355 matches
-
nu s-au publicat atîtea romane, niciodată nu a fost mai limpede supremația unui gen, care și-a permis să spargă toate frontierele și să aspire în magma-i seducătoare deopotrivă teorii științifice, anchete jurnalistice, fapte diverse, viziuni poetice, pasaje diariste, elemente de psihanaliză, sociologie, economie, politică, amestecînd cu voioșie stiluri și mărci pentru a satisface, pînă la urmă, un dat imuabil al naturii umane nevoia de fabulație. Periodic, între o criză și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să se adune pe un stil clasic, dar considerat demodat, în ciuda canonizării literare reprezentată de publicarea în celebra "Pléiade". Ceea ce răzbate la suprafață, înviorat de volumul de corespondență (dar și de reeditarea Bloc-Notes-ului și a Memoriilor politice), e jurnalistul Mauriac, diaristul combatant în marile încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care adesea s-au dovedit mai ales ai "neamului prost". Dar, dacă politicul ne-a obsedat pe toți, obsedîndu-l și pe autor, din fericire el n-a reușit să ne confiște chiar în întregime. Nici pe Val Gheorghiu. Așa că fidelul "diarist" și "ziarist", ca să recompun altfel formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru a comenta o expoziție care l-a tulburat, pentru a semnala apariția unei cărți excepționale, pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
la întâlnirile prilejuite de venirea lui Mircea Eliade la Paris, face vizite lui Emil Cioran și plimbări cu Monica Lovinescu etc. Distanța aristocratică și comentariul acid caracterizează multe comentarii ale memorialistei. La dineul pentru Eliade, doctor honoris causa la Sorbona, diarista remarcă: „Toată seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe cei mari”, tot atunci sesizează „noua atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]