427 matches
-
Îmi povestea soția ieri, cum privea stupefiată tânăra generație din bloc care "ieșise afară": toți picii de clase primare erau aliniați în scara blocului, fiecare cu câte o mini tabletă în mână, și stăteau, cu ochii încremeniți, fixând nemișcați ecranul diavolesc pe care puteau vedea copacii unidimensionali, artificial colorați ai jocului, mult mai interesanți și neobișnuiți decât teii din fața blocului, la cinci metri în afara geamului.) Și, totuși, avem nevoie de huburi. Săptămâna trecută a fost inaugurat, cu mare fast, cu binecuvântări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inima”. În nuvela lui Negruzzi Întâmplarea căpăta proporții prin tehnica detaliului. Faptele și Întâmplările au dimensiuni apocaliptice. Întâlnirea de la Mitropolie, Închinatul pe la icoane, cuvântarea deșantată a lui Lăpușneanul, starea psihologică a personajului, disimularea, cinismul, contrastul dintre falsa cucernicie și gândul diavolesc pus la cale, desfășurarea ospățului, Încleștarea propriu zisă, imaginea finală, de o cruzime rar Întâlnită, norodul debusolat, moartea lui Moțoc sunt determinante În crearea atmosfere Întunecate. Ce s-a Întâmplat În trecutul istoric, nu mai are nici un ecou. Nuvela are
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
respect, recunoștință și oportunism, "nu e puțin lucru să fii în conștiința Monicăi Lovinescu, nu?" tăișul rece al politeții ei sticlea cu promptitudine. A refuzat omagiile lui Pacepa, ale lui Măgureanu... Sau, umorul. Am mers odată împreună la ambasada, clădirea diavolească de care nu se apropiase până atunci decât ca să protesteze împotriva regimului de la București. Deferența primirii care i se făcea acum ar fi putut ameți pe oricine. Nu și pe Monica Lovinescu. În clipita cât am rămas singure pe o
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
În sfânta și marea Joi, dimineața, la Laude); "Astăzi și-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani și s-a lipsit de amândouă viețile: de această trecătoare și de cea dumnezeiască" (În Sfânta și marea Joi, la Laude); "Cu dormire diavolească fiind cuprins Iuda, a adormit întru moarte" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Canonul spălării picioarelor). 12 Nae Ionescu, Sofisma cea mare, în "Vestitorii", an I, nr. 3, 12 aprilie 1936, text reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
îndurare, milă sau milostenie (Iac. 2, 13-16; Mat. 25, 32-40; 5, 7; Dan 4, 2-4). Dacă în viața sa, uitînd, nu se va fi căit de vreun păcat, în ceasul acesta va scăpa prin fapte de milostenie de violența strîmtorărilor diavolești". Vorbind despre judecata particulară, Nicodim Măndiță notează: " Fiecare om, creștin îndată după moarte sa trupească, merge cu Sufletul prin vămile văzduhului înaintea dreptului judecător. Acolo este răsplătit după faptele sale bune sau rele. I se dă o arvună, celor buni
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru că pe scuturile strămoșilor noștri din tăblițele 35 și 38 apare semnul crucii dar puțin rotit care seamănă cu litera X. În limba greacă avem cuvîntul vasilisc care însemna un animal regal ce își ucidea potrivnicii cu privirea avînd puteri diavolești. Scriitorii alexandrini din secolele l-ll al erei creștine spun despre acest animal că era un șarpe cu puteri nelimitate primite de la Satana adică exact ce spunea și priceputul în plăsmuiri, Ioan. În Europa medievală se credea că nașterea unui vasilisc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie se ascunde în diavoleasca ispită, ar fi gustat el din fructul aducător de pierzare? Dar oare urmașii lor, de la Cain la Irod, Iuda și Caiafa au știut ce fac? Nu Părinte n-au știut ce fac? Nu, Părinte n-au știut! De aceea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
duce pe noi în ispită”, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de acele împrejurări, de acele momente când, în loc să facem o faptă bună, suntem înclinați să facem o faptă rea, fie din mânie, fie din neatenție sau din ispită diavolească. Apoi regretăm și avem mustrări de conștiință pentru ceea ce am făcut. Așa cum spune și Sf. Apostol Pavel: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc”, iar în altă parte, „toate îmi sunt libere
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spus „și ne izbăvește de cel viclean” nu ne mai rămâne nimic de cerut. „Cerem întreaga protecție a lui Dumnezeu împotriva celui viclean, iar atunci când am obținut-o, știm că suntem feriți de orice primejdie, apărați de toate uneltirile diavolești și ale lumii. De ce-ar mai putea să se teamă de lume cel care, în această lume, îl are apărător pe Dumnezeu?” Aceasta înseamnă, spune Sf. Grigorie de Nyssa, că ne putem izbăvi de cel viclean prin darul lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
depindea în totalitate de părintele său. Acest strigăt va ajunge în curând un șir de considerații din care nu lipsește revolta. Necazurile sunt văzute ca o intervenție extramundană, uneori divină și nedorită în programul cotidian al scriitorului, alteori dea dreptul diavolească. Scriitorul își închipuie că prin ele Dumnezeu reușise să schimbe configurația creierului, a nervilor, a psihicului care s-au deschis într-o receptivitate nicicând vindecată. Degetul lui Dumnezeu vârât în rețeaua neuronală a cuiva schimbă circuitele, tocmai prin scurtcircuitare, produce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de Cordelie: "Ilaria (...) E un nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă"505. Von Baltasar, dușmanul de război, poetul-locotenent are o apetență manifestă pentru mitologie: "nu-mi plac șanțurile. Au ceva sinistru și inutil, și poate chiar diavolesc. Nu mi-ar plăcea să mor aici. Sunt prea multe șanțuri proaspete... Noroc că mi-ați spus de comoară, adăogă. Și atunci m-am liniștit"506. Acestor simboluri ale prăbușirii în Istorie, în profan, li se opune tot un simbol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru vultur - „vulturul mort nu cade niciodată din cuib” - ar trebui să fie adevărat și pentru cuc. Cât privește ceasul lui Stratan, între două strofe ale acestui pictor nu mai naiv decât Rousseau Vameșul și trăgând cu ochiul la suprarealitatea diavolească a lui Dali („Ceasul nu mai bate/ Oară’i douăsprăzăș fix./ Doamne, ce înseamnă/ Oare semnul X?” și „Mai cântă o dată./ Fix la douăsprăzăș fix./ Cred că oricum ceva înseamnă/ Semnul ista X.”), uluitor rămâne că, pentru basarabeni, al doisprezecelea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în șir de obscurantism și superstiție, de-a lungul cărora asupra evreilor au fost aruncate cele mai grave acuzații: ucigași ai lui Iisus, necredincioși, vrăjitori, aliați ai lui Satan, răpitori de copii creștini al căror sânge era folosit în ritualuri diavolești, perfizi etc. etc. Consecințele, în plan social, au fost teribile. Periodic, în orașele cu evrei aveau loc pogromuri, în spatele cărora se aflau, deseori, chiar autoritățile, iar cruciații, în drumul lor spre Țara Sfântă, își făceau mâna omorând evrei, indiferent de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
arcuiește păcatul tragic pe gură Tremurând de secrete păduri În vocabul” Mă pierd Într-o amiază solomonică, grea. Caut să te Înțeleg că pe un drept al meu: ,,Prin Babilon treceau carete Pe roți pătrate și Încete” ...Stampe și muzici diavolești, catapetezme și desțeleniri În chiar carnea sufletului aflu: ,,Nervi subțiri prin seve-ncete Rumenesc un fruct sedus Carne cu miros de fete Tremurând cu față-n sus” * * * ,,Bat clopotele-n deal, monahii toaca Se tânguie pădurea costeliva S-a petrecut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
reorganizare nu ne-ar cere același lucru și în casa noastră? În fine, Dumnezeu a permis atâta ruină pentru ca noi să rămânem aproape la fel ca mai înainte? Ceilalți trebuie să se reînnoiască, iar noi nu? Între timp, o mulțime diavolească îngrozitoare s-a năpustit [mai tare] ca niciodată asupra preoțimii noastre. În Rusia, Mexic, Spania, Polonia, Germania și în alte locuri, masacrarea preoților, a călugărilor și a călugărițelor, a atins forme și cifre înspăimântătoare, fără a mai vorbi de alte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se teamă că a Încălcat legea sau porunca; nu, ci fulgerul va coborî asupra sa din cerul cel mai senin, mai albastru sau... nu va coborî deloc! Și acest „bun plac” teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei, are o sclipire zeiască, așa cum sunt tunetul sau focul ce aprinde din nimic mii de hectare de pădure și oceanul ce ridică valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult sau mai puțin vinovați de faptul că acest om s-a Încărcat cu atâta putere, putere care, la rândul ei, l-a Îmbolnăvit și l-a făcut - ca și pe un altul, În forme și mai groteși, mai „grandios diavolești”, pe Hitler! - să extragă din străfundurile subconștientului său și ale spiței subterane din care venea o ură fără seamăn și nestinsă față de valoare, demnitate umană și profesională, și față de trecutul națiunii sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideală!... Puterea, curajul mărturisirii ce a creat atâtea legiuni de sfinți și de martiri care, în primele secole după Christos, s-au jertfit, refuzând să-L nege, pe El și sacramentul botezului care i-a purificat de orice afinitate cu diavolescul, cu Ispita. Și care au întărit astfel, cu sângele lor, trunchiul sfintei Biserici, ce e și trupul lui Christos, și l-a făcut să dureze, prin secole, marea și invincibila școală de morală a Europei. Dar... în credința noatră laică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai ondulată în formă. Habar n-am dacă el are miza personajului pomenit la început, ceea ce e sigur e că "diavoleasca lucrare" la care e înhămat Luca Pițu a sedus destule suflete și minți cât să paveze cu ele calea tot mai largă spre confuzia de Iad-Rai căreia îi suntem sortiți. Ca și la Șerban Foarță, ai senzația că lui Luca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Paul Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii, evocat cu extraordinară plasticitate, dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în viziune, niciodată în elementele compunătoare, ci în viziune, adică în criticismul său total, imuabil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu ce frământări și refulări de Îndemnuri ale diavolului) acelor atracții morbide de care pătimesc Îndeosebi adolescenții În fața farmecelor pu trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iubește-mă mai cu mânie, că doar nu-s mumă ta!“, țipă la tine ardelencele iubețe. Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu a semnat pentru trecerea la ortodoxie, dar s-a ocupat cu ajutorarea și încurajarea preoților arestați, făcând servicii Nunțiaturii Apostolice. A fost arestat în aceeași toamnă și condamnat cu 25 ani temniță grea. Purtarea prin diferite închisori și regimul diavolesc la care a fost supus în acest timp n-au putut să-l facă să se clatine în credință. Dimpotrivă, a fost de mare ajutor și încurajare tuturor acelora pe care i-a întâlnit în pușcării. Eliberat în 1964, prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nasul mare și de regulă Încovoiat, care Împrejurare indică originea [lor] orientală” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Cam de la Începutul secolului al IX-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]