2,118 matches
-
Bratu Iulian Lecția de limbă română. Profesorul întreabă: - Ion, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge o fată frumoasă, iar când să te apropii de ea, apare un autobuz și ea pleacă. - Bine. Bravo, Ionele! - Vasile, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața
Bancul zilei: Ce este deznădejdea? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64964_a_66289]
-
limbă română. Profesorul întreabă: - Ion, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge o fată frumoasă, iar când să te apropii de ea, apare un autobuz și ea pleacă. - Bine. Bravo, Ionele! - Vasile, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge un băiat frumos, iar când să te apropii de el, apare un autobuz și el pleacă. - Hmmm... Bulă, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în urma ta
Bancul zilei: Ce este deznădejdea? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64964_a_66289]
-
română. Profesorul întreabă: - Ion, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge o fată frumoasă, iar când să te apropii de ea, apare un autobuz și ea pleacă. - Bine. Bravo, Ionele! - Vasile, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge un băiat frumos, iar când să te apropii de el, apare un autobuz și el pleacă. - Hmmm... Bulă, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în urma ta merge
Bancul zilei: Ce este deznădejdea? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64964_a_66289]
-
și ea pleacă. - Bine. Bravo, Ionele! - Vasile, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge un băiat frumos, iar când să te apropii de el, apare un autobuz și el pleacă. - Hmmm... Bulă, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în urma ta merge Vasile, iar la orizont nu se vede nici un autobuz.
Bancul zilei: Ce este deznădejdea? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64964_a_66289]
-
ea pleacă. - Bine. Bravo, Ionele! - Vasile, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în fața ta merge un băiat frumos, iar când să te apropii de el, apare un autobuz și el pleacă. - Hmmm... Bulă, ce este deznădejdea? - Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în urma ta merge Vasile, iar la orizont nu se vede nici un autobuz.
Bancul zilei: Ce este deznădejdea? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64964_a_66289]
-
preocuparea mergînd spre atitudinea cea mai cuvenită în clipele finale. Tocmai de aceea surprinde detaliul că grecii nu se vaită în momentul morții, fiind senini și chiar optimiști. Dacă totuși sunt crispați e din cauza durerilor fizice, dar nu din pricina disperării. Deznădejdea nu intră în vocabularul antic al grecilor. Sufletul este sigur nemuritor și atunci de ce să dispere? Și fiindcă nu cunosc disperarea, grecii au pînă în ultima clipă neliniști pămîntești: cui îi va rămîne averea, ce datorii neplătite au lăsat și
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
multă memorie dăunează creației, blocând libertatea izbucnirii spontane (omniscienții sunt în genere sterili), că uitarea e corespondentul biologic al mântuirii, că opusul inteligenței nu e prostia ci naivitatea, că iubirea e salutară prin caracterul ei sacrificial, sau că, în fine, deznădejdea nu e lipsa speranței, ci învârtoșarea ei în clipele de criză (deznădejdea e începutul nădejdii, așa cum desprimăvărarea e începutul primăverii, prefixul „des" având sensul unei ecloziuni inaugurale). Autorul împărtășește convingerea lui Paul Valéry că civilizația europeană s-a ridicat pe
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
sterili), că uitarea e corespondentul biologic al mântuirii, că opusul inteligenței nu e prostia ci naivitatea, că iubirea e salutară prin caracterul ei sacrificial, sau că, în fine, deznădejdea nu e lipsa speranței, ci învârtoșarea ei în clipele de criză (deznădejdea e începutul nădejdii, așa cum desprimăvărarea e începutul primăverii, prefixul „des" având sensul unei ecloziuni inaugurale). Autorul împărtășește convingerea lui Paul Valéry că civilizația europeană s-a ridicat pe trei stâlpi - filozofia greacă, legislația romană și religia creștină -, deplângând în consecință
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
într-o cariatida sonoră fragilă. Cântecul e un „imn de penitenta”, o rugăciune de vindecare a trupului și a inimii. Din nou, întunericul amenință să înghită viața, distrugând coerentă unei existente în care se găsea oricum prea multă suferință și deznădejde: „O troubled dust concealing/ An undivided love/ The Heart beneath is teaching/ To the broken Heart above// Let the heaven falter/ And let the earth proclaim:/ Come healing of the Altar/ Come healing of the Name.” Iertarea păcatului se răsfrânge
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
Gheorghe Grigurcu Victor Știr cultivă o poezie a contrariilor. Fapt ce denotă o libertate morală propice captării unui dramatism care se ferește a capota în luminiscența extazului ori a se supralicita în tenebrele compacte ale deznădejdii. E un soi de echilibru în dezechilibru ce îngăduie discursului a se nutri cu propriile-i tensiuni, a-și cultiva expresivitățile așa „cum îi vin”. Niciun artificiu programatic, nicio aderență la o manieră de școală ori generaționistă nu-l impietează
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
în obiceiurile unui zeu ascunzător, mîntuirea e o pleașcă consolatoare bună de amăgit bătrînii, iar așteptarea plină de speranță e un poncif psihologic. De aceea, filozofia lui Blaga nu numai că nu-ți insuflă speranță, dar te împinge în marginile deznădejdii, și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
etc. Inventarul disidenței lui Dorin Tudoran va rămâne întotdeauna incomplet pentru că nu poate capta spiritul dindărătul unor acte. Un spirit ce slaloma printre fanioanele vieții și ale morții, printre spaime și tentații ale compromisului, trăindu-și disidența între speranță și deznădejde, prizonier al unei mari singurătăți. Sau, cu cuvintele sale, citat într-o „Notă” a Securității din 12.03.1983: „...în România nu există disidență, ci numai singurătate...” Alt cântec de trecut Akheronul Disidența lui Dorin Tudoran, atât cât s-a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
ortodoxie și, implicit, la românitate a lui N. Steinhardt: „Adevărul răstignirii lui Iisus e unul din argumentele esențiale ce l-au îndemnat să treacă la creștinism, (...) nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde”. Nu mai puțin admirativ se arată față de Virgil Ierunca, cel nu o dată hărțuit, minimalizat în posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare scriitor - cum
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
versurile de un regret sfâșietor „Când te întreb, a altuia doar ești,/ cum de-mi aduci întârziate roze mie?/ Spui: vise trec, bat orele-n fereștri,/ ce-s toate astea: eu și lui și ție?” Chiuretaj este o capodoperă a deznădejdii, în plăcere, de a fi femeie, în expulzia, dorința și slăbirea vieții care oprește o viață, în tensiunea unei existențe care se năruie în cabinetul crimei medicale, acolo unde erosul se împletește cu agonia: „Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Șeicaru e trimis în misiune oficială." 21 în însemnările inedite din perioada 1945-1970, ca și în Jurnalul portughez, diaristul se indignează și ironizează viesparul politicianist, intriga și meschinăria, mediocritatea și suficiența acestei lumi. Politicienii din exil îi provoacă dezgust și deznădejde. Plutește în atmosfera coloniei românești din exil o atmosferă electorală. Lupta contra clanului Buzești are toți sorții de izbândă, dar din nenorocire, mulți dintre cei care duc lupta se văd ei înfipți în pâine, visează locuri, ministere, se închipuie deja
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
Gândurile toate îmi aleargă spre băiat 5, și dimineața îmi pare, uneori, că nu am dormit deloc, și că am călătorit mult, fără izbândă și fără noroc. Mă doare scumpe părinte și mă înăbușe dorul. Nevastă-mea trăiește ceasuri de deznădejde. Dumnezeu să ne ajute și să se milostivească de noi. Când vor sosi cărțile pe care le-ai dorit, te rog, scump părinte, să crezi în recunoștința noastră vie și trainică pentru ceasurile de senin și de prietenie, pe care
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
cognoscibilului și incognoscibilului. Matematica operează cu cifre, poezia cu sentimente, cu stările cele mai ambigue prin care trecem și atunci cînd simțim, fie și pentru o clipă, bucuria de-a fi, și atunci cînd sîntem pătrunși de cea mai neagră deznădejde. Toate aceste stări, pe care știința le poate defini cu greu, poezia le surprinde printr-o străfulgerare, prin zbaterea unor cuvinte ce se cufundă în propria lor cenușă, după o ardere de tot. Poezia e ecuația perfectă a stărilor noastre
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
unu. Atunci situația e clară. Ochii îi sticlesc de răutate iar reîntoarcerea în bancă se face cu calmul impresionant al omului care s-a sacrificat pentru binele umanității. Dar fiindcă pui tot probleme capitale să răspund și la țipătul de deznădejde: nu mai sunt băieți de treabă. Eu cred, să nu te surprindă, că tânărul de 29 de ani are dreptate. Poate că el este un individ cu orizontul moral astupat de gardurile banalității zilnice, dar rezumă experiența atâtora care au
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
de legătură, află că planul a căzut, fiind descoperit de către Securitate, și că trebuie să se întoarcă la București. Toate eforturile fuseseră zadarnice. Este un moment de cotitură, în care până și cel mai detașat cititor se vede prins în deznădejdea protagoniștilor. În capitală, casa fostului adăpost fiind percheziționată după plecarea lor, trebuie găsită o altă soluție, de astă dată, într-o mahala, în locuința unei foste servitoare a familiei Cosmin. Între timp, Tina află de la ștefan Criveanu detaliile deconspirării, care
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la cei pasionali („pasiune oarbă”) ai relației cu Nae Ionescu, cu aura lor diabolică. La Gabriela Melinescu găsim o „sinceritate” pliată pe prezent, „boală și extaz”, „aspirație spre înalt și prăbușire în durere, deznădejde și descurajare”, însă nu mai puțin cu o răsucire înspre mister, cu o criptare, jurnalul fiind o „grădină labirint”, scrisul devenind o „cameră secretă” (sînt vorbele poetei transplantate în Suedia). Trecînd peste paginile nedestinate se pare publicării, de o semnificație
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
lui Demostene Botez). Făcusem așa pentru că îmi ceruse el asta. S-a observat. Am fost amenințată cu parchetul, mi s-au luat cheile și am fost ținută sub strictă observație. Nu puteam pleca: el trăia încă, și mă striga cu deznădejde. Din ce a rămas acolo a mai salvat, a doua zi, ce-a mai găsit, domnul Sadoveanu. Dar unde-s Souvenirs d’un nourrisson, unde-s scrisorile matale, și atâtea altele, din urmă? În zăpăceala mea, am lăsat între clișee
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
anomaliile destinului cu precizia celui care trăiește, simultan, limitele infirmității biologice și spirituale. Rezultă o echilibristică de o stranie autenticitate. Nealterată pentru publicul străin, aproape ignorată de cel autohton. De ce fierbe copilul în mămăligă este un altfel de strigăt al deznădejdii creatoare, de negăsit în literatura noastră actuală.
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
Prin niște locuri rele) au apărut așezate strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub stăpînirea tiraniei nenumite, de toți bănuită: „ Copii cu chipuri de bătrîni,/ Femei cu fețele-mpietrite/ De-o deznădejde fără leac,/ Cum mă vedeau, din depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei,/ În șoaptă numai
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară/ De zgură și de praf nu se vedea/ Nici deznădejde, nici durere-amară./ Cătușa o purtau ca pe-o brățară,/ Și lanțul greu de fier ca pe-o cordea „. Cum arată, metaforizată, existența într-o țară sub dictatură aflăm din întinsul poem Prin niște locuri rele; mulțimea terorizată adoră acum sincer
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să propună apoi umanității în restriște, în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel de crez, un fel de religie, al cărei mare preot își propune să fie
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]