465 matches
-
atrăgătoare, pentru a căror înfăptuire se duce o luptă eroică, cu multe peripeții”. ,,La sfârșitul primei părți, continuă muzicologul sus amintit, încep să se audă sunetele prevestitoare ale victoriei. Și, în clipa când pare că nu mai există margini pentru dezolare și tristețe, renaște iarăși motivul energic al primei teme, afirmând voința de a lupta”. În coda, ultima secțiune a mișcării, apare în registrul grav un motiv persistent, coborâtor. Pe el suflătorii suprapun accentele tragice despre care vorbește muzicologul citat. Partea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
totuși. Din aceste conflicte răsări în capul bătrânului o idee neașteptată. Otiliei îi așezase viitorul (așa își închipuia, luând intenția drept fapt), era încă în putere și sănătos (cum zisese doctorul). Să rămână "toată viața" singur, însemna să se expună dezolării, bolii, amestecului Aglaei. Bătrânul se crezu în putere de a-și lua ceea ce numea el o "menajeră". Avea o veche cunoștință, pe care-o frecventa de pe când era văduv și care îl mulțumea prin aerul de modestie materială. Se gândi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu picioarele goale, în cămașa ei lungă de noapte. Părea o păpușă mărită. Toată convorbirea se urmă mai în șoaptă. - Dragă Felix, m-am gândit foarte bine, bine de tot. Îninteresul meu și al tău, acum nu ne putem căsători. Dezolarea lui Felix se simți în întuneric, în destinderea mușchilor. Otilia îl strânse tare de gât, apropiindu-se de el. - Nu ne putem căsători acum, am zis, dar mai pe urmă,da. Ca să-ți dau o dovadă că te iubesc, am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
clipă, țâșnește din lan și-și ia zborul. Mai târziu am aflat că povestea era ceva mai complicată (puiul de prepeliță fusese împușcat în aripă etc), dar mie ea mi-a rămas în minte așa, fără detalii, schemă pură a dezolării supreme gata oricând să se ivească din chiar esența vieții. Nu știam, până atunci, că se poate suferi atât. Îmi amintesc că am început să plâng treptat, mai întîi pe furiș, cu lacrimi înghițite, pândind cu disperare crescândă apropierea secerătorilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de tare mă chinui și totuși plânsul mă dăduse de gol. Cineva, chiar dacă era vorba de mama, fusese martor la intimitatea pierdută a suferinței mele. Lucrul acesta îmi umilise orgoliul. Aflasem nu numai că viața noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii, singurătății și morții; mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit, în clipe privilegiate ale vieții, în toată amploarea fragilității sale. Rezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor și că aparențele nu puteau fi salvate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rhei. Fundalul istoric este omorârea de către Stalin, la începutul anilor '30, a șase milioane de ucraineni. Prin înfometare. Totdeauna cifrele sânt o abstracție. Dar în Panta rhei această "secvență istorică" devine, dacă se poate spune așa, viață: Răul pur, moartea, dezolarea supremă irump pur și simplu în camera în care citești. Ești într-un sat ucrainean, păzit în așa fel încît nimeni nu poate ieși din el. Tot ce putea fi mâncat a dispărut, a fost luat. Trec săptămâni și oamenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită ce se scufundau În tină. Am respirat adînc și am pătruns În labirint. Mama zăcea Îngropată la vreo sută de metri de acea potecă flancată de galerii nesfîrșite ale morții și dezolării. La fiecare pas puteam simți frigul, golul și furia acelui loc, groaza tăcerii sale, a chipurilor prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am citit nu de mult. Da, mare nerușinat mai ești! Și eu sunt nerușinată, dar tu mă întreci. Ca să nu mai zic nimic de cel cu buchetele... Nu vă mai recunosc, Nastasia Filippovna! exclamă generalul, plesnindu-și palmele a sinceră dezolare. Dumneavoastră, atât de delicată, cu idei atât de inteligente și - uite! Ce limbaj! Ce stil! — Acum sunt beată, generale, râse brusc Nastasia Filippovna, și vreau să petrec! Astăzi e ziua mea, ziua mea națională, ziua mea triumfală, am așteptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lungă. Uite-le... Scoase din buzunar un pachet de cărți de joc folosite, învelite în hârtie, și le întinse prințului. Acesta le luă, dar cu un fel de nedumerire. Inima îi era apăsată de un nou sentiment, de tristețe și dezolare; înțelese subit că în momentul acela, ca și în intervalul de mai înainte, nu spunea deloc ceea ce ar trebui să spună, nu făcea ceea ce ar trebui să facă și cărțile pe care le ținea în mână și de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oglindă într-un semiântuneric, nu i se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atâția alții simt același lucru de la întîia reflexie, iar nu numai pe patul de moarte. Povara viețuirii e suportabilă când te apasă până la înăbușire. Suferința nu e dulce decât sub forma chinului. Priveghindu-ți nimicnicia, eul se volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
soarele, toate apusurile lumii mă chemau spre o măreție tristă, întrezărită-n presimțiri? Și apoi, să te primbli cu acel crespuscul în suflet prin parcul din Combourg, încercînd a fi demn de plictiseala marelui René. Trebuie într-adevăr să cunoști dezolarea magnifică a anumitor zile la Saint-Malo și la Combourg, pentru ca să-l poți scuza pe Chateaubriand. E drept că, în afară de câteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai poate fi recitit, căci retorica lui, având amploare, este lipsită totuși de substanță
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fi văzut măcar camera în care el și-a petrecut copilăria și să fi întrevăzut ceea ce au putut fi discuțiile cu Lucile, pentru care orice amator de melancolie trebuie să aibă pietate - spre a-ți da seama că o dezolare pornită dintr-un sat valah nu poate atinge prestigiul funebru al uneia răsărite într-un castel solitar. Noi sîntem mai mult amărâți decât triști, căci nu cunoaștem mândria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic. " O inimă plină într-o lume
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros și irezistibil insuflând mișcare și nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile nimicului, - ce prospețimi secrete îl împing, în mijlocul lumii și al dezolării ei, să refacă edificiul cosmic și faima gîndului? Nu e creația reacțiunea ultimă în fața ruinei și a iremediabilului? Nu reînvie spiritul în preajma deznodământului și a înfundăturilor sorții? - Altcum, de ce nu vine căderea, de ce rămânem verticali când toate au devenit una
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
majusculei. E atâta noblețe cruntă și atâta artă în a-ți feri suferințele de văzul semenilor, în a juca rolul de cancer hazliu... Când azurul echivoc se topește în stropi de plictiseală și picură o imensitate de albastru și de dezolare, mă apăr de mine și de cer cu Mediteranele spiritului. De nefericire ne purificăm în accesele de ură sărbătorească și vastă, în care, reducând totul la nimic și-n primul rând iubirea, curățăm eul de toate impuritățile firii. Cine nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ce să nu-i scuzăm pe cei care n-au? Într-o lume de oameni săraci, bogații sânt niște criminali, iar săracii niște imbecili. Toți sânt de vină și nu fac decât, cu mijloace și pe căi diferite, să mărească dezolarea acestei lumi. Creștinismul a promis săracilor raiul, iar pe bogați i-a amenințat cu iadul. Îmi este însă indiferent care și unde. Bagă-i Doamne! laolaltă, poate se vor împăca în împărăția ta, unde nu vor mai avea - pare-se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi... Vorbind îngrămădirii de viață, oscioarelor și mușchilor translucizi nedefiniți ea se adresează astfel: Dragă fată, dragă băiat, Vreau să te apăr de toate relele... Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă... vreau să te sprijin în panică și în dezolare, să te ajut în înghețul din lume, să te apăr de timp, de bacterii... să-ți țin în pălmițe uimirea. Să nu-ți dorești să mă vezi prea devreme. Că nu-s mai mult de o casă în mers... Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ci dinspre cealaltă parte a zidului despărțitor. O voce tulburătoare. Probabil musafirul despre care auzisem mai Înainte. Pe măsură ce Înaintam, În cîmpul meu vizual mi se Înfățișară: rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un televizor, o masă rotundă acoperită cu vinilin argintiu și pe ea binecunoscuta scrumieră cu cele patru pisici atașate și apoi, pe fundalul acesta, un individ cu bărbia rezemată În mîini, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mândrie, apăsă clanța și dădu ușa de perete. În fața sobei, vesel, Cazane îndesa două lemne mai groscioare în foc. Multe sentimente o încercară atunci pe bătrână, multe și subtile, pe care ea nu le-ar fi putut defini, spaimă, angoasă, dezolare, gust al înfrângerii, orgoliu rănit, spirit de competiție, toate traduse în mintea ei simplă printr-un singur gând, sfredelitor: «|ista-i necuratulț“. Cu toată ironia, ideea că Ilie s-ar putea să nu fie fără legătură cu necuratul se insinuează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios, împroșcat de un vehicul pe manșeta pantalonului. Azvârl printre dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu sete, deși mă plimb fără grabă, cu mâinile înnodate pe șezut. Când însă mă iau cu ea la trântă, desprind brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adune lucruri moarte. Înainte să fie cadavrul unei fetițe În adăpostul numărul doi. Bucătăria era Înghesuită și Întunecată. Teancuri de cutii de carton mărgineau Încăperea, iar umezeala permanentă le Înmuiase la colțuri. Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era așezat Într-unul dintre ele, iar inspectorul Insch se rezema de chiuveta de vizavi. Între ei licărea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau în orice caz foarte greu de văzut ce anume deranja oficialitatea. Ceea ce deranja era, de fapt, o anumită normalitate a gândirii. Astăzi nu pare nimic deosebit, atunci era exploziv. E interesantă această parte tocmai prin acest contrast, prin deprimarea, dezolarea și lipsa de soluție pe care le exprimă scriitorul izolat în camera lui, vorbindu-și mai curând sieși - și asta tot pe șoptite și în taină. Trecând la cartea care cuprinde dialogul cu Saul Bellow, putem spune că este un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]