734 matches
-
prinse cu o mână pe sub fesele pline, bine conturate și o trase aproape de el. Gura îi alergă pe gâtul Ramonei, producându-i furnicături prin fiecare centimetru de piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
-ți rămână ca un copac solitar, golit de căldura inimii, și de cântecul vieții, viul ei. Dacă rămâne pustiu, tocmai acum în prag de “toamnă”, se va usca de tristețe. Dimpotrivă, fă-l să înfrunzească cu roua inimii tale tinere, dezmierdându-l cu iubirea ta blândă. Mai trebuie să-i mângâi și mugurii ce stau să plesnească a floare...în această “vară” târzie...” Vara vieții” ... din pragul celei de-a doua tinereți a omului. Vara ... încă mai bate la poarta inimii
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PLOAIA ȘI TU Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PLOAIA ȘI TU Ploua și tu-mi spuneai că mă iubești La pieptul tău mă dezmierda zenitul Azi plouă iar dar tu pe unde-mi ești Din picături să-mi semeni anotimpul ? Ploua iar norii grei mă întristau Când negri se zbăteau născând șuvoaie Azi plouă iar deși-i senin și cald Iar stropii cad pe
PLOAIA ȘI TU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340152_a_341481]
-
aștepta, acel misterios ce-i pusese petalele de trandafir, își va face prezența? Verifică, dezamăgită și oftând închise laptopul. Nimic! Aceleași persoane cu care comunica de multă vreme, nimic nou. Dimineață, un soare cald de toamnă se furișă în cameră dezmierdând obrajii ce încă păstrau ceva din oboseala zilei de ieri. — Sus Dana! Când ai fost ultima dată la munte? — Păi e ceva timp! — Atunci, urgent, să luăm o gură serioasă de oxigen. Dana se sculă fericită. De mult timp nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
decât atuncea când sufletul îți e poveste. Stimată doamnă, ești o filă din cartea mea de căpătâi Ce nu se vrea nicicum întoarsă, că ești acolo și rămâi O filă ce-o citesc cu drag și-o recitesc, că mă dezmiardă Cu dragoste prietenească, ce sper că nu o să se piardă. Ești stea pe cerul plin cu stele. Dar ce vorbesc? Ești însăși luna Ce are numele FEMEIA, ești tu, femeie, numai una. ...Femeia-n pârg, femeia-floare, bunică, soră, vis și
FEMEIA-FLOARE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377595_a_378924]
-
rog mugurulce se crede floaresă-mi doineascăde izvorsă înflorescîn jumătăți uitatesă nasc dureridin durericu încantațiidin luminapăstrată în amnezii... VII. SUNT ÎNGER SAU DRAC?, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Acum, în astă noapte, pământul îl dezmierd Să-l văd cum curge-n mine, că-n el vreau să mă pierd, S-ascult cu fierbe miezul și cântecu-i răsună, Îmbrățișarea-i caldă s-o simt arcuș pe strună. Acum dorul mă duce spre lumea neștiută, Dar pe-
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când raze de soare în suflet pătrund, iar roua de pe trestii îmi zâmbește, mă pierd în gândul ce se zbate nebun și-n dragostea ta ce-n mine trăiește. Când ploaia mă dezmiardă în tăcere, mă spală de păcate, gânduri sumbre, ți-aș dărui raze de mângâiere, curcubeie ce n-au văzut nici umbre. Mă pierd ades când gustul tău mă-mbată și-n coapse pasiunea-ți clocotește, când luna mai privește agitată
NICI ÎN VIS, NICI ÎN GÂND… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378441_a_379770]
-
În a lunii vorbe-n față. Iar ninsorile să cadă Cu potop de fulguire, Luna să nu poat' să vadă A inimii tânguire. Să iasă în primăvară Când pământul va-nverzi, În miros de lăcrămioară Când se-alintă,s-o dezmierzi. Referință Bibliografică: Dorința / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DORINȚA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378456_a_379785]
-
trecut fără rost , Cănd aceeași amintire-n fluxul ei Îmi amintește de tot ce-a fost ... Doar amurgul îmi mai asculta gândurile Și pașii mei ce așteaptă și se pierd , Pe drumurile neumblate unde privirile În strigate mute te mai dezmierd ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: În nopțile lunei / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2118, Anul VI, 18 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IN NOPTILE LUNEI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379103_a_380432]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DOAR GÂNDURI ... Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă înalță până la stele un dor de tine, dor necuprins, mă încântă, mă dezmiardă cu vorbe ca într-un vis , mă străbate, mă cuprinde, gestul tandru aprins, mă alintă, mă alina acel vers, încă nescris. Se înfoaie și se răscolește iubirea, în inima mea, șuvoaie de primăvară, alimentate de iarna cea grea, în răul
DOAR GÂNDURI ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379141_a_380470]
-
זמן,מבוקש מקום-VERSIUNE BILINGVA EBRAICĂ-ROMÂNĂ, de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. RÂVNESC LA O LUME Acolo, câinii nu mă sperie, avioanele nu cad. Nu sunt controale invazive, operațiile țin o clipita. Bonă mă dezmiardă, nu mă înțeapă cu un ac ca să vadă dacă fetiță nu se preface cumva c-a adormit. Îl ascult la tribunal pe tata, subjugata de glasul lui, ce fascinează mulțimea. El mă vede îndrăgostită, iubita, mamă. Nu mă tem să
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
de aur ale mamei; totuși, roboții curată, fac ordine, gătesc pentru mine. Am și un suflet-pereche. Citește mai mult RÂVNESC LA O LUMEAcolo,câinii nu mă sperie,avioanele nu cad.Nu sunt controale invazive,operațiile țin o clipită.Bona mă dezmiardă,nu ma înțeapă cu un acca să vadă dacă fetițanu se preface cumvac-a adormit.Îl ascult la tribunal pe tata,subjugata de glasul lui,ce fascinează mulțimea.El mă vede îndrăgostită,iubita, mamă. Nu mă temsă devin femeie: durereae demult
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
o solicita zi și noapte pe maică-sa. Nu dormea dacă nu era legănat, ținut în brațe. Mai apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales că Ioana îl mai repezea pe copil, că era și ea obosită de câte făcea zilnic, ori chiar plictisită de toanele permanente ale celui mic. Și uite
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
pe pământuri și în adânc de ape, Ascunși sub orizonturi, doar norii supărați, Tunau că nu vrea vântul să-i ducă mai aproape. El, tată în înalturi, ea, mamă roditoare, Eterna lor iubire, chiar viața a născut, Ea ziua îl dezmiardă cu blânda ei răcoare În noapte-i face leagăn, abisul așternut. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: împlinire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1487, Anul V, 26 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ÎMPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382050_a_383379]
-
iubirea, - în care a crezut cu ardoare -, îi adâncește tragicul adevărului, acela de a fi doar o „fulgurantă trecere”, un fir de praf în ochii timpului., cerându-i acesteia: „mă smulge din șoaptele nopții,/scriindu-mi poemul Dragostei pe suflet,/ dezmierdându-mă tainic...” și nu mă lăsa „uitat la răscruce de drumuri,/ cu tristețea pe brațele-mi răsfirate / în îmbrățișări fugare...” (uitat într-o broderie de liniște...); „culege-mă din gerul ninsorile târzii /căzute matinal/ la marginea orizontului de jar/ în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
iubim și-mi ești, Întinerim de drag, de-o viață și mai bine, Noi, suflete pereche-n icoane de povești. Colinda maci suavi zâmbindu-și în ghirlanda, În suflet înflorește un vis de dor aprins, Ninsoarea jucăușa pe gene se dezmiardă, E anul nou iubire, miroase-a răi și-a nins. Referință Bibliografica: E anul nou iubire / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1460, Anul IV, 30 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ines Vândă Popa : Toate
E ANUL NOU IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379400_a_380729]
-
de-a o zidi în piatră veșniciei. Niciodată n-am strigat-o„mămică”. Pentru că întotdeauna a fost cea mai matură, harnica, serioasă, deșteaptă femeie din viața mea cu cele mai multe facultăți: bucătar, profesoara, dereticătoare, grădinar, psiholog...Acum că e departe, o dezmierd în minte. Am pus-o în rame, în ramele sufletului meu. Să-mi steaveșnică chilie, unde rugăciunea să-mi rostesc. Referință Bibliografica: MARIA DICUSAR (Cimiseni / Republică Moldova) - PREMIUL I la Concursul Internațional MEMORIA SLOVELOR , ediția a II-a, 2016 - Secțiunea
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
visând la stele în culori.Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie,Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.... XV. SURÂD ÎNGERI VII, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015. Mă dezmierzi cu petale de cer, Confeti din aștri îmi scuturi, Smaralde îmi prinzi în colier, Mi-e trupul clepsidră de fluturi. Cu straie regale mă-mbraci, Poeme-ți sunt scrise-n privire, Stârnesti cu-n sărut foc de maci, Strecori în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Pe jar, în culori te trăiesc, Cu arderi ’napoi și ’nainte. Miraj pe o rază stelară Pictezi cu văpăi pentru doi, Cu tine securea amară N-o simt când declară război. Sunt ca un liliac înflorit, ... Citește mai mult Mă dezmierzi cu petale de cer,Confeti din aștri îmi scuturi,Smaralde îmi prinzi în colier, Mi-e trupul clepsidră de fluturi.Cu straie regale mă-mbraci,Poeme-ți sunt scrise-n privire,Stârnesti cu-n sărut foc de maci, Strecori în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
complexesă ne învețe a trăi,deranjându-ne copiii... XXVIII. PLOAIA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Și plouă și plouă și plouă cu sete, cu patimă într-un nou septembrie... Și plouă cu picături dezmierdate cu aromele poamelor înmiresmate... Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit năvalnic de o vrajă: Pătrunde sufletele prin halou. În gingășia sa de bibelou, Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte, Salvându-le de hăul unui vis Dintr-un destin fanatic sau proscris, Ori le devine-un adoptiv părinte. Bolnav de poezie, incurabil, Poetul nu găsește antidot, Trăindu-și rolul său de copilot Al timpului, rămas pe veci
POETUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381198_a_382527]
-
un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit năvalnic de o vrajă: Pătrunde sufletele prin halou. În gingășia sa de bibelou, Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte, Salvându-le de hăul unui vis Dintr-un destin fanatic sau proscris, Ori le devine-un adoptiv părinte. Bolnav de poezie, incurabil, Poetul nu găsește antidot, Trăindu-și rolul său de copilot Al timpului, rămas pe veci
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
E-un ager cavaler din noul veac -Își cațără, vremelnic, pe arac,Speranța de erou în devenire.E însoțit năvalnic de o vrajă:Pătrunde sufletele prin halou.În gingășia sa de bibelou,Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajăși le dezmiardă veșnic, în cuvinte,Salvându-le de hăul unui visDintr-un destin fanatic sau proscris, Ori le devine-un adoptiv părinte.Bolnav de poezie, incurabil,Poetul nu găsește antidot,Trăindu-și rolul său de copilotAl timpului, rămas pe veci probabil...... VII
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființă când ai plecat eu n-am știut ce pierd și gem, si plâng, alerg a neputința că timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierd primind nimicul în firea lui nătânga și plumbuite lacrimi, lăsând, cu dor, să plângă 44 If the dull substance of my flesh were thought, Injurious distance should not stop my way; For then, despite of space, I would be brought
SONET 44 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381396_a_382725]