1,549 matches
-
somnul nu se lipea de el, se scula să fumeze o țigară. Se așeza pe canapeaua din hol, deschidea radioul și asculta pierdut în visare muzică ce ii liniștea cugetul. Criști, cu fiecare escapada, se apropia tot mai mult de diafana Carmen. Acum, pe jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale iubitei, de gură ei ce săruta sălbatic, de glasul ei puțin răgușit dar care părea că plin de mister. — Timbrul glasului tău îmi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură Ți-am vopsit în culori, Zâmbetul diafan Ți-am tușat buzele, Mâinile și ochii, Ți-am definit conturul, Imaginii tale de vis. Și, la final, am văzut, Că toată munca mea, Se transformase într-o icoană, Icoana ta, Pictată la prima lecție de pictură, Într-o zi
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
îngeri și du-l la instrucție. Ești liber”. Așa va fi - spuse Vasea, întorcându-se spre tejghea: Macek! Țal! Episodul 107 îN CARE POVESTITORUL îȘI CONTEMPLĂ PANA. CIUDATĂ SCULĂ! Ai zice că nimic pe lume nu-i mai gingaș, mai diafan, mai neînsemnat, în fond, decât o pană de gâscă. De câte ori, în umbletul nostru existențial plin de importanță prin curți, pe lângă cotețe, pe drumuri de țară ori pe cărări de munte, n-am zărit, abia înregistrându-le în colțul retinei, pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arăți cealaltă parte a monedei. Mă uimești! Asta înseamnă că îmi fac bine meseria. Amintește-ți că sunt și responsabil de imaginea câtorva dintre cele mai bine cotate fotomodele, pe care, datorită mie, publicul le vede ca pe niște zeițe diafane, perfecte și inaccesibile, când, în realitate, cele mai multe sunt niște încrezute bețive și drogate, care fără o tonă de machiaj nu fac doi bani. Îmi închipuiam! — Expresia „responsabil de imagine“ înseamnă de fapt falsificator de imagine, deoarece adevărata noastră misiune constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își căpătaseră culorile vieții. Și mișcarea pieptului era mai rapidă, cu respirația grăbită de un Început de gâfâială. Într-acestea, fata deschise gura. Dante văzu clar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
râsul lumii, a fost halima mare, și așa era Cyrano-ul ăla ca dracu’, apoi cu el, ferească Dumnezeu, ne băteau spectatorii. Spectacolul în sine era o prostie, dar Damian nu era rău și, în plus, mai era și Violeta Andrei, diafană, frumoasă... după ce ne-am săturat noi de uitatul la ea (căci aveai la ce te uita) și după ce ne-am luat care mai de care mașini pe aprobările lui Ștefan Andrei, ne-am apucat să jucăm și noi scenele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea mea este acolo și este, săraca de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar Rainer n‑aude, deși el e expertul în limbaj aici. Ce‑ai tot avut de vorbit cu ăla; întreabă el imediat. Da’ ce‑ai înnebunit? Crezi că‑ți dau ție socoteală, sau oricui altcuiva? (Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
plânge pentru noi doi ... Vântul ți-a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde liniștea ta îmi vorbește numai mie. Frunzele obosite de viață cad cu resemnare ... le privesc zborul diafan și surâd în mine tăceri înfrigurate de dorul tău ... Te simt mai aproape, în toamna asta! Dragule, când tu nu-mi vorbești toamna îmi povestește cum pașii tăi se aud pe aleile dragostei pierdute în uitare. Se scutură în sufletul
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
pentru că rechizitoriul nostru rămâne doar un strigăt într-o carte...”. Spiritul critic al celor doi nu-i „iartă” nici pe unii contemporani precum Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici sau Mircea Cărtărescu, tonul incisiv fiind presărat cu multe invective: „monstru diafan cu solzi de crocodil” sau „un alpinist rarissimo al Cuvântului românesc, tipic cățărării pe Vârful Omu din Carpații noștri”. În opinia M. Cozma „Un scriitor trebuie să se arunce în flăcările creației pentru a salva deriva unui popor, ci nu
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
la altcineva.." Te uitai cu admirație, dar parcă prima dată îți vedeam o astfel de privire, respirând deplin cu tot pieptul tău..te-am îmbrățișat și din săruturi nu te-am slăbit pe par,pe frunte, năsuc, gât,iar părul diafan, ochi;~poate n-am foarte mult da tot ce am va fi al tău, si cu tine alături, ba de acu caut un nume de care să fi mândră și pentru al tau am să fac tot posibilul, am să
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Toate Articolele Autorului Vine noaptea și usucă Lacrimile pe obraz Cine știe ce caducă Întâmplare fără haz Și uitând de soarta-mi tristă Mă petrec prin alte lumi Despre care mie nu-mi Spunea nimeni că există; Vin și îngerii cu nimb Diafani, mângâietori Și cu care eu mă plimb Până dincolo de zori Cine-a mai rămas de strajă Peste câmpul cu narcise Dacă numai mi se Pașii-ntipăresc pe plajă? Un copil aleargă-ntruna După luna de pe cer Că i-a da
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
a căzut pe noi Ca o părere într-un vis incendiar, În care zboară apele din ploi În albele zăpezi rânjind barbar, Schimonosite de o notă de pian Pe-o clapă lipsă din solfegiul nopții. Eu mă trezesc din visul diafan, O lacrimă-sonet în calea sorții. Referință Bibliografică: Sonetele nopții-lacrimile stelelor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SONETELE NOPŢII-LACRIMILE STELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361419_a_362748]
-
nevoie. Nimeni nu i se împotrivea glasului delicat, asemănător parcă piciorelor lungi, incomensurabil de fine cu care întemnița sufletul și ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumusețea legendarei Afrodita. Părul mătăsos și negru împrejmuia cu o grație nemăsurată chipul ușor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruență cu tot corpul care o aducea în timp de zeiță
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
cer Fiecare-un giuvaer Dintr-un unic colier. * * * * * Și-am zis Ler și flori de stea Dintre stele, doar o stea Dinspre Răsărit pornește Pe Luceafăr îl vestește. * * * * * Bune meșter lutier, Fă-mi arcuș de menestrel, Dă-mi noian de diafan Nelumesc și netrupesc, În Înaltul pământesc Să mă nasc și să trăiesc cu Sfanțul dor de Eminescu... * * * * * Asta-ți cer și asta sper De la tine, Lerui-Ler Să-mpart stropii vinului Sângelui Eminului... CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: EMINESCIANA, ACUM ȘI DE-
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
cale s-o dezmierd și s-o alint, Dar cochetă, capricioasă, dispare și n-o revăd Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. Am noroc, din întâmplare, întâlnesc o pământeană, Părul blond, brațele goale sub hlamida-i diafană, Mlădioasă și senină cu mișcări de balerină, Sâni rotunzi, o față fi nă și privirea de regină. Creionam cu-nfrigurare planuri să-i ofer o fl oare Ea timidă și confuză mă privea din depărtare. Copleșit, aveam motive, mă gândeam
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
ciocârlie BLESTEMUL SINGURĂTĂȚII Conviețuind cu singurătatea Îi ascult poveștile despre viață, În vreme ce mediocritatea Ne-a vândut chiar și trecutul la Piață. De ani buni suportăm sărăcia Bulversați de confruntări inumane, Cum de a învățat veșnicia Să se-mbrace în culori diafane? Căzută din cer liniștea doare, S-așterne tăcerea peste morminte Fără rost mă întreb de ce oare Tăcerea a rămas fără cuvinte Se-ntunecă și cerul de spaimă, Doare și pacea impusă de bombe, Agresorii rămân fără faimă Când nici pentru
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
cu bogatele și revelatoarele sale “arhetipuri”, atât de caracteristice. Și, ceea ce este însă mai prețios, uneori sensibilitatea să aproape feminină ajunge la muzicalități tot mai discrete, de o armonie tot mai savanta, în care densitatea plastică se împacă, fuzionează, cu diafanul oniric.” Nicolae Argintescu Amza ,,Siguranța ductului e magistrală, finețea valorilor de tonuri acromatice se îmbină cu decizia coloriajului, în tonuri cromatice supraadăugate, care concura la construcția compoziției fără să nege sintaxa limbajului atonal predilect folosit, de efect pur acromatic în cadrul
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
operele lui Pintea demonstrează triplu: o estetică proprie, o perfecție tehnică mirabila și o extragere din diverse izvoare a gustului sau pentru conținuturile spirituale pline de seva fanteziei creatoare. Iar Gerardo Cossio, în publicația “Vernice di Veneția”, putea vorbi de diafana și delicată sonoritate a operelor (”Venti acquatinte di Pintea”) acestui artist cu simțul arheologiei antice și cu nostalgia unei eternități regăsite că despre niște opere ingenioase prin alăturarea unei mari muzicalități la consistentă tactila a formelor, forjate fără altă preocupare
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
inimi" , se așează în genunchi, privește în el ca într-un lac plin cu nuferi unde vede "buzele inimii" ce s-anvrednicit să sărute povara dimineții din plânsul tăcerii, înainte de-a se trezi la viață satul. Înrobit de armonia sunetelor diafane ce se aud prin luminiș de codru, șopot de izvor fermecat, gungurit de turturele, chemări de cuc singuratic, tril de privighetoare ce trezește locatarii din lunca Râului Doamnei, poetul se oprește în marginea drumului în fața Crucii pe care o asemănă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
atâta de frumoasă. Ești atâta de frumoasă, Primăvară-n viața mea, Obrăjori că dulci petale, Pe rând ți le-aș săruta. Cand zâmbești, vii ochișorii, Trimit raze scânteind, Roua când se ivesc zorii, Ești acum la mine-n gând. Mânuțe diafane că de înger, La gâtul meu când poposesc, E cel mai de valoare colier, Pe care-nalturile-mi dăruiesc. Cand somnul ți se-așterne pe gene, Steluțe-ți cobor de pe cer, Le-nșirăm încet cu Moș Ene, Serafimi îți cântă un ler
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
dimineața, ziua stă pe gânduri, verde ‘și rotește-n ochii-și viața, cu un dor ce noaptea-l pierde păsări sugrumate-n ceruri își colindă nepăsarea n-au nevoie de-adevăruri; singuru’-adevăr e marea flori de corcoduș-și arată diafanele potiruri numai luna e speriată de-ale gândului turniruri într-un soare singuratic lumea se învârte-n loc cât ar fi el de tomnatic, nu a-mbătrânit deloc ne primăvărește simțul cu iubirea-i altruistă... nu iubește nimeni prințul, toți iubim
IUBIREA ALTRUISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363006_a_364335]
-
uitând-o intenționat, pentru că era pe un colț de masă și culegea întruna flori...o să enumăr doar câteva buchete culese chiar în timpul lansării: - Era un om cu lumini și se numea Tudor Călin Zarojanu, el a citit din Ana Urma, diafanul antologiei noastre și apoi, schimbând registrul, a citit din nuvela mea petrecută cu haz și extratereștri în Molando...ne-a spus frumos, ne-a lăudat un pic, am crezut și l-am crezut că i-a plăcut sincer cartea noastră
IMPRESII DINTR-O ZI DE 3 APRILIE- CENACLUL LIRA21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362994_a_364323]