665 matches
-
că această Întrebuințare se făcea cu predilecție, fără nici o sforțare sau ezitare. Procesul remarcat de Mihail Sadoveanu era În firea lucrurilor, căci vorbirea moldovenilor, cum Își ziceau, se reîntorcea la ansamblul de tradiții numit limba română, mai presus de aspectele dialectale, prin conștiința vorbitorilor că diversele moduri de a vorbi corespund unei tradiții unice, conștiință motivată la rîndul său În special de interînțelegere. Termenii Moldova, moldov(e)an, moldovenesc aveau acum ca arie de referință provincia istorică În care se cuprindeau
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
română. Ar rămîne În discuție aspectul popular al limbii folosite de populația majoritară de la est de Prut, dacă aceasta diferă de limba română, În varianta regională vorbită În spațiul dintre Prut și Carpați. Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese Între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici În Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. Unitatea limbii române este evidentă, iar apartenența textului de la Saharna la spațiul limbii române nu trebuie
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de la est de Prut, dacă aceasta diferă de limba română, În varianta regională vorbită În spațiul dintre Prut și Carpați. Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese Între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici În Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. Unitatea limbii române este evidentă, iar apartenența textului de la Saharna la spațiul limbii române nu trebuie demonstrată. Că vorbirea românească de la est de Prut nu se deosebește de cea
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ansamblul de tradiții al acestora. Cele cîteva generații care au trăit În aceste condiții au evoluat În bună măsură divergent față de moldovenii de la vest de Prut, rămînÎnd Însă În interiorul tiparelor comune. O probează din nou Vasile Stati cu harta repartiției dialectale a dacoromânului, căruia Îi subordonează limba moldovenească. Harta de la p. 183 a dicționarului include Într-un singur tot, Într-o varietate lingvistică vorbirea folosită pe un spațiu foarte larg, cuprinzînd nu numai Moldova istorică, ci și estul, nordul și centrul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
du relatif care", în RRL, XX, 5, p. 597−599; reprodus, în trad. rom., în Vulpe (2004), p. 334−336. Vulpe, M., 1980, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Vulpe, M., 2004, Operă lingvistică, I, Dialectal, popular, vorbit, Cluj-Napoca, Clusium. Wierzbicka, A.,1992, "The semantics of interjection", în Journal of Pragmatics, 18, 2/3, p. 159-193. Yamashita, J., 1994, "An Analysis of Relative Clauses în the Lancaster / IBM Spoken English Corpus", în English Studies, vol. 1
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
propuse de Birdsell: 5 membri pentru o familie nucleară; între 20-70 membri pentru un grup regional, asociat cu o locație specifică; o unitate supraordonată viabilă genetic în termeni reproductivi, cuprinsă între 150 și 200 de indivizi; un “trib”, în termeni dialectali, cu o populație medie de 500 de indivizi (cf. Gamble 1999: 437). footnote> propun, pentru aceste grupuri, o medie de cincizeci de persoane (Marlowe 2005), însă dimensiunea grupurilor locale se poate ridica ocazional la câteva sute de indivizi (Ames 1995
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Muzeul etnografic din Tulcea. În iunie 1999 grupul folcloric „Altona” a participat la Festivalul internațional organizat la Tulcea sub patronajul Ministerului Educației unde a obținut premiul special pentru cultivarea dansului tradițional. O descriere a obiceiurilor, portului, cântului, dansului, a particularităților dialectale a prezentat Constantin Hogea în publicația „Dimăndarea” (nr. 4 1995). Grupul cel mai însemnat din nordul Greciei este în totală izolare. Despre cei din Macedonia, președintele Asociației aromânilor din această republică ing. Mitko Kostov Populi ne informează că megleno românii
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
condus lucrări referitoare la franceza vorbită (limba orală), calificată uneori prea repede drept franceză populară (nivel de limbă) sau franceză regională. Mai mult decât orice altă instituție, cea a Atlaselor oferă o reprezentare grafică, unică și excepțională, a unei realități dialectale În varietatea sa geografică pe ansamblul teritoriului. Sistemul utilizat este alfabetul dialectal francez, creat de abatele Jean-Pierre Rousselot, pionier și experimentator În domeniul foneticii, fondator, În 1893, al Societății graiurilor din Franța. Pe de altă parte, un complement etnografic vine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
drept franceză populară (nivel de limbă) sau franceză regională. Mai mult decât orice altă instituție, cea a Atlaselor oferă o reprezentare grafică, unică și excepțională, a unei realități dialectale În varietatea sa geografică pe ansamblul teritoriului. Sistemul utilizat este alfabetul dialectal francez, creat de abatele Jean-Pierre Rousselot, pionier și experimentator În domeniul foneticii, fondator, În 1893, al Societății graiurilor din Franța. Pe de altă parte, un complement etnografic vine să Îmbogățească documentația lingvistică. Aceasta permite punerea În evidență a „fluidității faptelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o discuție preliminară despre disjuncția text - nontext, pe de o parte, iar, pe de altă parte, trebuie admis că, în cazul comunicării orale, produsul enunțării constituie de asemenea un text (text-discurs), înregistrat și transcris în vederea unui tratament analitic adecvat (texte dialectale, corpusuri de limbă vorbită). În sens larg, textul este un cuvînt, o propoziție, o poezie, un roman, o piesă de teatru, un anunț, un articol științific etc. Mai mult, se apreciază că și limbajele non-verbale sînt concretizabile în texte filmice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dependente de VD și VI cînd e vorba să se reproducă cuvintele celor implicați. VD pretinde a fi o relatare cuvînt cu cuvînt (deși se acceptă, atît în literatură cît și în contextele non-literare, că pauzele, reformulările, corecțiile și particularitățile dialectale sînt parțial, dacă nu complet eliminate). Într-un articol de ziar, relatarea în VD a unei celebrități din lumea sportului, de exemplu, pretinde a fi o înregistrare fidelă a cuvintelor rostite; dar vorbirea directă din proză este o simulare susținută
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se făcea cu predilecție, fără nici o sforțare sau ezitare“ <footnote Ibidem. footnote> . Procesul remarcat de Mihail Sadoveanu era în firea lucrurilor, căci vorbirea moldovenilor, cum își ziceau, se reîntorcea la ansamblul de tradiții numit limba română, mai presus de aspectele dialectale, „prin conștiința vorbitorilor că diversele moduri de a vorbi corespund unei tradiții unice, conștiință motivată la rîndul său în special de interînțelegere“ <footnote Eugen Coșeriu, Obiectul și problemele dialectologiei, în Idem, Lingvistica din perspectivă spațială și antropologică, Editura Știința, Chișinău
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
vorbită în spațiul dintre Prut și Carpați <footnote La nivel de principiu, problema a fost magistral rezolvată de Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p.10 - 25. footnote> . Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici în Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. „Șî cîʹńile s-o dat. Șî dómnu vămáș o stat șî s-o ui̭̭ tát
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a fost magistral rezolvată de Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p.10 - 25. footnote> . Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici în Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. „Șî cîʹńile s-o dat. Șî dómnu vămáș o stat șî s-o ui̭̭ tát. Ș-atúnĉ cîʹńile o vint cu ṷắile. O vint, o vint, o vint cîʹdva
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de tradiții al acestora. Cele cîteva generații care au trăit în aceste condiții au evoluat în bună măsură divergent față de moldovenii de la vest de Prut, rămînînd însă în interiorul tiparelor comune. O probează din nou Vasile Stati cu harta repartiției dialectale a dacoromânului, căruia îi subordonează limba moldovenească. Harta de la p. 183 a dicționarului include într-un singur tot, într-o varietate lingvistică vorbirea folosită pe un spațiu foarte larg, cuprinzînd nu numai Moldova istorică, ci și estul, nordul și centrul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
-lea, aceasta însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită în nordul Dunării „se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul muntean și grupul nord-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul moldovean“ <footnote Emanuel Vasiliu, op. cit., p. 140-141. Noi înșine am pus în evidență asemănările
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
un nu știu cum ș-un nu știu ce - M. Eminescu) și unul cu topica SVO (Și sănătate și fericire este! - I. Agârbiceanu). 104 La acest subpunct se dau trei exemple cu topica VSO (La casa unde este fecior și fată - E. Petrovici, Texte dialectale; La Movileni nu este nici arendaș, nici proprietar - M. Sadoveanu; În căruță nu era nici scaun, nici fân - I. Slavici) și unul cu topica SVO (Fag și stejari e numai la boieri - "Graiul nostru"). 105 Acordul la singular cu GN
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluție dinspre tipul ergativ (dezvoltat din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Argumentele aduse de Chierchia (2004: 40−45) în sprijinul acestei soluții sunt: (a) valența instabilă a verbelor inacuzative − conform lui C. Rosen (c. p.), spre deosebire de inergative, inacuzativele tind să oscileze între comportamentul tranzitiv și cel intranzitiv, atât diacronic, cât și dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti', suicidarsi 'a se sinucide'; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să suporte schimbările de valență mult
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecția auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne (1993)14 susține că selecția auxiliarului este un epifenomen al unei operații sintactice care încorporează o prepoziție abstractă și nu are legătură cu Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecția auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susținută de Manzini și Savoia (2007: 198), care arată că, în multe dialecte italiene din centru și sud, essere 'a fi' și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
puncte ale lucrării, constituind teme pe care îmi propun să le cercetez în viitor: relația dintre verbele inacuzative și dativul posesiv; comportamentul nominalizărilor corespunzătoare verbelor inacuzative; adjectivele ergative; valența instabilă a inacuzativelor (spre deosebire de inergative), din punct de vedere diacronic și dialectal; explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații în care schimbarea modului de conceptualizare a unui eveniment din realitate să determine o schimbare de tipul trecerii de la tranzitiv la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
700 de mii de vorbitori) și sud-vestul Franței (67 de mii de vorbitori). Jumătate din populație este bilingvă (vorbitori de bască și de o limbă romanică). Foarte puțini vorbitori sunt monolingvi. Basca se folosește în domeniul tradițional, în variantele sale dialectale, și oficial, în varianta standardizată prin politica educațională. Limbă cu morfologie ergativă completă, cu dublă marcare: nominală (prin caz, postpoziție, particulă) și verbală (acord). Codarea ergativă nominală e generală și independentă de timpul verbal. Constituentul A este marcat prin cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Peste 400 000 de vorbitori. Constituentul A este marcat prin cazul ergativ. Marcare cazuală foarte variată. INUIT (ESCHIMOSĂ) Limbă amerindiană polisintetică, din familia eschimo-aleută, vorbită pe o suprafață foarte întinsă, de 75 000 de vorbitori, inegal repartizați în patru arii dialectale: INUPIAQ, Alaska, 3 000 de vorbitori; INUKTUN, vestul Canadei, 4 000 de vorbitori; INUKTITUT, estul Canadei, 21 000 de locuitori; KALAALLISUT, Groenlanda, 47 000 de vorbitori. Numele și pronumele au marcare de tip ergativ−absolutiv, cu excepția pronumelor de persoanele 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Editurii. Caraman nu ne ofertase nici o carte. Ba mai mult: când l-am trimis pe redactorul Mihai Grădinaru să-i solicite fie un manuscris inedit, fie acceptul pentru a-i retipări, într-o carte, studiile despre baladele populare românești, explorările dialectale în Istria și orientul Europei în pragul veacului XIV, mai că nu l-a dat afară din casă. Cum să publice el la o editură aparținând sistemului care l-a persecutat și întemnițat? Devenise ciufut, extrem de irascibil, definitiv supărat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]