864 matches
-
politeist, păgân, am nevoie de o "rezervație" de idoli, la care mă închin uneori pe rând, de cele mai mule ori, simultan.” (Mirela-Ioana Borchin, Modalitatea..., Ed. Helicon, Timișoara, 1999, p. 6) Resimțind organic pierderea soției, copleșit de absență, de tăcerea dezolantă din jurul său, realizând, în ziua a șaptea, cu luciditate, ceea ce i se întâmplă, poetul scoate un țipăt sfâșietor de supraviețuitor fără voie: “O, nefericitul de mine!/ O, Dumnezeul meu prea iubit!/ Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg/ Cât
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
întâmple prea des așa ceva. Am ajuns în dreptul său și, Dumnezeule!, ce mi-a fost dat să văd? Curtea era înțesată de oameni. Îmbrăcați ponosit, cu boccele în mână unii, multe femei și copii, stăteau îngrămădiți, cu ochii goi, un spectacol dezolant. Adică, să fiu bine înțeles, nu atât mulțimea de oameni mă impresionase, nici înfățișarea lor deplorabilă, cât starea lor, cum să mă exprim?... Erau ca și morți, nu vedeau nimic, asta a fost senzația mea, că nu vedeau nimic! Orbi
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
a vântului si razelor solare. Și-n România noastră, în care în 25 de ani nu s-a mai făcut nici o hidrocentrală, nu s-au instalat nici măcar niște câmpuri de panouri solare sau mori eoliene în locul minelor de cărbuni închise. Dezolant, dar mass-media noastă, foarte corect politică, îl face cu ou și oțet pe un american practic și de mare acțiune. Capitolul 7 - „Health Care is making us all sick” = grija sănatății ne face pe noi toți bolnavi, scrie noul președinte
MĂREAŢĂ DIN NOU (GREAT AGAIN) de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372938_a_374267]
-
țărilor într-o megacultură a imaginii, care se arată atotputernică și imbatibilă. Pe de altă parte există lupta, în numele unei istorii din ce în ce mai ruinate, pentru diversitate, dusă de entitățile naționale pentru a-și menține vie identitatea. Eu am decis, contemplând panorama dezolantă a timpului prezent, să mă urc în corabia învingătorilor, deci am ales prima opțiune. Nu ne putem aștepta de ceva timp, profetizând intuitiv, la o lume a țărilor ci mai degrabă la o planetă a lumii, care, din momentul reducerii
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
pe rând, într-o aliniere de oglinzi concave și convexe. Situațiile sunt destul de tragice uneori, dar eroii lui Bogdan Amaru nu vor să plângă. Au tăria să râdă de pro- pria lor durere. Când vreunul din ei spune un adevăr dezolant, are grijă să debiteze imediat o glumă, oricât ar fi ea de stupidă, ca și cum i-ar fi frică să nu trezească în ceilalți fantoșele seriozității - a acelei seriozități pe care Bogdan Amaru a considerat-o întotdeauna ca pe o resursă
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
amintirea. Soclul părăsit, măcinat de vreme și de nepăsarea oamenilor, poartă și el, în lipsa împărătesei, urmele vremurilor noi, dovadă fiind opera amatorilor de graffiti care îl acoperă. Cobor de pe Cetățuie spre Parcul central, cu un gust amar lăsat de imaginea dezolantă a monumentului, de lipsa de respect pentru valori a unora și de indolența semenilor noștri puși să „păstorească” orașul. În față se deschide perspectiva vechii promenade a clujenilor și a pasarelei metalice purtând numele împărătesei, cu vedere spre parc și
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
sălbatice, de nerecunoscut. Dispăruseră satele și lanurile de grâu și porumb ce altădată se legănau în adierea caldă a vântului, apele secaseră, dealurile zăceau sterpe, iar versanții despăduriți alunecaseră la vale. Cu cât înainta cu atât se îngrozea de priveliștile dezolante. - Oare acesta să fie Bărăganul? Unde-s instalațiile de irigații realizate cu sudoarea poporului, unde-i grânarul Europei? Totuși se consolă cu alt gând. - Probabil au abandonat agricultura și s-au axat doar pe turism și păstorit. Așadar, luă calea
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
european, spre exemplu, unde populațiile care îl locuiesc au standarde de viață felurite, substantivul „democrație” este continuu plimbat pe sub nasul fiecărui cetățean al monolitului fisurat încă dintru început UE întocmai ca o batistă fluturată în semn de adio pe peronul dezolant al unei gări singuratice de mâna unui necunoscut. De fapt, termenul democrație și-a pierdut de mult și definitiv sensul său denotativ inițial, existând azi, așa cum spuneam în paragraful anterior, drept simplul paravan acoperitor al multiplelor jocuri de culise ale
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
umbra dorului din gene * Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineți * Eu mă-nvelesc
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
se întindă pe pajiștea unde era cu elevii "în documentare" : culegeau cu toții informații proaspete pentru o compunere liberă. Dintrodată secundele dispar cu toate în pământ , pe lângă firele de iarbă care înțeapă timid pojghița de aer din proximitatea solului. Un abis dezolant zguduie amiaza din rădăcini . Copiii își cască ochii la noul-venit , încercând zadarnic să-l înghesuie în peisajul orei.Era deja o persona nongrata! Și ca și cei mici (!) , Dio avea mai multă încredere în propria simțire decât în "rațiunea" colectivă
DEŞERTUL DE CATIFEA (6) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345378_a_346707]
-
când trebuie să hotărâm dacă mai are rost să fim în viață sau nu și nu le mai facem pe toate la timpul lor, având o țară a lucrului de mântuială...! Niciodată nu a fost în patria asta atât de dezolant, atâta nefericire, atâta spaimă. Și-a ieșit poporul din fire, iar pe acest teren spiritual a prins viață pasiunea pentru ură, a căpătat vocație de artă și ea. Infectați până la măduva caracterului nostru denaturat de ură, ne bucurăm dezicând rațiunea
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
crepusculul cuvântului descoperim, uneori, durerea ascunsă, regretul că totul se transformă în ruină. ” Să nu se surpe totul sub prundiș” Iată un vers care simbolizează ruinarea, destrămarea a tot ce există. Poetul nu poate să rămână nepăsător în fața acestui peisaj dezolant care se conturează ochilor înlăcrimați, încercând să eternizeze în vers frânturi din trăirile ce-i răscolesc sufletul. Și în fața acestor tânguiri ” Doar gândul mai stă să asculte / Cum crește în suflet durerea.”... Vatra satului rămâne spațiul dezmărginit în care ” vuiește
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
avari, au nesocotit până și darurile primite de la Creator, primite tocmai pentru a le asigura continuitatea lor spre veșnicie. Dacă, cineva de mult plecat s-ar fi reântors în Ținutul Geto-Dacilor, nu ar mai fi recunoscut acele locuri. Totul părea dezolant, până și aerul era încărcat și îmbâcsit de miasme ce păreau venite din fundul iadului. Pământul, nu își mai dăruia bucuros roadele sale, totul era ars de un soare ucigător, apa nu mai era ca altădată rece și dulce ca
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
aflam într-un taxi în drum spre o nouă locuință, un hotel din marginea Bolognei „Casa de la Felice” o pensiune pe care am zărit-o notată într-un ghid turistic, aruncat la vedere într-o cutie de gunoi. Hotelul era dezolant, mic și dărăpănat dar pentru mine era tocmai bun. Departe de lume, departe de ochi iscoditori. Speram din toată inima că nu va trebui să rămân acolo multă vreme. Am închiriat o cameră și am pornit să-mi pun planul
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]
-
prozodiei clasice și optează pentru posibilitățile de expresie ale versului alb/ liber, sensibil contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste. Fapt trădat atât de predilecția subliniată pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în umbra ferestrelor.” („Efemeride 10”). Sau: „Își poartă dezamăgirile ecoul
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
pune bentonită, barită, polimear organici și alte substrate,care vor circula prin stratele poros permeabile. Există posibilitatea de contaminare a acviferelor. Carierele Reprezintă una dintre cele mai devastatoare lucrări executate de om din punct de vedere ecologic și prin aspectul dezolant pe care-l produce (peisagistic) Schimbă morfologia zonei, relieful. Se ramblează cu steril sau cu materiale (inerte) de construcții moloz, se redă pătura de sol vegetal și se înierbează sau se împăduresc, se redă suprafața destinației inițiale, sau se va
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
iată însemnele secundei pure sub care s-a mișcat pensonul inegalabilului Tonitza. Intrați! Seara, restaurante goale, în care orchestra cîntă pentru nimeni. Eleganța sălii amplifică senzația de lume dispărută. Locul destinderii, petrecerii, desfrîului, cotropit de vid! Ce poate fi mai dezolant? Motanul Copilu, de al cărui cap de baron prosper mă ocupam rîndul trecut, s-a jigărit fulgerător. În călduri, bate noaptea tot cartierul. Mieunatul lui e acum un claxon din primele Forduri. Dezafectat. Sînt sigur că foarte curînd, ca orice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu tril de mierlă). Stupoare! Nici urmă de lucrări. Le vînduse pe toate. Cu cît mai dai pînza? mă iscodește într-un tîrziu, gratuit-amuzat, așa cum o făcea cît îl ținuse patima. Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul? N-a făcut și el tot un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă nu atît de vocalizate ca în vocalizata literatură, nu mai puțin grave. Destinele unor Catargi sau Baba printre atîtea altele se plasează, și ele, în confruntarea celor două Românii antagonice. De revenit asupra lor. 7 iunie Sălile de cinema, dezolante în goliciunea lor permanentă, tresar din cînd în cînd la ivirea cîte unei gale. Dacă nu aș fi fost onorat, vai, cu o invitație, nu aș fi intrat deunăzi la Republica, pe Lăpușneanu. Stupefiat de ce găseam, adică o sală plină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
opera suficiente pagini care să ne mențină entuziasmul pentru creația verdiană. Opera nu bate câmpii, nu plictisește pe ascultător, iar frumusețile ei premerg pe cele din La Traviata așa cum este introducerea la scenă 2 din actul I, aria Medorei: sunetul dezolant al oboiului sugerează vag apariția romanței Medorei. Putem afirmă categoric că Îl Corsaro este departe de a ocupa un loc inferior în creația de operă a lui Verdi, așa cum mulți autori încearcă să ne facă să credem și cum însuși
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul secolului al III-lea și finele celui de-al IV-lea, fosta provincie romană oferă o priveliște dezolantă: puține inscripții, morminte, obiecte mărunte, nici o știre literară, încât percepția asupra vieții religioase, în nordul Dunării, nu poate fi deplină. Adevărata dimensiune a continuității vechii religii, rezistența credințelor păgâne și interferența lor cu noile valori, modalitățile de inserție a creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
practici de secole au dispărut, cultura orală ia locul celei scrise, traiul era modest. Dacă acesta era cadrul general, în secolele VII-X, nu alta era situația în plan religios-comparativ cu viața creștină intensă și organizată, în aceste secole, peisajul este dezolant. Discontinuitatea este și aici nota dominantă, sistemul episcopal practic dispăruse-în secolele VII-X, nu cunoaștem nici un episcop tomitan, însăși mitropolia Tomisului încetase de fapt să mai existe. Până la recuperarea Dobrogei de către Ioan Tzimiskes (969976), în anul 971, nu avem nici o știre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
învârte în jurul acestei fantasme puse în scenă. Poetul romantic caută singurătatea într-un cadru cosmic, de regulă codrul sălbatic și grandios, poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri și pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în volumul Zăpada mieilor (1944), dar timbrul redevine puternic bacovian în Lacrimile pământului (1944). În acest volum, B. părăsește universul marin pentru a evoca parcuri
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
în stratul gros de praf cuarțos, care sticlea vag în luminile puternice ale navetei. - Uite ce au făcut din planeta asta! Ce a fost pe vremea noastră aici? - Ungaria, cred, răspunse Barna care era și el vădit impresionat de peisajul dezolant. Ai face bine să-ți închei combinezonul. Radiațiile sunt încă destul de puternice. Cât despre vinovății, nu uita că și noi purtăm o parte. Măcar pentru deșertul ăsta... Johansson porni fără un cuvânt spre îngrămădirea de ruine printre care se zăreau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]