2,549 matches
-
oglindește prefacerile Renașterii, în felul cum se regăsesc în societatea elisabetană. Teatrul lui ne pune în față un mare poem al omului. Existăm, deopotrivă, prin înălțările ca și căderile noastre, cu marii lui eroi . Ne integrăm cu toții într-o mare dialectică umană. Umili sau notorii, învinși sau învingători, toți avem aceeași soartă. ION IONESCU BUCOVU Referință Bibliografică: Eternul SHAKESPEARE / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu
ETERNUL SHAKESPEARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363335_a_364664]
-
Ștefan Augustin Doinaș sublinia că «setea de concret și viu, de mișcare infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
vieții în Iisus Hristos. Secularizarea sau dușmanul religiilor, cum o numește Părintele Profesor Alexander. Schmemann, este văzută ca producție a unei minți individualiste și hedoniste pentru care bucuria unirii cu Iisus Hristos în Biserica Sa este o simplă și irelevantă dialectică. O lume pentru care tehnica a devenit noul dumnezeu, iar pântecele, etosul de a fi. Sudarea de materie face imposibilă corijarea unui comportament moral alterat, întrucât nu poate fi conștientizat 5. Transformarea lui Dumnezeu într-o proiecție umană a credinței
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
o poziție exclusivistă, dar o poziție care să deschidă cele mai largi orizonturi “. Dar, criticii de dinainte și cei de acum, nu cred că vor acorda credit acestor spuse.Însă noi simțim înglobat în aceste spuse marele adevăr al unei dialectici hermeneutice. O critică pasionată și părtinitoare, cum se mai practică pe la noi, și exclusivistă, este, în același timp, o critică inconsecventă, dar și consecventă. Inconsecventă pentru motivul imobilității creatorului, neașteptându-l cu o rețea întreagă de metode, ea va putea
CRITICA SE LOVEŞTE ÎN FIECARE ZI DE METAFIZIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360823_a_362152]
-
Lector-Doctor Silviu Rogobete, șeful catedrei de științe politice de la Universitatea de Vest din Timișoara, despre evoluția de-a lungul istoriei a acestei tensiuni mocnite între politic și religios. Lector-Doctor Silviu Rogobete: S-a văzut în mod constant această luptă, aceasta dialectica între puterea religioasă și puterea politică, între imperium și sacerdotium. Odată cu apariția statului națiune, lucrurile se separă, politicul ia o anumita traiectorie, se desacralizează. Partea religioasă rămâne în zona religiosului. Viața politică ar trebui să fie separată de viață religioasă
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal prin cuvintele unui personaj cazon, ca ”proștii”, ce împiedică Rusia să se ”europenizeze”. Cartea lui Soloviov e construită pe forma dialogurilor platoniciene, în stil hegelian, cu o dialectică subtilă. Ca în romanele lui Dostoievski, un grup de ruși aflați la băi pe malul Mediteranei, undeva între Nisa și Monte Carlo: un general, o doamnă din înalta societate, un politician, un prinț, un domn Z dezbat, la o cafea
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
vorbind: nu vom rezolva problema miopiei sau a strabismului declarând "imoral"termenul de ochelarist (și vorbesc aici în cunoștință de cauză)... Mă tem ca lupta de clasă să nu fi fost înlocuită de lupta între minorități și majorități, după modelul dialecticii marxiste. Victimizarea este, s-o recunoaștem, un eficient mijloc de propagandă (sau marketing). Să nu-i dăm mereu crezare și să practicăm discernământul! În mass-media contemporană există reacții care trăiesc din nevoia de-a inventa subiecte șocante, false revelații sau
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
Nietzsche:”In concep'ia lui(a lui Euripide n.n.),efectul produs de tregedie nu avea niciodată drept cauză anxietatea epică,puterea de atracție a incertitudinii cu privire la subiectele peripețiilor eventuale,ci scenele mărețe,pline de lirism retoric,în care pasiunea și dialectica eroului principal (s.n)se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea,ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea”Miorița””Imn cu pervay de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
Werke, Band VII, p.14) În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasă a rațiunii. Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei. Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic. Simbolul lui
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
în urma unui îndelungat și consistent efort ascetic, este fundamentală. Cunoașterea aceasta experimentală, a simțirii prezenței lui Dumnezeu în creație și în viața noastră are, la început, un caracter inteligibil, putând fi exprimat, chiar dacă insuficient, în termenii teologici afirmativi sau negativi. Dialectica acestei cunoașteri exprimă același paradox. Neștiința în sens de depășire a oricărei cunoașteri, se transformă în supraconștiința prezenței și simțirii tainice a harului; logicul face loc supranaturalului, tainicului; întunericul devine lumină. Potrivit Sfântului Grigorie Palama, teologul luminii dumnezeiești, cunoștința oferă
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Thierry De Mey, născut în 1956, compozitor și producător de film și Peter Vermeersch - compozitor, clarinetist, saxofonist. Este o muzică intens ritmată, adecvată perfect mișcărilor de dans. Dansul prefigurează tensiunea caracteristică acestei piese, contrastul dintre structura rațională și cea emoțională, dialectica dintre agresiune și sensibilitate, interacțiunea dintre unison și contraargument, dintre uniformitate și individualitate. Unele femei obosite de ritmul intens al vieții adorm, se trezesc, își reiau activitatea, zâmbesc celor din jur pentru comunicare, încearcă să iubească și să mulțumească pe
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367114_a_368443]
-
AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAȚI DE REGIMUL COMUNIST Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului (În bătălia recanonizării au învins activiștii din sistemul propagandei PCR) Imediat după evenimentele din decembrie, potrivit unei dialectici în relație valoare- autoritate, deviată de la traseul indicat de propaganda PCR, la o dezbatere, mai degrabă o bătălie a recanonizării. Operația de re(canonizare) nu înseamnă în spațiul literaturii, altceva decât selectarea, ierarhizarea și consacrarea scriitorilor, mai precis pătrunderea și
ÎN LITEARATURA ROMÂNĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363562_a_364891]
-
nu mai dorește a se întoarce în „peșteră”. De ce? Pentru că apare profunda înțelegere. Contemplarea ideilor, a esențelor cere, deci, o obișnuință progresivă, dar, odată ce a văzut lumina și lucrurile adevărate, prizonierul nu mai vrea să se întoarcă în peșteră. Este dialectica ascendentă a spiritului uman. Să ne punem întrebarea, ce s-ar întâmpla dacă ar fi trimis din nou în peșteră să povestească cele văzute (experiența)? Nu ar putea fi considerat nebun, ideile sale nu ar putea fi considerate periculoase? De către
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
Obiecte cosmice (din 1967), accentul cade, din nou, pe increat; în Oul și sfera (1967) predomină un lirism al antinomiilor; Laus Ptolemaei (1968) e o „laudă a neadevărului necesar“ al empiriei, un refuz al rațiunii uscate, geometrizante; Necuvintele (1969) reiau dialectica identității și alterității, a cuvântului și a ideii etc.; mereu mai adâncită în aceste volume, dar mai ales în ultimele - În dulcele stil clasic (1970) și Măreția frigului (1972) - apare însă poetica strict particulară a lui Nichita Stănescu, poetica necuvintelor
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ea nu se poate identifica cu binele, cu adevărul, cu desăvârșirea. Binele liber, singurul bine care există, presupune libertatea răului. Berdiaev este de părere că în aceasta constă tragedia libertății lui Dostoievski.(18) Aici se ascunde taina creștinismului - o adevărată dialectică tragică. Lumea catolică s-a lăsat sedusă de libertate, a înclinat către negarea libertații, spre abolirea libertății credinței și a conștiinței. Rugurile Inchiziției au fost martore ale acestei tragedii ale libertății, a greutăților de a găsi o soluție pentru conștiința
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
spiritual medieval (1964) Sociologie și etnografie românească. Ordinea spirituală (1966) Civilizația română sătească. I - Forme și funcțiuni, II - Forme și valori (1969) Popas în grădina neumblată (poeme în proză, 1971) Lumini în necunoscut (poeme în proză, 1971) Destinul civilizației. I - Dialectica spiritului modern (1974) Sociologia - știință concretă și experimentală (1974) Legenda trandafirului alb (sau Un om caută pe celălalt, roman, 1975) Meditații. Note pentru o filosofie inactuală (1975) Cultură și educație. În lumina unui nou stil moral (1976) Arta nouă - fenomen
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
spirit căruia virtutea înfiorării îi repugnă. Mișcându-se în orizontul implicit al credinței de ordin creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul este ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceața omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tăiat. La fel, rezerva față de accentele
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului ÎN literatura română au învins scriitorii canonizați de regimul comunist ( În bătălia recanonizării au învins activiștii din sistemul propagandei PCR) Imediat după evenimentele din decembrie, potrivit unei dialectici în relație valoare- autoritate, deviată de la traseul indicat de propaganda PCR, la o dezbatere, mai degrabă o bătălie a recanonizării. Operația de re( canonizare) nu înseamnă în spațiul literaturii, altceva decât selectarea, ierarhizarea și consacrarea scriitorilor, mai precis pătrunderea și
ÎN LITERATURĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344524_a_345853]
-
doua scrisoare pierdută sau Trenul togolez nu oprește la Paris , Palimpsest TRADUCERI și PREMIUL FUNDAȚIEI „ANDREI BANTAȘ” Ana-Maria Brezuleanu, Magda Achim, Marină Vraciu, Leonte Ivanov - Lev Tolstoi, Sonata Kreutzer și alte povestiri, Polirom Andrei Corbea - Max Horkheimer, Theodor W. Adorno, Dialectica Luminilor, Plural Ștefana și Ioan Pop-Curșeu - Gilles Deleuze, Cinema I. Imaginea-mișcare, Tact Irina Horea - J. M. Coetzee, Miezul verii, Humanitas Fiction Dinu Luca - Mo Yan, Obosit de viață, obosit de moarte, Humanitas Fiction Radu Gabriel Pârvu - Arthur Schopenhauer, Lumea că
A ÎNCEPUT ÎNSCRIEREA CĂRŢILOR 2013 PENTRU PREMIILE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347538_a_348867]
-
încercare de a întări prin effort speculative demnitatea artei amenințate să piară în sistemul lui Hegel. Alături de reîntoarcerea la mituri, care e, de fapt, o eternă reîntoarcere. Aceste două orientări, după părerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
spunând că cel ce scrie cugetări este un donator de sânge la policlinica filosofiei. Cugetarea fiind o ancilla theologiae, până la un punct, devine tributară filosofiei fiindcă aceasta are nevoie de lumina aforismului. În aceste condiții când cugetarea este frisonată de dialectică și aristotelism a fost abordată din plin atât de scriitorii străini, dar și de cei din arealul carpato-danubiano-pontic. Literatura de gen din spațiul limbii române cunoaște mulți scriitori și filosofi care au abordat această formă de exprimare. Printre aceștia sunt
CUGETAREA-ESENŢA FILOSOFICĂ A EXPRIMĂRII UNUI ADEVĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362063_a_363392]
-
a folosit ca o armă împotriva timpului... Prin urmare, dedublarea este aici unitară, este o scindare a autorului în două ramuri, atrăgând separarea în două persoanje. Semnificația acestei dedublări- a cărei manifestare ultimă este opoziția personaj/personaj oferind o întreagă dialectică. La început, opoziția pare să se lase exprimată pasiv/activ. Apoi, ia forma individ obișnuit/scriitor. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Autobiografia Poetului în opera lui Eminescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2187, Anul VI, 26
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
vâlcean Mircea Monu - care zicea că nu e convins de realizările mele în fizică. Ba... chiar s-a supărat pe mine, deoarece conf. univ. dr. Ion Soare, concitadinul său, e-logiase contribuția mea în fizică, dar și-n filozofie [neutrosofia = generalizarea dialecticii hegeliene] în „Enciclopedia Județului Vâlcea”, vol. I, la pagina 858. Păi, nu știu care era vina mea pentru ceea ce afirmă alții despre mine?! MeMe e foarte influențabil; dacă îi spune cineva că Smarandache e prost, el crede imediat... mi s-a explicat
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
la adevăr prin dialog - pentru înțelegere, gândirea trecând prin: teză, antiteză și sinteză. A fost metoda folosită de filozoful german, reprezentant al idealismului, G.W.F. Hegel (1770-1831), al cărui sistem a fost, mai târziu răstălmăcit, idealismul transformat în materialism, dialectica transformată în ideea luptei de clasă. Când a elaborat propria sa perspectivă asupra ideii, Hegel a avut în vedere concepția platonică despre relația dintre idee și realitate, cel puțin în sensul că ideea este adevărul lucrurilor, iar lucrurile sunt ceea ce
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]