875 matches
-
ferate învechite, năpădită de scaieți, șapte kilometri. Acolo era "La Canton" o ruină a unui canton părăsit într-un câmp imens și pustiu. Era și o fostă bancă, în fața liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj disperat, de părăsire totală. Eram curajoși, rămâneam acolo câteodată până târziu; ne juram că se vedea, din când în când, fantoma unui cantonier decedat; auzeam cum fâlfâie stegulețul Iui în bătaia vântului, așteptând să salute trenul. Ne simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la gard agitând un clopoțel legat de gard cu un lanț prea solid pentru dimensiunile lui. În jurul casei era un gard de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un bombardament recent și exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avut dreptatea sa în încăierările de familie cu „civicii”, așa cum aceștia din urmă și-au avut dreptatea lor în multe din delimitările față de dl Constantinescu și „politicii” Domniei sale. Ceea ce merită este doar să reamintesc că unul dintre spectacolele cele mai dezolante (anunțând prin natura sa trist-tembelă dezagregarea PNȚCD-ul de după decembrie 2000) îl constituiau autosuspendările Alianței Civice dintr-o coaliție și așa dezolantă prin amatorismul ei politic. Cetățeanul Emil Constantinescu are astăzi, ca oricând, tot dreptul să-și exprime nedumeririle, neliniștile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
față de dl Constantinescu și „politicii” Domniei sale. Ceea ce merită este doar să reamintesc că unul dintre spectacolele cele mai dezolante (anunțând prin natura sa trist-tembelă dezagregarea PNȚCD-ul de după decembrie 2000) îl constituiau autosuspendările Alianței Civice dintr-o coaliție și așa dezolantă prin amatorismul ei politic. Cetățeanul Emil Constantinescu are astăzi, ca oricând, tot dreptul să-și exprime nedumeririle, neliniștile ori nemulțumirile provocate de felul în care își exercită mandatul actuala putere din România. Ceea ce consider că nu are dreptul moral fostul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
1951. Aveam de-acum cincisprezece ani, când m am dus la librărie să-l iau pe tata în oraș, la ora plecării, cum făceam din când în când. Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care o găsim cum ți-am spus mai sus. Specific acelei zile (duminică dimi neața) era vântul puternic, care stârnea praf de nisip fin ce intra în ochi, dinți și toate orificiile disponibile. Apa - maron foncé. Contactul cu marea - dezolant. În această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de mare și excelentele "centollas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ITB, în locurile în care am trăit cândva și pe care nu le mai recunosc. Nu mai găsesc nimic din ceea ce mă așteptam să găsesc: străzi, case, biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă ca palma, agresându-te prin caracterul ei dezolant, de spațiu devastat de o catastrofă. Cum s-o fi născut în sufletul meu acel sentiment pe cât de bizar pe atât de precis conturat, de contemplare postumă? Încerc să mi-l explic prin „imposibilitatea” unor transformări de asemenea proporții. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Glina, cu Jeni. Ca de obicei. În tramvaiul aproape gol, care mă duce până la Cățelu (de unde iau mașina 166), noi, cei câțiva care mergem la cimitir, ne recunoaștem după buchetele de flori pe care le ținem în mână. Cimitirul e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neorealismul italian trăiește o clipă de magnifică iluminare. Toate filmele lui Jancso Miklos pe care le-am putut vedea încep cu o execuție. Se intră abrupt în subiect. În Sărmanii flăcăi, primele secvențe ne înfățișează peretele gol, de un alb dezolant, dar proaspăt dat cu var, al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exactă asupra vastității înspăimântătoare a misiunii lor, omenește vorbind, irealizabile. E suficient să aruncăm o privire asupra Scrisorilor Apostolilor, ca să vedem cum au evaluat situația exactă. De exemplu, în primul capitol al Scrisorii către Romani, Sfântul Ap. Paul descrie tabloul dezolant al păgânismului; chiar și atunci când - o simplă supoziție - le-ar fi trecut prin minte anumite iluzii trecătoare, primele lupte ale apostolatului, onorate cu biciuiri și lanțuri, și cele scăldate de sângele lui Ștefan, au fost mai mult decât suficiente pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
totul pe scurt: Sf. Euharistie se explică numai prin Preasfânta Inimă. Autorul cărții Manete in dilectione mea ( Rămâneți în iubirea mea) observă cum: „Indiferența și neglijența prea multor preoți față de Inima adorabilă a Mântuitorului are drept, urmare logică, o apatie dezolantă față de Sf. Tabernacol. Voi știți de ce oare este așa de puțin iubită Preasfânta Inimă? Motivul principal este acesta: nu ne gândim suficient că este o Inimă vie, a plinătății vieții lui Dumnezeu. Nu va fi dificil să mărturisiți de câte ori, obiceiul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
această răceală ireverențioasă față de Misterul euharistic, care într-un preot ar părea de neconceput, aduce totdeauna cu sine o contralovitură funestă și deplorabilă devoțiunii Inimii Preasfinte. Pentru că este adevărat că putem să adorăm Inima lui Isus, chiar și în ipoteza dezolantă că El nu s-ar afla decât în Paradis; însă, din moment ce credința ne deschide calea prin austeritățile Misterului euharistic, [El] este acolo, mai ales acolo este locul în care trebuie să căutăm și să adorăm acea Inimă divină care i-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu piciorul gol pe mormanele acestea mișcătoare, amestecate cu pești străvezii și cochilii spongioase, ce se degradează instantaneu, degajând o miasmă de putreziciune dezolantă. Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în piețe, mi se părea că percep semnalele neechivoce ale unei depravări ieșite de sub orice control. Am fost străfulgerat de gândul tragic că nu mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi regăsesc virilitatea. După aceea, m-am întors în odaia de dormit. Mă temeam ca exigenta mea amantă să nu izbucnească în râs; însă ea s-a adaptat jocului. Ceea ce s-a petrecut după aceea a fost însă și mai dezolant pentru mine. Am avut un act erotic mecanic în care n-am izbutit să simt nici o plăcere și nici măcar să-i dăruiesc partenerei mele obținerea orgasmului. Am sfârșit prin a mă lăsa să cad istovit pe perne. Nu vorbeam nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
strălucitor fac din el un simbol al vitalității perene. Toamna însă, frunzele stejarului se usucă, dar fără să cadă: își vor părăsi ramurile doar în primăvara următoare, pentru a face loc unor muguri noi. Anual, colinele din jurul Tomisului adoptă culorile dezolante ale acestor arbori maiestuoși care par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oportunitatea, dar noi n-am fructificat-o încă... V.A. : Corupția e de vină ? Sau e nepriceperea de a accesa fondurile europene ? Totuși, România are nevoie de foarte multe fonduri. Satele noastre, mai ales cele de dincoace de munți, sunt dezolante, avem cam aceleași bordeie descrise în însemnările de călĂtorie ale occidentalilor care ne călcaseră țara în secolul al XIX-lea ; ele sunt încă în peisajul nostru și după două secole, în secolul XXI. A.M.P. : Suntem într-un cerc vicios
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
clasicii străini și de care rafturile noastre sărăcă cioase ar trebui să se mândrească atât pentru ceea ce reprezintă ca un mare și etern capital omenesc, cât și pentru mândra ei Înfă țișare În straie de glas românesc; dacă formidabila și dezolanta incultură și nepăsare a cititorului român n-ar fi așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
epocă de tuci de fier și de oțel, amorul cel pur și dezinteresat?... Fără nici un gând ascuns, matrimonial sau altfel?... Fără simplul motiv al unei distracții voluptuoase?... și, mai ales, fără paralele?... N-am ajuns Încă să cred, dimpreună cu dezolantul meu La Rochefoucauld, că virtuțile noastre se pierd până la urmă În interes, așa cum fluviile se pierd În mare. Dar numai una, una singură, din toată cariera mea de ber bant al unui secol care durează de cincizeci de ani, s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trupele sovietice au înaintat rapid spre Prut, devansând trupele românești care se evacuau. Sovieticii au aplicat tactici neobișnuit de agresive, care au pus trupele românești, în special pe cele din Basarabia, în situații foarte periculoase, generând o stare de spirit dezolantă. În acest context, considerăm importante notele lui Alexandru Cretzianu, care rezumă rapoartele comandanților români despre umiliri, arestări abuzive și dezarmarea trupelor românești. În aceste condiții este de înțeles de ce Înaltul Comandament român insista să fie revocat ordinul care interzicea să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
orice altceva: politica nu putea să-mi spună în fond nimic, oricât aș fi venit în atingere cu ea. În biblioteca tatălui meu, se adunaseră noi cărți, recent apărute - toate în limba franceză -, precum Mein Kampf, cărămidă greoaie cu conținutul dezolant de cenușiu în simplista-i agresivitate, lucrare prefațată de mareșalul Pétain, viitorul conducător al Franței sub ocupația nazistă, ca și altele, iscălite de Walther Darré, Rauschning și considerabilul Stalin al lui Boris Suvarin (la Editura Plon), cu dezvăluiri senzaționale în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Contemporanul" și "Viața românească", personalități care au impus un psihism și un climat propulsiv prielnic idealului, unui anume mod de a fi al ieșenilor. În pofida unor momente de involuție, de platitudine și rutină, de scepticismul indus de un provincialism uneori dezolant, Iașul a știut să răzbească, să treacă peste prăbușiri și frământări, să iasă din nou la lumină. Până la urmă tot oamenii de cultură au aflat drumul identității în spirit, în vocația văzută prin dimensiunile ei creatoare. Ce se întâmpla, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a naturalismului, dar și o simplificare a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]