435 matches
-
prelungesc cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mașa tămâia toată casa, iar după ritual ungea ușile și ferestrele cu usturoi. „Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care cunoști și le știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Răul e peste tot! Au fost inundații în Texas, au fost cutremure-n Japonia, ard pădurile în Australia, satele noastre sunt înecate de apă! În lume există numai războaie și foamete, boli și suferințe! Sunt bombardamente în Afganistan, sunt experimente diavolești ce-aruncă în aer atoli și fac breșe în bariera de corali! Mucegaiul acesta e semnul pieirii noastre ca neam! Scrie și-n cartea lui Nostradamus! Eu am descifrat ce scrie, știu adevărul lui! Dumnezeu ne trimite semnele și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cunoscut, cei vînduți În ascuns, microscopici la vremea Înțelegerii, cum s-ar fi numit? Erau rodul tăcerii; al unei minciuni prin omisiune: cineva știa cine era tatăl lor, și tocmai asta nu trebuia să se spună, așa fusese pactul, cam diavolesc. Copiii aduși de o barză fantomatică, o umbră de pasăre, erau totuși copiii mamelor care-i născuseră, asta neîndoielnic. Și ai unor bărbați bine știuți doar Într-un cerc restrîns. Thomas, față de urmașii săi, nu era nici măcar un anonim, un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
necunoscute - care Îi purtaseră În pîntec, se putea gîndi. Lars era cam sărit, chiar bine, de vreme ce era convins că Dumnezeu i-a dat omului un număr limitat de cuvinte În folosință, dar că pămîntenii, perfizi, foloseau, amestecate, și pe cele diavolești, dar acestea nu erau socotite cînd se trăgea linie. Dumnezeu rînduise ca omul să dureze doar pînă cînd Își consuma numărul de sunete dat, nici unul În plus. Miliarde, cîte or fi, cine stă să le socotească? Dar și un pîrț
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or să se Întoarcă toate Împotriva voastră! Voi o să aprindeți lumea! Chiar a fost sigură că Însuși Dumnezeu le a stricat petrecerea, oprindu-le brusc instalația diavolească! Focul trebuie să vină din cer! Nu din adînc! Sodoma așa a ars! Îl asigura, convinsă, pe Thomas. Acesta nu o contrazicea: Pămîntul tot avea să sfîrșească odată! Dar asta peste milioane de ani, ziceau savanții. Tot unii dintre ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
poșetuța și să i se spună să mai tacă din gură, să nu mai tot strige, cum i se năzărea, Sodoma! Sodoma! Foc! și alte chestii din astea. Pentru că, Doamne ferește, nebuna chiar putea, prin repetare, să declanșeze cine știe ce resort sensibil, diavolesc, ce ar fi scurtcircuitat planeta, se zicea că Încă sînt multe forme de energie neștiute: venea o babă smintită și punea totul la pămînt! Doar din sunetul trîmbițelor se prăbușiseră zidurile Ierihonului! O voce care purta un mesaj precis era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul, discordanța. Nu, glasul nu fusese al Gigantei. Un fel de post sincron dubios. De ce de ce de ce. Mișcarea buzelor gingașe, diavolești, sclipirea dinților lucioși, ca gloanțele egale, perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea fi! — Ai fost ca mine, ai fi putut fi. Când mai aveai alegere, ai fi putut fi ca mine, profesore. Ai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
societatea bètrânilor s-a întrunit undeva la un restaurant în oraș, fac revelionul împreunè, deși inițial doriserè sè vinè ei aici, dar cè, pânè la urmè, s-a decis ca noi, tinerii, măi zgomotoși, sè venim la cabanè, Un gând diavolesc îmi sugereazè sè-i seduc fiica, s-o fac sè se îndrègosteascè de mine și, urmând firul cumplitului gând, Matei își închipuie cè, dupè o vreme, fata îl va duce pe noul ei prieten sè-l prezinte pèrinților, Bunè ziua, Doamnè! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
au stocat în album multiple imagini fotografice ale fenomenalelor transformari din țara cu cea mai mare populație de pe glob... M. Dinescu redă atmosfera Drumului mătăsii: „Copil cu aripi roșii de mătase prin lucruri ca-ntr-o iarbă mă jucam jar diavolesc femeilor frumoase privesc în sânge ca prin geam...”. „Numai naturile grosolane nu roșesc de nici o idee care le vine în cap”. (Garabet Ibraileanu) Ajutorul Legea a venit în sprijunul cetățeanului fără venituri-Legea nr.416/2001. Munca pentru colectivitate,la dispoziția
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
În primele rânduri, au primit câte o „cotă” și de la cei care așteptau docili să primească măcar câteva resturi. „Bat-o dumnezeu de Împărțeală!” Nu cred că Marele Creator avea vreun amestec În această negustorie. Trebuia să ai puțin sânge „diavolesc” ca să-ți faci averi și să te „Înalți” cu mult deasupra altora. Cât de neputincioasă mă simt În fața acestei vieți efemere - care cere un „tribut”greu... doar unora dintre noi. La dracu cu ea, cu toți „nemuriții” Încă, care pot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
e așa... o chestie mistică? —Ce-am făcut? —Ai încercuit locul unde stai. Puștiul era ridicol de frumușel. Eram bucuroasă că nu era fată. Competiția era și-așa destul de mare. A, faptul c-am încercuit locul? Am simțit o dorință diavolească. —Da, așa e. E un vechi ritual irlandez... —Chinezesc, a spus Brigit în același timp cu mine. —A fost observat atât în cultura chineză, cât și în cea irlandeză, am reparat eu gafa. Aduce... —Noroc? m-a întrerupt nerăbdător băiețelul-fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
experiență în materie de "afaceri" cu compatrioții mei. " Aici e iadul", zice Justin Panța. Nu știu dacă iadul e pavat cu aur, dar, oricum, sunt de acord că desfrâul poate deveni plictisitor. Am văzut atâta aur azi la Istanbul, încît diavoleasca lui putere de corupție nu mai are nici o seducție pentru mine. Mă îndrept, așadar, spre autobuz. Ajung cu mai bine de o jumătate de oră înaintea termenului limită, încît mă văd nevoit să aștept. Pe rând, apar și alții. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau Demonul Shibata și spuneau că era un general al intrigilor diavolești și al urzelilor misterioase - cel puțin, din câte am auzit eu. Azi, însă, tacticile sale arată o judecată învechită, care a pierdut contactul cu prezentul. În zilele noastre, războiul nu se mai poate purta cu strategii de modă veche. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Lorne. În lătrăturile lui prelungi și ascuțite avertismentul vibrează monstruos de-a lungul pereților ca de canion. Are nevoie de furia asta primitivă. Are răspunderi mari. Urlă de parc-ar păzi porțile iadului. Plămânii lui sunt fără fund. Furia lui diavolească e uriașă. Are nevoie de plămânii ăia - de ce? Ca să-i țină-n frâu, ca să-i scuipe afară. Dar mai bine să vă spun adevărul gol-goluț despre Selina, și încă repede. Târfa asta ordinară, ce i-am permis să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevoie de contactul uman. Curând va trebui să-mi cumpăr așa ceva. Mă trezesc în zori și nu mai e nimic. Dar când mă trezesc noaptea, la ora minus... mai bine nu mai întreba - mai bine nu spun. Fără ca ochii-i diavolești să mă fi slăbit o clipă, Doris și-a dat jos jacheta cu o mișcare unduitoare, tamponându-și fruntea strălucitoare cu o batistă. Cămașa ei de mătase, bărbătească, albă, strălucea și ea. Am privit-o fix și am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
joc cât mai tare, mi-am spus eu, și am luat-o la fugă spre sud. Eram pregătit, pregătit. Am alergat de-a lungul defileului, trecând dincolo de ferestrele de closet ale magazinului sexy, unde fete plătite se răsuceau în spirale diavolești, făcând pe veci orice pentru bani. Am alergat prin cuptorul parcării, unde Tomahawk-uri și Boomerang-uri răbdau totul, urând dogoarea, urând ura. Le-am făcut cu mâna băieților cu șepci de baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de Brâncuși, „a adus în lumea culturală apuseană un aer proaspăt românesc”. Primul - „cu dinamism diavolesc și focuri bengale de idei”, celălalt, „în taină și îngerește”. După ce recapitulează activitatea din țară a viitorului dadaist (cînd scrie „poezii relativ normale”), autorul face un portret al mișcării Dada, insistînd asupra caracterului de „revoluție pură” („Tristan Tzara”). În Facla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza să privească în față strămoșul maimuțoi, ca atare, vor urmări stârpirea specimenului, o plăsmuire diavolească menită să le zgândărească oamenilor credința, de mult amenințată. Vânată din toate părțile, Maimuța Makonde este dusă pe rând la circ, în grădini zoologice, în centre specializate de cercetare, la închisoare, în clinici medicale, unde avea să servească drept cobai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de lumină țâșneau de pe resturile catargului și din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă jalnică. Lea și-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plecat definitiv, Îl rugă să aștepte până seara pentru a primi răspunsul. Frank Îl rugă pe Guy să Îi susțină cauza, iar acesta acceptă - de ce nu? Atunci, o rubedenie a lui Guy, lordul Devenish, În numele căruia se ascundea la pândă ceva „diavolesc“, adecvat personajului, sosea cu vestea că desfrânatul văr al lui Guy decedase brusc și fără a lăsa urmași, ceea ce făcea din Guy moștenitorul averii familiei. Devenish aducea un mesaj de la dna Domville (nu mama lui Guy, care era moartă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și, încercuindu-i celuilalt capul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]