1,495 matches
-
potrivită distanță între tine și sinele tău, între tine și ceilalți, între tine și lume. Și asta până în amănuntele vieții cotidiene. Odată echilibrul găsit și eumetria - metriopatia, spun anticii... - realizată, viața poate deveni veselă, fericită, plină de voluptăți magnifică, superbă, dezirabilă. O viață de înțelept, de filosof, de pace, de seninătate. De ataraxie, desigur, dar chiar mai mult decât atât: o viață de plăcere blândă. Semnul că ai reușit? Dorința de a retrăi ceea ce ai ales socotind că merită, dacă ar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în sine, are valoare prin sine însăși și nu are nevoie să i se asocieze vreun obiect ca să merite să mergi spre ea; în sfârșit, cum plăcerea adăugată unei activități juste sau sobre face ca acest bine să fie mai dezirabil, iar binele nu poate fi sporit decât de el însuși, plăcerea e într-adevăr un bine. Și asta e tot... Desigur, ne-ar fi plăcut o dezvoltare, niște precizări, analize, comentarii. Evident, arheologul gândirii hedoniste aspiră la niște fragmente mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune deci: există dorințe nenaturale, nenecesare, și totuși dezirabile! Pentru că ele generează plăceri considerabile... Dorința de a fi epicurian, de a gândi în Grădină, de a fi mai aproape de Epicur, de a conversa cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prudență face ca practica imediată să fie privită ca fiind cea mai în măsură să producă un beneficiu imediat, desigur, dar și viitor. Un hedonist care-și merită numele își calculează plăcerile și nu se supune unei dorințe pentru că este dezirabilă așa cum e. El consimte la ea și o angajează pe calea satisfacerii dacă și numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori. Pe de altă parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel. Philodemos poet - și Lucrețiu, de altfel... - nu poate subscrie la această opțiune. Tot așa cum epicurismul târziu nu aderă la recuzarea de către Epicur a culturii în general. Opțiunea utilitaristă, net indexată pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de filosoful ce-l are ca model pe înțeleptul Epicur, el însuși avizat în ceea ce privește modelul superior oferit de zei, Philodemos demonstrează că transcendența nu pare niciodată mai dezirabilă ca atunci când provoacă imanența... XIII LUCREȚIU și „voluptatea divină” -1- Huiduieli creștine la adresa filosofului! Titus Lucretius Carus, zis Lucrețiu î~90 - ~50 î. Hr.), târăște după el o proastă reputație - cu atât mai nefondată cu cât nu ne-a rămas nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi protagoniști... Multe sunt durerile care îi pândesc pe cei ce caută liniștea sufletească a filosofului și ataraxia înțeleptului epicurian! Amărăciunea, suferința, distrugerea asociate acestei experiențe-limită nu pot reprezenta ceva ideal și dezirabil în viața unui individ. Așa cum nu e de dorit nicio boală gravă, periculoasă și care lasă urme. Băiatul cu forme feminine delicate - Lucrețiu nu exclude ipoteza unei povești de iubire homosexuale... - sau femeia ispititoare reprezintă niște pericole de care trebuie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fenomen social sau consecințele probabile ale unei măsuri guvernamentale pot fi doar estimate, sau, uneori, pur și simplu ghicite. 4. I.p. se referă, în cele din urmă, la acțiuni ce trebuie întreprinse, nu numai la valori sau stări de fapt dezirabile. Ce măsuri pot fi însă legitim luate pentru atingerea unui scop nobil? Ce mijloace pot fi scuzate? Pot fi sacrificate interesele sau chiar drepturile câtorva oameni pentru a urmări binele celor mulți? Chiar dacă scopul ar fi clar, mijloacele legitime rămân
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de stres, timp limitat, presiuni din partea părții adverse; - să posede capacitatea de a aduna cât mai multe informații despre celălalt, fiind atent la comportamentul verbal și non-verbal al acestuia. O Obiective - Daniela Bălțătescu și Sergiu Bălțătescu Obiectivele (o.) reprezintă stările dezirabile ce trebuie atinse în vederea rezolvării (complete sau parțiale) a unei probleme. În dezvoltarea socială, ele se prezintă sub forma unor enunțuri concrete și cuantificabile ale rezultatelor scontate, ca urmare a realizării unui plan sau program. Prezentarea de față va include
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
parțiale) a unei probleme. În dezvoltarea socială, ele se prezintă sub forma unor enunțuri concrete și cuantificabile ale rezultatelor scontate, ca urmare a realizării unui plan sau program. Prezentarea de față va include relațiile acestui concept cu cele similare, caracteristicile dezirabile ale acestora și recomandări asupra formulării o. de dezvoltare. Conceptul de o. a apărut în contextul extinderii planificării în toate sectoarele activității umane (vezi planificare strategică). Dezvoltarea socială nu se poate face fără precizarea de o. la nivelul grupurilor, instituțiilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
deosebite punând întrebarea dacă exista un singur mod de a îndeplini o.. În caz că este așa, avem de-a face, de fapt, cu o activitate, nu cu un obiectiv. De asemenea, obiectivele reprezintă materializarea unor priorități stabilite la diferite niveluri. Caracteristicile dezirabile ale o. au fost sintetizate în modelul SMART (Drucker, 1954). Potrivit acestuia, o. trebuie să fie: Specifice, adică bine definite și clare pentru oricine cunoaște la nivel elementar proiectul; Măsurabile, adică să se cunoască dacă și când o. au fost
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
leagă de costurile relativ ridicate pe care le presupun, ducând adesea la creșterea excesivă a cheltuielilor sociale ale statului (vezi statul bunăstării). Totuși, principalele critici la adresa acestor politici sunt de natură morală. Ele tind să imprime colectivității modele de viață „dezirabile” și să ofere servicii standardizate, concomitent cu descurajarea sectorului privat în oferirea unor alternative de protecție socială. Universalismul este legat de ideologia colectivistă și presupune o implicare morală și valorică a statului, ca purtător al unor opțiuni valorice clare (Rothstein
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
asupra acesteia pentru a se putea identifica o soluție posibilă. De asemenea, dacă există mai multe probleme identificate pentru rezolvare printr-o propunere de politică publică, acestea trebuie prioritizate. Scopul unei politici publice îl reprezintă o stare generală de lucruri, dezirabilă la nivelul unei societăți, comunități, care este așteptată după implementarea respectivei politici. Structurile implicate în procesul de reformă și de formulare a politicilor publice trebuie să-și definească foarte bine statutul, poziția și în ce relații funcționale se află unele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
căruia statul are încă un rol-cheie. Reforma - România în perioada de tranziție - Iulian Stănescu Termenul de reformă (r.)se referă la un program de dezvoltare ce presupune schimbări instituționale în domeniul politic, economic, social sau cultural în vederea atingerii unei stări dezirabile. Operarea unei distincții între tranziție și r. este necesară, având în vedere că acești doi termeni sunt foarte des folosiți cu referire la schimbările socioeconomice contemporane. Tranziția (vezi tranziția ca proces istoric în Eurpa Centrală și de Est) vizează întregul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acest punct de vedere, dezvoltarea s.p. este și o dezvoltare a funcționalității acestor procese de decizie. Dezvoltarea s.p. este un concept intim legat de dezvoltarea socială, pentru că presupune construirea și gestionarea ansamblului de procese decizionale care privesc realizarea unei stări-obiectiv dezirabile pentru întreaga societate. Proiectarea și planificarea procesului de dezvoltare socială se face la nivelul s.p. Instrumentul principal prin care se manifestă s.p. este guvernarea, fapt care face ca, uneori, dezvoltarea s.p. să fie conectată cu eficacitatea guvernării. S.p. stabilește obiectivele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mai poate fi oprit și este luat drept exemplu de societățile subdezvoltate și de cele în curs de dezvoltare. De aici derivă alte caracteristici: modernizarea este un proces progresiv „care, pe termen lung, nu este doar inevitabil, dar este și dezirabil [...] fiind o schimbare evoluționistă și nu una revoluționară” ( HYPERLINK \l "Reyes" Reyes, 2001). Tributară paradigmei funcționaliste, teoria modernizării are atât puncte tari, cât și puncte slabe. Criticile cele mai dure subliniază că: - dezvoltarea nu este, în mod necesar, un proces
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mai ales în termeni de promovare a valorilor specifice democrațiilor occidentale). Pe această coordonată, există însă și o diferență semnificativă: teoria modernizării este mult mai normativă, subliniind foarte clar cum trebuie rezolvată problema dezvoltării, în timp ce teoria globalizării subliniază dimensiunea pozitivă, dezirabilă a procesului de globalizare, dar nu în mod necesar, având un caracter normativ (Portes, 1992, apud HYPERLINK \l "Reyes" Reyes, 2001). De asemenea, și teoria sistemului mondial are trăsături comune cu cea a globalizării, mai ales în ceea ce privește unitatea de analiză
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
procese de diferențiere (mai ales culturală/socială, dar și politică și economică), multicentricitate și fenomene imprevizibile, haotice. Diferențierea actuală limitează viteza unor procese de globalizare și, la anumite niveluri, o poate chiar bloca. De exemplu, identitatea europeană este un construct dezirabil, dar blocat la nivelul entităților naționale (vezi procesele dificile de creare a unei Europe sociale armonioase sau respingerea Constituției europene). Multicentricitatea se referă la faptul că centrele tradiționale de putere - statul-națiune - devin fluide și își pierd masiv din influență și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
esențiale și directoare pentru activitatea lor. Weber a identificat, de exemplu, tendința unor politicieni de a folosi ideile ca idealuri etice absolute, în contrast cu o etică de responsabilitate în care idealurile sunt înțelese ca idei directoare, a căror realizare practică, deși dezirabilă, este, practic, imposibilă (Weber, 1994, pp. 359-69). Concluzie Transformările economice și politice declanșate de colapsul regimurilor comuniste din ECE au fost conceptualizate diferit în interiorul a trei tipuri de teorii. Pentru neoliberali, schimbarea de sistem este o tranziție, relativ neproblematică, decisiv
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
conflictul ideologic care tocmai se sfârșise. Neutralitatea ideologică a condus la consacrarea tranziției ca termen generic pentru acest proces istoric în ECE. În ceea ce privește relația dintre tranziție și dezvoltarea socială (vezi dezvoltare socială), elementul de schimbare socială spre o stare considerată dezirabilă nu poate fi negat, cum nu poate fi negată nici aspirația spre condiții sociale și de trai mai bune, dar se pune problema în ce măsură respectivele schimbări au avut un caracter programatic, direcționat. Anumite componente ale tranziției, în special schimbările de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
național: apărarea. Deși consideră că, aplicate separat realității, nici perspectiva Școlii idealiste, nici cea a Școlii realiste nu sunt suficiente, Carr își exprimă însă încrederea că realismul este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie. La rândul său, un alt teoretician
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie. La rândul său, un alt teoretician al relațiilor internaționale preocupat de relația dintre realitate și ceea ce este dezirabil este Hans Morgenthau (1904-1980). În lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace (1948), Morgenthau susține necesitatea separării absolute dintre ceea ce este moral dezirabil și ceea ce este politic real. Astfel că nu putem aplica în domeniul politicii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
alt teoretician al relațiilor internaționale preocupat de relația dintre realitate și ceea ce este dezirabil este Hans Morgenthau (1904-1980). În lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace (1948), Morgenthau susține necesitatea separării absolute dintre ceea ce este moral dezirabil și ceea ce este politic real. Astfel că nu putem aplica în domeniul politicii concepte morale abstracte. Morgenthau susține că realismul politic nu solicită și nici nu scuză indiferența față de idealurile politice sau principiile morale, dar într-adevăr necesită o distincție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
real. Astfel că nu putem aplica în domeniul politicii concepte morale abstracte. Morgenthau susține că realismul politic nu solicită și nici nu scuză indiferența față de idealurile politice sau principiile morale, dar într-adevăr necesită o distincție clară între ceea ce este dezirabil și ceea ce este posibil, între ceea ce este dezirabil oriunde și oricând și ceea ce este posibil în condiții concrete de timp și spațiu. Viziunea lui Morgenthau asupra realismului politic este mult mai complexă decât cea a lui Carr, complexitatea sa fiind
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
politicii concepte morale abstracte. Morgenthau susține că realismul politic nu solicită și nici nu scuză indiferența față de idealurile politice sau principiile morale, dar într-adevăr necesită o distincție clară între ceea ce este dezirabil și ceea ce este posibil, între ceea ce este dezirabil oriunde și oricând și ceea ce este posibil în condiții concrete de timp și spațiu. Viziunea lui Morgenthau asupra realismului politic este mult mai complexă decât cea a lui Carr, complexitatea sa fiind dată de cele trei niveluri ale construcției filosofice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]