570 matches
-
îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu vor înțelege rosturile intime ale vieții și morții. Ce poate opune idealismul sau raționalismul în fața acestora? Nimic. Celelalte concepții și doctrine nu spun însă aproape nimic despre moarte. Singura atitudine valabilă ar fi o tăcere absolută sau un strigăt deznădăjduit. Acei care susțin că frica de moarte nu-și are o justificare mai adâncă, deoarece atât cât este un eu moartea nu există, iar când ești mort eul a dispărut, uită de fenomenul atât de ciudat al agoniei treptate. Unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
disperare, de a cărei profunzime nu te poți convinge decât trăind-o, aceste acțiuni nu mai sânt posibile decât cu efort și suferințe. Nimeni, pe culmile disperării, nu mai poate și nu mai are dreptul la somn. De aceea, nici un deznădăjduit autentic nu poate uita nimic din tragedia lui, păstrând în conștiință actualitatea dureroasă a mizeriei lui subiective până dincolo de orice margini. Îndoiala este o neliniște care se referă la probleme și la lucruri, ea rezultă din conștiința irezolvabilității tuturor chestiunilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vedea doar o dâră de fum... Căci focul din noi va arde totul. Bucuria nu trebuie justificată, deoarece ea este o stare atât de pură și de generoasă, încît orice elogiu este inutil. Justificarea ei este inutilă chiar și în fața deznădăjduiților, întrucît aceștia sau sânt organic deznădăjduiți și atunci bucuria este o imposibilitate, sau nu sânt organic și atunci bucuria le oferă destule seducții pentru a face inutilă orice justificare. Este de o mie de ori mai multă complexitate într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Lucsandrei au fost făcute, aflăm din aceeași sursă, pe cînd Alecu, fire petrecăreață și imprudentă, se afla ascuns de frica vrăjmașilor Într-o căsuță: „În diiastimă de o giumătate de ceas și plin de frică, de bătaie de inimă și deznădăjduită hotărîre”. În fine, Trandafirașul norocit este rezultatul unui pariu În Împrejurări, iarăși, neprielnice scrisului. „Ticălosul poetic”, aflîndu-se Într-un loc izolat numai cu „scumpa pricină a flăcărilor sale”, a fost pus la ambiție și a improvizat stihurile cu repeziciune: „Deci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fericit zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și la cer cată, Vra să strige, dar și glasul i se taie deodată. Se povărnește și cade peste dînsul, leșinată, De năcazul ei ucisă, de năcazul ei sfărmată.” Părerea lui Conachi este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
statutul eului dat de evenimentul perceput. Unii autori susțin că cu cât persoanele percep mai stabil și mai global consecințele negative ale unui eveniment și caracteristicile negative ale eului dat, cu atât este mai probabil ca persoana respectivă să devină deznădăjduită și depresivă, trebuind să existe un echilibru între conținutul domeniului particular al stilului atribuțional negativ al individului și evenimentul negativ de viață. Stima de sine scăzută este văzută acum ca derivând din stilul atribuțional depresiv (intern-stabil-global), iar din combinația stabilității
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
răspunsurile sale pot avea un efect asupra acestor rezultate negative, rezultate aflate în legătură cu disperarea sa (simptom cognitiv); tristețe (simptom emoțional), (Ionescu, 1998)186. Concluzionând, putem spune ca această teorie aduce în discuție un posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pare a fi o consecință rațională. Ea promite doar sfârșirea suferinței ci eliberează întreaga familie de o povară. Din momentul în care individul privește moartea ca fiind mai dezirabilă decât viața, el se simte atras de suicid. Cu cât mai deznădăjduită și dureroasă îi pare viața, cu atât mai mare va fi dorința sa de a-și pune capăt zilelor. Cu toate că depresia este strâns corelată cu ideația și comportamentul suicidar, relația dintre acestea este foarte complexă; nu toți depresivii se sinucid
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
REBT o filosofie de viață alcătuită din cerințe absolutiste este cea care determină apariția acestor concluzii, și în cele din urmă, persoana va ajunge să creadă că nu va obține niciodată ceea ce dorește și va sfârși prin a se simți deznădăjduit. De exemplu: "deoarece întotdeauna trebuie să obțin lucrurile pe care le doresc, dar nu le-am obținut de data aceasta, nu voi reuși niciodată să le obțin pe toate. Situația este fără speranță" (Ellis, 1994)222. Woods, Silverman, Gentilini, Cunningham
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
înseamnă nimic a te bucura de viață, atunci când ea nu întâmpină obstacole și crucificări. Nu prețuiește bucuria decât omul care a trecut prin toate încercările și a îndurat toate umilințele omului" (M. Eliade). Bucuria de a fi viu, oricât de deznădăjduite ar fi rănile din suflet și relele din jur, nu e totuna cu optimismul vulgar al simplei existențe biologice. Suntem datori să facem din viața proprie o victorie continuă împotriva morții, con-tra răului și întunericului. Peste această datorie n-ar
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
i - se - va un loc la soare însemnatei fracțiuni a poporului nostru de peste munte, încît sfărâmați chiar de mișcarea puterii răsăritene să găsim un adăpost pentru bunurile noastre sufletești... bine. De nu... atunci desigur că vom căuta printr-o încercare deznădăjduită sau de-a crea o pozițiune sigură și neclintită neamului nostru, sau de-a renunța cu totul la un rol în istoria lumii. [14 ianuarie 1877] CLUBUL STUDENȚILOR Din raportul anual, citit în ședința de la 20 noiembrie 1876 și tipărit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caracterul omului se reflectă în obrazul său și celelalte morale care‐ l predomină sunt vizibile pe figura sa); „Ochii” (ca oglindă a sufletului); „Oracol ele” (în antichitate, de obicei, erau temple renumite în prezicerile care se făceau, în sfaturile date deznădăjduiților, leacuri celor bolnavi); „Mentalismul sau forțele secrete ale gândului” (izvorul tuturor faptelor și progreselor fizice, sociale, mentale, spirituale, științifice, artistice și mecanice ale individului - baza tuturor cunoștințelor, fericirilor ori nenorocirilor noastre); „Magne‐ tismul personal” (ușurința unora de a domina pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aluzii/ trimiteri explicite la scrierea lui Ariosto; Don Quijote însuși recapitulează episodul nebuniei lui Orlando, profețindu-și propriul destin sub specia autoironiei în primul volum, cu prilejul istorisirii întâmplării din Sierra Morena: "[...] vreau să-l imit pe Amadís, făcând aici pe deznădăjduitul, pe ieșitul din minți și pe furioasul, ca să-l imit totodată și pe viteazul Roldán, când a găsit la o fântână semne că frumoasa Angelica săvârșise cu Medóro josnicii, și de necaz a înnebunit și a dezrădăcinat copacii, tulburând apelel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ocări pe polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor teutoni. Erau mai numeroși, mai bine înarmați, mai dibaci în ducerea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
cu cânii... Lumânărică o vedea ori de câte ori o întâlnea, o mângâia, îi făcea promisiuni care-i alimentau zâmbetul, iar a doua zi ea avea în bătătură o vacă ce cu lapt ele ei sătura gloata copiilor flămânzi, introducând bucurie în bordeiul deznădăjduitei... Îi era greu monografistului să înșire toate f apte le bune pe care le făcea zilnic Lumânărică. Fapte de om sfânt - le califica N.A.Bogdan, stăruind în exemplele de viață, generalizându-le. Să judecăm, ne chema el, întrebându-se și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ambiție continuă: "Mi-e foame, dragă mamă Nu e pâine! / Vezi, inima mea bate tot mai rar!" În acea clipă, cu un gest involuntar duse mâna direct spre inimă, așa cum îl îndrumase învățătorul în timpul numeroaselor repetiții, după care urmă răspunsul deznădăjduit al mamei: "Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit. Copilul, trebuia salvat cât mai repede! Bidaru voia să facă ceva, să-l ajute, dar nu reușea să-și smulgă picioarele din smârcul cleios. Când, în sfârșit, a reușit să se desprindă și era gata să apuce cutia cu pricina
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era cel de al treilea grup de oameni care semănau cu el; la fel de numeros, cam cât toate triburile de locuitori ai nordului luate la un loc, inert, liniștit și lipsit de vlagă; format numai din trențăroși, palizi, slăbănogi, tăcuți și deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea fiecărui pâlc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
poate reprezenta pentru el „salvarea“, adoptarea lui nu va fi rezultatul unei deliberări, al unui examen critic al argumentelor, ci o adeziune pasionată. „Ar fi ca și cum cineva m-ar lăsa, mai întâi, să văd, pe de o parte, starea mea deznădăjduită, pe de altă parte, mi-ar arăta instrumentul salvării, până când, din proprie inițiativă, sau, în orice caz, nu condus de mână de către instructor, m-aș repezi la el și l-aș apuca.“50 Unui raționalist, cum a fost Russell, acest
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un ciclu, Către discipoli, se deschide la modul jelitor patetic: "Cine vrea mă scuipă, / scuipă cine vrea, / eu mereu tot urcu, / urc pe Golgota..." Pe ultima pagină a ciclului, izbucnește într-un fortissimo deznădăjduit conștiința tragică; existența e singurătate și neputință: Ca o icoană veche suferindă și ca obrazul meu cel cancerat de suferința cărnii, suferință e tot ce-aici am strâns și adunat, acolo unde nu te-ajută nimeni, eu voi merge cum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și răsăritul lunii, în pădurea de la marginea orașului, lui Bottom i se încredințează rolul lui Pyram, „un bărbat chipeș, bine făcut, așa cum ți-ar plăcea să întâlnești unul într-o zi de vară”. Numai că acest Pyram este un tânăr deznădăjduit, care se sinucide din dragoste crezând că Thisbe, iubita lui, fusese răpusă de un leu; pe de altă parte, încântătoarea pădure luminată de razele lunii nu e deloc pașnică: prin ea roiesc tot felul de spiriduși năzdrăvani, ca Puck, de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este, inevitabil, și un teatru al strigoilor, care „încep să trăiască din nou”, „încep o a doua viață”, dar care au uitat totul din cea de dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii posesori ai „câtorva crâmpeie de amintiri tragice și deznădăjduite”. Așa arată personajele ce ne vor înfățișa un fel de a doua ediție a lumii nouă, spectatorilor dintr-o epocă anterioară „acelei nopți” atât de sinistre... („noaptea aceea”, ne amintește Kantor, este expresia folosită de Platon atunci când vorbește despre dispariția
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să nu dea ocazia de a se face explicit. Florile continuă să crească, impasibile și sigure de ele, spusese ea odată. Noi suntem cei fragili. Pe Faulques Îl Îngrijora eventualitatea de a trebui să Înfrunte cu glas tare cauzele resemnării deznădăjduite care curgea prin vinele ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]