491 matches
-
azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr. — Haide, i-am zis, dându-i cheia de la cătușe. Mergem din nou să ne dezmorțim picioarele. Am arătat spre cărarea care se întindea în fața noastră, luminată de farurile mari ale Mercedesului. Ne-am deplasat până acolo unde ajungea fasciculul de lumină și m-am oprit. Aici e suficient de departe, am zis. El se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
luat o cafea într-un pahar de plastic, o sticlă de apă minerală, o cutie de biscuiți pentru Italia și am ieșit. Am rămas afară să-mi beau cafeaua, la pompa de benzină erau două mașini. Un bărbat cobora, își dezmorțea picioarele, își punea coatele pe acoperișul mașinii. Era o atmosferă diversă, soarele pe care nu-l văzusem o zi întreagă apăruse la apus. Lumina se apropia de pământ, îl mângâia și pământul părea să se bucure de bunăvoința aceea trandafirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vînduse pe cel căutat acum, Îl Închisese, pentru o vreme, Într-o retortă. Îl cufundase În ghețuri ce nici la poli nu se găseau. S-a tot plimbat, era un străin gînditor, ieșit din camera sa de hotel să se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat de vreo cincisprezece ani venind spre el; avea ochii albaștri, privirile li s-au intersectat o clipă; era și bine clădit, șaten, Thomas a tresărit: era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
același așternut, amîndoi Încinși, treceau peste asta. În ultima vreme, acesta o evita peste noapte, iar nopțile În care erau Împreună deveneau tot mai rare; Ingrid se străduia să Îi răscolească simțurile În fel și chip, izbutind, uneori, să-l dezmorțească, dar nimic nu mai era ca odinioară; oricum, nici mai Înainte nu fusese chiar o incandescență. Pentru tine, Thomas, fac așa, stau așa, mă mișc așa, gem, mușc, strig, ca să te simți bine! - fățarnica! Lui Thomas Îi venea să o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la mănăstire, în doi ani te vor pune stareță”. Util. Mi-am vârât mințile în cap. Dar nu am scăpat de acest sindrom nici în tranziție, decât prin demisii. Tinerețea mi-am trecut-o în vremea în care primăvara ne dezmorțeam oasele și curățam străzile și parcurile cu elevii, iar printre picături îi învățam științe sociale, vara mergeam la instructaje pentru defilarea de 23 august, dar și la Costinești, unde eram fericiți, zăceam pe nisipul cald de ne dezgheța oasele, înotam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine ? spun. Stau aici de nu știu câte ore. — S-ar putea să mai trebuiască să vorbim o dată cu tine. Îmi arată către sandvișuri. Te rog, mănâncă ceva. Nu pot să mai rămân în camera asta nici măcar o clipă. Trebuie neapărat să-mi dezmorțesc puțin picioarele. — Vin imediat, spun și ies înainte ca el să poată zice ceva. Când intru la toaletă, toate femeile care se află acolo se opresc instantaneu din vorbă. Dispar într-o cabină și le aud glasurile șoptind cu însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ți-a folosit, întrebă Marçal, La nimic, ai dreptate, așa cum foarte bine mi-ai amintit trebuie să trăim cu ceea ce este, nu cu fantezii despre ce-ar fi putut fi, dacă ar fi. Scăpat de urgența fiziologică și cu picioarele dezmorțite de alergăturile nebunești pe care le făcuse prin vecinătate, Găsit se apropie dând din coadă, demonstrație obișnuită de mulțumire și de cordialitate, dar care, de astă dată, având în vedere aproprierea orei prânzului, însemna altă necesitate insistentă a trupului. Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să strângă veșmintele abandonate pe pământ asemeni cadavrelor după bătălie. Dintr-odată, aerul a devenit mai respirabil, oamenii Își dezmorțesc pe furiș mădularele, unii Îndrăznesc să murmure câteva vorbe la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază În fața monarhului, coboară capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care-mi era dragă, ăsta fiind și motivul pentru care am reținut visul și nu l-am dat uitării. Capitolul 6 Pe aici, scumpo! Mulțumesc, dragă. Să intrăm? Sigur. În clipa următoare, același scârțâit ce devenea iritant se făcu auzit, dezmorțind un pic atmosfera încremenită a cancelariei în care, cu câtva timp înainte, unele cărți au fost date pe față, făcând astfel obiectul primei lupte pentru putere internă. Oare câte vor mai urma? În pragul ușii stăteau două fete înalte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și totuși, am fost orb. Întotdeauna dau ajutor celor care au nevoie de el. Ar trebui să te duci la infirmerie... sau unde este nevoie de tine. Suntem în război, Ano! Îmi puse mâna pe obraz și căldura ei îmi dezmorți pielea înghețată. Mă privi într-un mod în care mândria, admirația și dragostea se împleteau fără șansa de a le deosebi. Ești rece. Să-ți mai aduc ceva de îmbrăcat din cantină? Nu. Du-te la infirmerie! Nu vroiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
și o nouă și promițătoare partidă de pescuit Începea pe lacul Solești. Toată noaptea, Victor Olaru nu Închisese ochii și o oboseală adâncă se instalase În trupul său vlăguit de efort. Ieși afară din casă, trase aer În piept, se dezmorți un pic și, ajuns În casă, se așeză pe pat și spuse Mariei: Marie, Găinușa este sus de două prăjini, acuși se face dimineață, hai să vedem ce mai este de făcut: am instalat „Chiupul cel mare” la locul lui
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
deschid și un val de oameni coboară, făcând loc să urce, altui val. După două Încercări ratate, autobuzul pornește Însfârșit către partea sudică a marelui oraș. Antoniu se așează pe un scaun de lângă fereastră și căldura binefăcătoare dinăuntrul mașinii Îi dezmorțește mâinile și picioarele. Ar vrea ca drumul ăsta arhicunoscut pe care vara și primăvara Îl face pe jos, să nu se mai termine. Ar vrea ca opririle În stații În care se face schimbul grăbit de călători să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
săptămâni, timp În care Antoniu a scris, a fost bântuit de cele mai negre gânduri, și-a revenit, s-a bucurat că poate din nou să scrie, și a ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâna pe suflet, nu m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apucat-o brusc dorința să respire aerul proaspăt de afară. Un parc la fel de rafinat ca și sala de concerte a castelului, i-a spus lui Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ce destin ai pregătit pentru fiecare? Câtă inocență și Încântare În toată atitudinea lor! Îndură-te, Doamne, și Înseninează-le drumul pe care Își vor obosi pașii. Am tresărit, crezând că am gândit cu voce tare. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc picioarele și am ieșit În hol. Afară ploua blând și mărunt, o ploaie de vară Încărcată cu promisiunile zilelor ce vor urma... A sosit și timpul să urce pe scenă clasa a XII-a G. Fiecare absolvent a venit cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură de ceas... Prin geamurile pâcluite se strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unghii. Chiar și mama zisese odată că Paul ar fi în stare să mănânce dintr-un sertar și să-și curețe portocala în buzunar. Și că n-ar face pipi pe drum de teamă ca nu cumva păsărelele să-și dezmorțească piciorușele în urina lui. Chiar dacă fusese beată când spusese toate astea - băuse aproape o halbă de Harp cu lămâie - vorbise serios. —Doamne! Ia gândește-te! a zis Helen aruncându-mi un zâmbet, în timp ce se așeza mai bine pe pat ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o țigară cu gândul ca apoi să urce în cameră. A doua zi intenționa să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean. Dimineață, se trezise mai târziu, așa încât nu se întâlnise nici cu Pop nici cu fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
blestemată de un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți fi la liman, să bateți o dată și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]