787 matches
-
absolută, din unghiul căreia maestrul devine cel ce învață (pe alții) și nu cel ce trebuie să învețe (de la alții), postura secundă fiind rezervată, necondi ționat, discipolului. Exemplele istorice și culturale oferite de Steiner alcătuiesc, cum spuneam, un veritabil "film" (diacronic) al predării, populat cu personaje cînd misterioase și oculte, cînd exotice și imprevizibile. Începutul se încheagă în ceea ce autorul denumește "narațiunile hagiografice" despre Empedocle și Pitagora. Influența acestor doi guru ai antichității a fost covîrșitoare, ducînd la crearea unor școli
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
oprindu-ne asupra identificării câtorva dintre atributele literaturii în viziunea deconstructivistă, precum și asupra raportului pe care îl stabilește literatura cu marele curent al deconstructivismului. Toate aceste concepte teoretice, pornind de la definiția, evoluția și termenii cheie ai deconstructivismului, prezentate prin intermediul metodei diacronice, vin să ne ofere, ulterior, un nou model analitic, util în încercarea noastră de a trasa o nouă direcție de cercetare a poeziei Anei Blandiana. Premisa de la care pornim este încredințarea că poezia acestei autoare de o mare forță creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
semnificative. Manolescu operează reierarhizări în interiorul operelor și reorganizează funcțiile valorice pe o scară interioară"23. Totuși, nefiind, în totalitate, nici un transcendent al literaturii, nici o creație a conștiinței creatoare a criticilor, canonul nu poate fi stabilit în totalitate nici după ierarhii diacronice, nici după ierarhii sincronice, nici după modele critice, el fiind articulat în multiple contexte, "devenind funcțional în perimetrul culturii, în general, și în interiorul literaturii, în particular"24. De fapt, "canonul e memoria structurantă, identitară, a literaturii, iar existența lui nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin intermediul lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
secolul analizat au contribuit la împrospătarea vocabularului limbii literare pe trei căi bine conturate. Cea dintâi este calea regală a cuvântului învechit și arhaic, vorbă care, prin valențele ei evocatoare, a împrospătat, cu maximă economie de mijloace, limba în cadrul ei diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru o cît mai corectă identificare și interpretare a numeroaselor elemente lexicale specifice textelor biblice, în special acelea legate de contextul cultural, antropologic și mitico-religios al textului biblic originar. Posibilitatea situării, în raport cu textul, într-o perspectivă deopotrivă sistematic funcțională și diacronică pe care ne-o oferă tradiția biblică textuală românească (în sensul pe care l-am definit, cu altă ocazie 116) ne rezervă la tot pasul mari surprize în domeniul semanticii lexicale și, pe această bază, al simbolisticii biblice. Pentru interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
28-29 octombrie 2010, Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", p. 11-20. Munteanu, Eugen, 2013, Hapax legomanea în versiunea "Milescu" a Vechiului Testamnt (Ns. 45), în: Rodica Zafiu/ Adriana Ștefănescu/ Carmen Mîrzea Vasile/ Raluca Brăescu (edit.), Limba română: variație sincronică, variație diacronică. II Stilistică, pragmatică, retorică și argumentare, istoria limbii, filologie, dialectologie. Actele celui de-al 12-lea Colocviu Internațional al Departamentului de Lingvistică (București, 14-5 decembrie 2012), Editura Universității din București, 2013, p. 275-2812. Grant, Robert M., 2001, Early Cristians and
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
faptul că postmodernismul eludează granițele stricte ale încadrărilor, oferind o alternativă modalității moderne de a gândi istoria. Dacă intenția este aceea de a considera postmodernismul mai mult decât "o lozincă" sau "un termen onorific", atunci acesta trebuie analizat din perspectivă diacronică, dar și sincronică, pentru a-i putea oferi, după cum sublinia Ihab Hassan 8, atât o definiție teoretică, cât și una istorică. Impunând o veritabilă conștiință a pluralității, practic postmodernismul a redeschis și redimensionat problema periodizării, a modalității în care mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul a fost mereu acuzat, cel puțin în raportarea la modernism, considerat în cele mai multe cazuri ca fiind discreditat, dar și în perceperea și caracterizarea propriei perioade. Tocmai de aceea se subliniază, ca un factor pozitiv de această dată, importanța funcționării diacronice (care ar include distingerea, trierea între genuri, stiluri, opere care sunt apropiate din punct de vedere temporal), dar și sincronice (care ar presupune apropierea în vederea stabilirii unei legături între genuri, stiluri, opere care sunt îndepărtate din perspectivă temporală, dar care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul metafizic pe care dorește să-l
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că acest construct trebuie să fie mereu reinițializat de către fiecare utilizator al postmodernismului. Caracterul "dual" al postmodernismului categorie istorică și concept ideal, sistematic îi subliniază încă o dată caracterul de construcție provizorie, nefixată și procesuală. Asupra necesității de a privi postmodernismul diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nou, care să o susțină. Deimografia ar fi, pe scurt, știința studierii și descrierii formelor de terifianță în domeniul culturii, ceea ce o apropie atât de istoria și sintaxa comparată a imaginarului, cât și de aceea, mult mai largă, a genealogiei diacronice a mentalităților. Pe de altă parte, nu putem să trecem mai departe fără a sesiza că, așa interdisciplinar cum este, termenul propus de către Cătălin Ghiță se înscrie într-o mică serie de inovații terminologice sugerate în ultimul timp de către cercetători
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asupra primului termen, în detrimentul celui de-al doilea, pe care îl găsesc mult mai puțin fertil din punct de vedere exegetic (deși, actualmente, apar mult mai multe proze horror decât opere subsumate terorii)6. Ulterior, îi voi avea în vedere, diacronic, pe reprezentanții cei mai semnificativi ai literaturii de profil din tradiția universală (unii dintre ei s-au remarcat și prin teoretizarea acestui pattern beletristic): Horace Walpole, Ann Radcliffe, Matthew Gregory Lewis, Charles Robert Maturin, William Beckford, E.T.A. Hoffmann, Mary
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asupra interiorului antropic, deci asupra presiunii exercitate de mediu sau de alte personaje asupra psihicului eroului, oarecum în direcția intuită și exploatată cu admirabilă promptitudine de Henry James. Concret, voi încerca, în rândurile care urmează, să vă ofer un tablou diacronic al evoluției prozei de teroare în spațiul literaturii române, selectând și comentând succint un număr de opere aparținând unor autori din epoci literare diverse și de orientări culturale eteroclite. Precum am precizat deja în preambul, nu voi insista, în această
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cred eu, reprezintă cele mai semnificative scenarii ale terorii scripturale prezente în proza românească. 2. Teroarea în narațiune Convenții și inovații în literatura română Dacă, în capitolul precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înțeleasă în Europa și America, iar pe de alta, analiza unor manifestări actuale ale culturii populare, în special a celei americane, precum și a legăturilor acestora cu forme anterioare de cultură, în mare parte europene. Fără a avea pretenția unei analize diacronice exhaustive, acest studiu își propune relevarea unor modele ale culturii populare stabilite cu multă vreme în urmă și care se pot regăsi în prezent în unele dintre formele ce ne-au invadat existența. De asemenea, analiza vizează punerea în discuție
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
răspunsuri la întrebările de mai sus, să descriem câteva dintre modelele cele mai des întâlnite ale culturii populare în America și România, străduindu-ne să le identificăm originea și să recuperăm, pe cât posibil, traseul parcurs până la formele actuale. O analiză diacronică a culturii populare o dezvăluie ca pe o consecință a procesului de in-dustrializare din secolul al XIX-lea din Europa și America de Nord, a democratizării societății, a dezvoltării clasei de mijloc și a creșterii tendinței de nivelare a stilurilor de viață
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
că aceste poziționări pot fi înțelese dacă luăm în calcul cultura politică în care s-au format politicienii români și electoratul care îi susține și dacă urmărim ce înțeleg românii prin europenitate. Pornind de la aceste premize metodologice, propun o prezentare diacronică a poziționărilor față de europenizare (identificabile în mesajele explicite și în cele implicite), deoarece acestea s-au modificat de la un ciclu electoral la altul. La capătul unui asemenea demers vom constata că, în procesul de integrare europeană, românii au cel puțin
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
venirea la putere a opoziției. Abrogarea unui număr similar de legi și de către guvernarea PSD după 2000 atrage însă atenția. În același timp, există și exemple care tind să infirme impactul intereselor politice, în speță electorale, asupra producției legislative. Distribuția diacronică a legilor modificate sugerează că, spre sfârșitul legislaturii, nu sunt adoptate legi care ar putea genera beneficii electorale la alegerile din 1996. Ponderea legilor modificate de guvernarea CDR este egală pentru 1995 și pentru 1996 (nu există o aglomerare evidentă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
nivelul administrației publice centrale și instituțiilor consacrate constituțional. Noua coaliție de guvernare concentrată în jurul Convenției Democrate Române (CDR) se remarcă prin decizii importante în acest domeniu 9. Însă, dacă analiza de discurs poate identifica "voința politică" din spatele acestora, o analiză diacronică a procesului de elaborare a politicilor publice care acoperă un deceniu și jumătate, le diminuează cu mult caracterul excepțional, de "alegeri politice majore". Ele sunt înscrise într-un proces de construcție instituțională, ale cărui trăsături nu sunt atât de ușor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Departe de a epuiza oricare din obiectivele sau temele de reflecție menționate, acest studiu oferă un cadru minimal pentru orice analiză a relației între opțiunile partidelor politice românești postcomuniste și politicile publice adoptate. Mai ales în cazul unei analize comparative diacronice, este necesară cunoașterea tabloului general al legislației care stă la baza tuturor politicilor sectoriale și a variațiilor principale care au fost înregistrate. În caz contrar, studierea rezultatelor guvernării prin raportare la programele politice, la cele de guvernare sau la discursul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
alți vectori de opinie (jurnaliști și intelectuali publici), sondajele arătând o mare aderență a majorității populației pentru UE pe fondul unei la fel de mari ignoranțe cu privire la ce înseamnă obiectul adorației (Gherghina 2010, 66). În fine, al treilea pas va fi analiza diacronică a poziționărilor partidelor politice față de ideea europeană. Consider necesară o asemenea abordare fiindcă, în afară de elementele cvasiconstante cum sunt trăsăturile culturii politice și reprezentările cele mai frecvente ale ideii europene, a existat o evoluție a acestor poziționări. O simplă inventariere a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
s-au înscris în categoria celor ce nu aveau nicio legătură cu europenitatea (mineriadele, evenimentele de la Tîrgu Mureș). Deci, analiza ideologică pe care o propun urmărește identificarea poziționării partidelor politice și a liderilor lor față de ideea europeană într-o perspectivă diacronică. Chiar dacă există un fundament cultural și ideologic și anumite reprezentări ale ideii europene, prezente cu o anumită constanță în societatea românească, nu putem să nu recunoaștem o anumită evoluție a fenomenului urmărit, determinată de factori de natură politică (anumite decizii
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
României au așteptat să le vină Europa acasă și, dacă nu s-a întâmplat această așteptare, și-au luat curajul de a-și părăsi casele și a merge acolo unde sperau că vor întâlni Europa". Înainte de a trece la abordarea diacronică a poziționării partidelor politice față de ideea europeană, țin să aduc în atenție și alte elemente ce ar putea facilita înțelegerea raportării partidelor politice din România la ideea europeană. Este vorba de câteva considerații cu caracter general, valabile pentru întreaga perioadă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
multe dispute (Constantinescu versus Ciorbea și apoi Vasile, Iliescu versus Năstase, Băsescu versus Tăriceanu), iar din 2007 a apărut disputa dintre Cotroceni și Palatul Parlamentului (Băsescu versus cei 322 de parlamentari) -, dintre Președinte și "moguli" ș.a.m.d. O abordare diacronică Pentru a evita riscul etichetărilor generalizatoare, am decis să urmăresc poziționările partidelor politice față de ideea europeană pe cicluri electorale, fiindcă alternanțele la guvernare în România postcomunistă au adus și semnificative schimbări de discurs și de poziționare a partidelor politice. În
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]