea de când cămătarul i-o pusese în mână. Saliva copios, precum știa că și Zakhar o făcea. Desigur, după întrevederea cu Liputin, nu mai putea prentinde că motivele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a solicita o autopsie? Nu e mai degrabă posibil ca Govorov să fi murit din cauze naturale? ă și asta e cu siguranță o posibilitate. Deși ar fi o coincidență stranie în aceste circumstanțe. ă Ce fel de circumstanțe? Expresia dezgustată de pe fața lui Liputin sugera că regreta deja faptul că pusese această întrebare. ă După cum ați putut citi în raport, administratorul a auzit doi oameni intrând în clădire. ă Așa spune el. Se poate foarte bine înșela. Cât despre povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
N‑are importanță. Deci o grande dame după modelul est‑european. Nici o franțuzoaică modernă nu și‑ar da asemenea aere. Foarte des cei din Europa răsăriteană se cramponează de Franța, nu se simt bine la ei acasă, țara lor Îi dezgustă, simt nevoia să se vadă numai În lumină franțuzească. Asta i s‑ar putea aplica și unei personalități ca Cioran - sau chiar prietenului tău Grielescu. Speră să se prefacă În franțuji get‑beget. Dar cu nevastă‑ta e un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
shogun sunt destul de suspecte, nu credeți? Nobunaga Îl numise pe Mitsuhide comandant al garnizoanei Kyoto. În această calitate, Îi consemna, meticulos, pe toți vizitatorii Palatului Nijo. Nobunaga aruncă o privire scurtă peste raport și nu spuse decât: — Foarte bine. Era dezgustat că acel shogun nu se lăsa salvat, dar, pe de altă parte, vedea purtarea lui Yoshiaki era În realitate o binecuvântare. În noaptea aceea, Îi chemă pe funcționarii superiori Însărcinați cu construcția Palatului Imperial și, În timp ce asculta rapoartele despre evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lipseau În această seară. Peste trei sute dintre oamenii lui Ieyasu muriseră În bătălie și Încă nu știa nimeni câți fuseseră răniți. Purtând povara de a aparține unei armate Învinse dezastruos, oamenii se Înapoiau, În șir, spre cetatea acoperită de zăpadă, dezgustați de ei Înșiși. Retragerea continuă de la asfințit până după miezul nopții. Cerul se Înroșise, poate fiindcă la toate porțile castelului ardeau focuri. Dar culoarea roșie a zăpezii căzute provenea, În mod clar, din sângele războinicilor care se Întorceau. — Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deschidem intenționat o parte din Încercuire, lăsându-i shogunului o cale de salvare. — N-o să ne stânjenească În viitor? Ar putea fi folosit pentru a alimenta ambițiile vreunei alte provincii. — Nu, răspunse Hideyoshi, cred că oamenii au devenit tot mai dezgustați de caracterul lui Yoshiaki. Presupun că ar Înțelege chiar și dacă Yoshiaki ar fi alungat din capitală și nu s-ar Îndoi că pedeapsa dumneavoastră a fost binemeritată. În seara aceea, armata asediatoare rupse linile, arătând că le lipsesc soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
donjonuri, În orele libere ale unui schimb de noapte. Era absurd că Ranmaru Îi relatase totul lui Nobunaga ca și cum ar fi fost ideea lui. Dar, dacă o spunea acum limpede, Ranmaru avea să fie cu atât mai stingherit, iar Nobunaga, dezgustat de-a binelea. Gândindu-se că evitarea unei asemenea situații nefericite ar fi fost tot spre propriul lui câștig, făcuse să pară că ideea era a lui Ranmaru. Însă rezultatul fusese exact opusul celui plănuit de el. În acest punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
hranei îi aducea pe unii dintre ei la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit în gunoi carne de la un cal mort, cu viermi, pe care am spălat-o și am gătit-o. Nu mă mai dezgusta nimic. Mult mai norocoși decât acest deportat erau cei care lucrau în bucătării, grădini și ferme. De exemplu, unul dintre respondenții lui Radosav, care lucra cu un cal, reușea să fure câteva boabe de porumb din porția animalului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consecință naturală a liberării românilor, și că bine ar fi a nu ne mai trimete nici o scriere. Cu toate astea nu poți discuta cu ei, căci nici ei nu vor a te Înțelege, ci sunt așia de absurzi, Încât de dezgustă. Despre Eliade au desperat de a l Învinge, atâta sunt convinși de opiniunea Întinsă ce are În țară. Din milă abia Îi dau meritul literar (mai cu seamă d. C. Florescu, care acum e mare naturalist, mare gramatic și mare
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
de la un văr pervertit moral. Administrarea banilor impune renunțarea la monahism și începerea vieții domestice. Peverel simte că a sosit și vremea sa. Totuși, familia lui Domville încearcă, prin manipulări, să impună acestuia o soție "de neam", catolică și aristocrată. Dezgustat de imoralitatea lumii laice, Guy abandonează, în cele din urmă, averea, lăsînd-o, concomitent, și pe doamna Peverel fericitului Frank. Pleacă la mănăstire, hotărît să-și asume, plenar, rigori de vita contemplativa. În interiorul rafinatei parabole, distingem opțiunea lui James însuși pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gama unei masculinități mai degrabă mediocre, pe tema "ușurinței" femeii de a rămîne loială în raport cu "dificultatea" bărbatului de a face același lucru. H.G. Wells nu apare, în aceste episoade stranii din existența lui, doar inconsecvent, ci de-a dreptul fariseic. Dezgustă și, nu o dată, enervează, reușind să atrofieze aproape orice semn al intelectualității superioare din forul lui interior. David Lodge a înțeles bine realitatea în cauză, revelată în infrastructura istoriei, și a încercat să o transpună prin literatură. De aceea, esența
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sensibilitatea unui spirit prin excelență estet, de unde și permanenta stare de dezacord dintre eul poetic și cotidian. De dincolo de suflul underground al unor ironii caustice răzbate o stare de disconfort, „împlinind lumea sfidătoare a ignoranței” (Poem hieroglific), iar spiritul este dezgustat de „porcăria devenirii” (Spleen) și de „beția stridentă a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
un fel de crez "anarhist", refuzând "orice organizație", întrucât ea "nu folosește niciodată decât organizatorilor", și va opta pentru "viața nomadă... acea viață în care societatea nu are nici o putere asupra individului" și pentru "revoluția unuia singur" (Op. cit., p.144). Dezgustat de felul cum sunt puse în practică principiile crezute nobile ale revoluției proletare, el nu-și mai ia răgazul reflecției asupra fondului însuși al filosofiei și ideologiei ce le susține, ci motivează doar alterarea lor prin situația societății rusești abia
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Mondiale, două medalii de aur și patru de argint. La C.E. de la Copenhaga, echipa feminină de sabie (Cătălina Gheorghițoaia, Irina Covaliu, Andreea Pelei) s-a clasat pe poziția a doua, iar Cătălina Gheorghițoaia, la sabie individual, a ocupat locul trei. Dezgustat de atitudinea managerilor Spre surprinderea membrilor, în ultima ședință a Consiliului director al Federației Internaționale de Automobilism, Max Mosley a anunțat că se va retrage din funcția de președinte al acesteia în octombrie, cu un an înainte de alegeri. Motivul invocat
Agenda2004-28-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282640_a_283969]