KorAP: Find »[drukola/base=dezinență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...19 >

456 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

prinse-I etc. • dezinența -ȘI, la persoana a II-a singular: cânta-ȘI, lucra-ȘI, dormi-ȘI, sosi-ȘI, coborâ-ȘI etc. • dezinența -Ø, la persoana a III-a singular și plural: cântă, cântară, dormi, dormiră, coborî, coborâră etc. Observații: • În afara dezinenței pentru persoana I singular, -I, singura dezinență specifică, perfectul simplu merge împreună cu mai mult ca perfectul în ceea ce privește celelalte dezinențe absente din structura altor forme temporale: -ȘI, de la persoana a II-a singular și -Ø, de la persoana a III-a. Comun

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
a II-a singular: cânta-ȘI, lucra-ȘI, dormi-ȘI, sosi-ȘI, coborâ-ȘI etc. • dezinența -Ø, la persoana a III-a singular și plural: cântă, cântară, dormi, dormiră, coborî, coborâră etc. Observații: • În afara dezinenței pentru persoana I singular, -I, singura dezinență specifică, perfectul simplu merge împreună cu mai mult ca perfectul în ceea ce privește celelalte dezinențe absente din structura altor forme temporale: -ȘI, de la persoana a II-a singular și -Ø, de la persoana a III-a. Comun cu mai mult ca perfectul este și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
coborâ-ȘI etc. • dezinența -Ø, la persoana a III-a singular și plural: cântă, cântară, dormi, dormiră, coborî, coborâră etc. Observații: • În afara dezinenței pentru persoana I singular, -I, singura dezinență specifică, perfectul simplu merge împreună cu mai mult ca perfectul în ceea ce privește celelalte dezinențe absente din structura altor forme temporale: -ȘI, de la persoana a II-a singular și -Ø, de la persoana a III-a. Comun cu mai mult ca perfectul este și morfemul -R|-, caracteristic formelor de plural, prin care se înlătură mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-a, numai la verbele din tipul I de flexiune: cântam - cântarăm - cântarăți etc. • La formele de singular accentul formei de perfect simplu cade pe flectiv la toate verbele. La persoana a III-a a verbelor din tipul I de flexiune, dezinența se suprapune peste sufixul de perfect, ceea ce face ca accentul să devină elementul principal în înlăturarea omonimiei cu prezentul indicativ: cânt°/cântă, apropiè/apropie etc. Observații generale: Verbele cu flexiune neregulată, la nivelul rădăcinii și al temelor verbale, prezintă neregularități

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cânt°/cântă, apropiè/apropie etc. Observații generale: Verbele cu flexiune neregulată, la nivelul rădăcinii și al temelor verbale, prezintă neregularități, atât în realizarea lor concretă morfo-fonetică, cât și în omonimiile pe care le provoacă acestea din urmă. Aceste neregularități ale dezinențelor caracterizează numai formele verbale de la tema prezentului: Cele mai multe din verbele neregulate prezintă omonimia indicativ-conjunctiv și la persoana a III-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și aceasta, prin urmare, aberantă: a lua - (el, ea) ia - să ia

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și în omonimiile pe care le provoacă acestea din urmă. Aceste neregularități ale dezinențelor caracterizează numai formele verbale de la tema prezentului: Cele mai multe din verbele neregulate prezintă omonimia indicativ-conjunctiv și la persoana a III-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și aceasta, prin urmare, aberantă: a lua - (el, ea) ia - să ia; a bea: bea - să bea; a vrea: vrea - să vrea. În structura verbului a fi, omonimia rămâne numai a dezinenței, -E, întrucât temele verbale la cele două

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și aceasta, prin urmare, aberantă: a lua - (el, ea) ia - să ia; a bea: bea - să bea; a vrea: vrea - să vrea. În structura verbului a fi, omonimia rămâne numai a dezinenței, -E, întrucât temele verbale la cele două moduri sunt diferite, supletive: estE - să fiE. Verbele a da și a sta prezintă doar o dezinență aberantă, -Ø, pentru conjunctiv, persoana a III-a singular și plural: să dea, să stea, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
să bea; a vrea: vrea - să vrea. În structura verbului a fi, omonimia rămâne numai a dezinenței, -E, întrucât temele verbale la cele două moduri sunt diferite, supletive: estE - să fiE. Verbele a da și a sta prezintă doar o dezinență aberantă, -Ø, pentru conjunctiv, persoana a III-a singular și plural: să dea, să stea, ceea ce duce la anularea omonimiei indicativ-conjunctiv, dar de pe alte baze: -|/-Ø Aceleași neregularități caracterizează și compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dea, să stea, ceea ce duce la anularea omonimiei indicativ-conjunctiv, dar de pe alte baze: -|/-Ø Aceleași neregularități caracterizează și compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea; a reda: red| - să redea; a consta: const| - să constea. Cu aceeași dezinență -Ø, compușii verbului a lua prezintă omonimia indicativ-conjunctiv, persoana a III-a singular, în baza omonimiei de dezinență, asemenea verbului de bază: reia - să reia, preia - să preia. CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea; a reda: red| - să redea; a consta: const| - să constea. Cu aceeași dezinență -Ø, compușii verbului a lua prezintă omonimia indicativ-conjunctiv, persoana a III-a singular, în baza omonimiei de dezinență, asemenea verbului de bază: reia - să reia, preia - să preia. CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din planul semantic al verbului determină un al doilea raport de complementaritate, între dimensiunea sintactică (structura enunțului/textului) și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
auxiliarul aș, pentru optativ și conjuncția să, pentru conjunctiv - și de timp - auxiliarul am (a avea), pentru indicativ perfect (compus), auxiliarul fi (a fi) pentru optativ-perfect și conjunctiv-perfect. Dar opoziția modală - în planul expresiei - se realizează - mediat - și din perspectiva dezinențelor. Așa, de exemplu, dezinența -E, componentă a unui morfem discontinuu (să...e), în forma de conjunctiv prezent: să cânt-e, opusă dezinenței de indicativ prezent-| (la persoana a III-a singular), dezvăluie o opoziție internă de mod: conjunctiv/indicativ, ceea ce face

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și conjuncția să, pentru conjunctiv - și de timp - auxiliarul am (a avea), pentru indicativ perfect (compus), auxiliarul fi (a fi) pentru optativ-perfect și conjunctiv-perfect. Dar opoziția modală - în planul expresiei - se realizează - mediat - și din perspectiva dezinențelor. Așa, de exemplu, dezinența -E, componentă a unui morfem discontinuu (să...e), în forma de conjunctiv prezent: să cânt-e, opusă dezinenței de indicativ prezent-| (la persoana a III-a singular), dezvăluie o opoziție internă de mod: conjunctiv/indicativ, ceea ce face oarecum de prisos opoziția

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fi (a fi) pentru optativ-perfect și conjunctiv-perfect. Dar opoziția modală - în planul expresiei - se realizează - mediat - și din perspectiva dezinențelor. Așa, de exemplu, dezinența -E, componentă a unui morfem discontinuu (să...e), în forma de conjunctiv prezent: să cânt-e, opusă dezinenței de indicativ prezent-| (la persoana a III-a singular), dezvăluie o opoziție internă de mod: conjunctiv/indicativ, ceea ce face oarecum de prisos opoziția -Ø (pentru indicativ)/să (pentru conjunctiv): cânt-ă/să cânt-e. PERSOANA ȘI NUMĂRULTC "PERSOANA {I NUM|RUL" Categoriile

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
opoziția de număr se desfășoară în solidaritate cu opoziția de persoană (persoana I, de exemplu, este persoana I singular sau persoana I plural), în planul expresiei, marcarea opozițiilor categoriale de persoană și număr se face, de regulă, concomitent, prin aceleași dezinențe: dezinența -i, de exemplu, marchează în structura imperfectului, persoana a II-a singular: visa-i, iubea-i etc., în opoziție cu dezinența -ți: visa-ți, iubea-ți - marcă a persoanei a II-a plural. Numai în structura perfectului simplu și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de număr se desfășoară în solidaritate cu opoziția de persoană (persoana I, de exemplu, este persoana I singular sau persoana I plural), în planul expresiei, marcarea opozițiilor categoriale de persoană și număr se face, de regulă, concomitent, prin aceleași dezinențe: dezinența -i, de exemplu, marchează în structura imperfectului, persoana a II-a singular: visa-i, iubea-i etc., în opoziție cu dezinența -ți: visa-ți, iubea-ți - marcă a persoanei a II-a plural. Numai în structura perfectului simplu și a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
plural), în planul expresiei, marcarea opozițiilor categoriale de persoană și număr se face, de regulă, concomitent, prin aceleași dezinențe: dezinența -i, de exemplu, marchează în structura imperfectului, persoana a II-a singular: visa-i, iubea-i etc., în opoziție cu dezinența -ți: visa-ți, iubea-ți - marcă a persoanei a II-a plural. Numai în structura perfectului simplu și a mai mult ca perfectului intervine un morfem distinct la plural - sufixul -ră-. Morfemul este redundant la persoana a II-a, ambele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-ți, iubea-ți - marcă a persoanei a II-a plural. Numai în structura perfectului simplu și a mai mult ca perfectului intervine un morfem distinct la plural - sufixul -ră-. Morfemul este redundant la persoana a II-a, ambele timpuri, întrucât dezinența de persoană este diferită și distinge singularul de plural: perfectul simplu: cânta-și (sg.)/cântară-ți (pl.), mai mult ca perfectul: cântase-i (sg.)/cântaseră-ți (pl.) și la persoana I, perfect simplu: (I) cânta-i (sg.)/cântară-m (pl.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
III-a: cântase (sg.)/cântase-ră (pl.) și, la o parte din verbe, la persoana a III-a - perfect simplu: veni (sg.)/veniră (pl.). La verbele de conjugarea I (sau tipul I de flexiune), opoziția singular/plural este asigurată și de dezinența de persoană: cânt-ă (sg.)/cânta-ră-Ø (pl.). La timpul prezent (indicativ, conjunctiv, imperativ), opoziția de număr este “întărită” de structura formelor verbale: sufixul tematic de singular diferă de sufixul tematic de plural, persoanele I și a II-a: - Ø/ -ă-(a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
este în esență incompatibil cu persoanele I și a III-a; el este, sub acest aspect, unipersonal. În consecință, în planul expresiei, prezintă forme (la ambele variante; afirmativ și negativ) numai pentru persoana a II-a (singular și plural), cu dezinențe intrând în diferite omonimii cu indicativul: (pers. a II-a, imperativ-pers. a III-a indicativ: sg. cânt-ă (tu) - cânt-ă (el), pl. cânta-ți (voi) - cânta-ți (voi), dar dezvoltând, la unele verbe, și dezinențe (sau structuri) specifice: vin-o, în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
II-a (singular și plural), cu dezinențe intrând în diferite omonimii cu indicativul: (pers. a II-a, imperativ-pers. a III-a indicativ: sg. cânt-ă (tu) - cânt-ă (el), pl. cânta-ți (voi) - cânta-ți (voi), dar dezvoltând, la unele verbe, și dezinențe (sau structuri) specifice: vin-o, în paralel cu vin-ă, ambele diferite și de persoana a II-a -vii, și de persoana a III-a - vine, indicativ; du! (du-te!), față de duci (pers. a II-a), duce (pers. a III-a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
persoană, număr și gen: El șMihai,ț a fost trimis la Sinaia. Ea șMihaela,ț a fost trimisă la Sinaia. Opoziția de gen caracterizează numai pasivul realizat, în planul expresiei, prin auxiliarul a fi + tema de participiu. Marca genului este dezinența, din structura temei participiului; verbul auxiliar a fi exprimă concomitent sensul de persoană și număr, iar dezinența exprimă concomitent sensurile de gen și număr: - Ø/ă - singular (M./F.) Eu am fost Tu ai fost chemat -ă El, ea a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
trimisă la Sinaia. Opoziția de gen caracterizează numai pasivul realizat, în planul expresiei, prin auxiliarul a fi + tema de participiu. Marca genului este dezinența, din structura temei participiului; verbul auxiliar a fi exprimă concomitent sensul de persoană și număr, iar dezinența exprimă concomitent sensurile de gen și număr: - Ø/ă - singular (M./F.) Eu am fost Tu ai fost chemat -ă El, ea a fost - i/e - plural (M./F.) Noi am fost Voi ați fost chemaț-i /chemat-e Ei, ele au

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
perspectiva sensurilor și formelor acestor timpuri. Astfel, prezentul indicativ se opune prezentului conjunctiv prin morfemul de mod (realizat pozitiv, la conjunctiv, să, cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sensurilor și formelor acestor timpuri. Astfel, prezentul indicativ se opune prezentului conjunctiv prin morfemul de mod (realizat pozitiv, la conjunctiv, să, cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent indicativ

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Astfel, prezentul indicativ se opune prezentului conjunctiv prin morfemul de mod (realizat pozitiv, la conjunctiv, să, cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent indicativ prezent conjunctiv Ø... ă/e

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]