697 matches
-
anul acesta în presa literară, cu oarecare insistență, despre poezia de dragoste, mai precis vorbind - despre inexistența unei asemenea poezii. Cum s-a întâmplat și cu alte prilejuri, tot cititorii au semnalat mai stăruitor această penurie. Câțiva critici i-au dibuit apoi pricinile, încheindu-și sârguincioasele lor investigații cu concluziile și îndemnurile cuvenite. Iar poeții - luați se vede cam pe neașteptate - au căutat să facă față în pripă acestei situații. Situație cât se poate de paradoxală, când stai să te gândești
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
programele germane întocmite pentru „teritoriile din est“. Se presupunea că Moscova avea să dispară pe fundul unei mări artificiale... Ieși din clasă, auzind împușcături pe culoarul de la parter. Câțiva soldați germani se ascundeau încă în clădire și nu puteau fi dibuiți ușor în zecile de clase în care privirea era mereu distrasă de literele desenate cu creta pe tablă, de paginile unui manual uitat. Pavel nu se miră că amintirea claselor pustii era mai tenace decât aceea a luptei înseși, pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a unui bătrân. Puse diagnosticul C pentru conjunctivită, F pentru favus, T pentru trahomă. Dar, oricât de iscusiți ar fi fost, ochii medicilor nu puteau observa o mutație recesivă care se ascundea pe al cincilea cromozom. Degetele n-o puteau dibui. Agrafele n-o puteau scoate la lumină... Acum, În tren, bunicii mei nu mai aveau prinse În piept declarații de expediție, ci cartonașe care indicau destinația: „Către conductor. Vă rugăm indicați purtătorului unde să schimbe trenul și unde să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început să se strângă și cercul se făcea din ce în ce mai mic. Vizibil încurcat, profesorul a încercat să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea din clasă, iar gloata însetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să nu mă pierd dacă oi fi greșit direcția! Ți-am zis! Când mi-au dibuit planul, m-au dat afară, așa că eu am sărit gardul și m-am dus înapoi în tuneluri ca să caut o altă cale de intrare. Asta... Ceva se conectă în creierul trădătorului în acel moment pentru că tăcu subit și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aveau o vagă idee unde se aflau... Trecură și de această incintă spărgând o altă ușă. Urcară la un cat superior și pe holul acestuia găsiră aragazuri și mașini de spălat care așteptau să fie duse la fiare vechi. Își dibuiră ieșirea după câteva minute de orbecăială. Erau la baza unor scări cioplite și pe alocuri reparate stângaci. Le urcară. În stânga lor era o ușă de lemn, iar în dreapta, una identică. Erau în scara unui bloc de locuințe. Li se confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord 7". Era ceea ce căutau! Mai dădură un colț al clădirii și putură dibui o intrare pentru vehicule. Velail făcu ce știa el mai bine și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând intrarea în interior. Sergheiov fu primul care aruncă o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Întreb și eu... Trigaud se uită la chiorîș la Maigret, convins că-i ascundea ceva sau că rîdea de el. — Aș fi preferat să mă ocup de spargere, mormăi el. CÎnd e vorba de borfași, cam știi cum să-i dibuiești. Îmi cer scuze că v-am deranjat. Respectele mele, doamnă. Se ridică, stînjenit, neștiind cum să plece, și soarele Îi intra direct În ochi. — Acum e prea tîrziu să mă duc la bancă. Voi trece pe la două. Pe urmă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
l-a redus cât de cât. Pe acesta însă refuză să-l ia în considerație și cu fiecare an somptuozitatea și voga jocurilor crește, în loc să se diminueze. O undă de mulțumire îl îmbărbătează totuși. Cu viclenia-i caracteristică, principele a dibuit cum să-i silească pe alții să se scormo nească adânc în pungă, în timp ce el dă numai cu țârâita... Augustus îl întreabă pe un ton bănuitor: — La ce te gândești...? Lasă întrebarea în aer căci, pe nesimțite, privirea i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclipire în ochi o fac să vadă și să simtă ceea ce alții nu văd și nu simt. Își răsucește absentă inelul pe deget, cu toate fibrele corpului în alertă. Primejdia este aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că, tot datorită lui Cornelius, Gal lus își permite în continuare să facă presiuni asupra principelui. Ca atunci când l-a convins să i-l propună ei ca soț. Adevărul l-a bănuit de mult, dar tot nu reușește să-l dibuie pe de-a-ntregul. Ce pot avea în comun Cornelius Pollio cu Scribonius Libo și maică-sa? Scribonia a fost prima soție a lui August, de care s-a despărțit doar silit de circumstanțe. Și bunicul, și tatăl ei, Marcus Agrippa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceri pe ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de purice, nimic mai mult. Îi înghiontește de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceea ce ea ascunde, conștientă că e partea brutală a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale, unde se fabrică forța care, în salon, strălucește în ghirlănzi de lumini. 29. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb. Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci ele sunt în defensivă, au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e genul celmai pretențios, nu numai din punctul de vedere al fondului, ci și din punctul de vedere al compoziției. Și la această compoziție, mai ales într-o literatură fără tradiție, nu se poate ajunge deodată. Tinzi către ea, încercînd, dibuind, făcând preludii, exercitîndu-te. 10. A face numai ceea ce cu adevărat poți este o mare virtute artistică, deoarece în artă se pare că ar fi "posibil și imposibilul", - dovadă atâtea opere literare în care autorii vorbesc de lucruripe care nu le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea ei, îmi dădu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a fost începutul unei perioade grozave. În ziua în care povestea ei din pușcărie a apărut în Variety, Irene a primit rolul din telenovelă. La început, Irene n-a crezut în cererea în căsătorie a lui Naji. A căutat să dibuie un scop ascuns, a vrut să știe ce aștepta bărbatul în schimb. În ziua nunții, jurămintele afectate, dar aparent din suflet ale lui Naji au amuțit-o. Oare nu ea era actorul din cuplu ? Naji nu făcea diferența între chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai folosească la nimic. Alice a prins să traverseze pista. Adevărul era că Irene nu vrusese ca Alice și Mary să facă parte din clubul sushi. Jina fusese cea care le invitase, iar Irene le urmărise cu atenție, căutând să dibuie orice semn care să indice faptul că intrusele aveau mai multe în comun cu Jina decât ea. Ca o nevastă geloasă, Irene suferise de fiecare dată când Jina o invitase pe Alice la masă sau se întâlnise cu Mary ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach era un bun înotător. Chiar și fără vestă de salvare, ar fi fost în stare să plutească, să-și țină capul deasupra apei. Imediat cum ajungea la apă stătătoate, Jina avea să-l găsească. Problema era că trebuia să dibuie și-o cale de ieșire din Black Canyon. Nu mai aveau cum să prindă gabara din urmă. Undele s-au aplatizat și-aproape că s-au oprit pe loc. Luptându-se cu vesta supradimensionată, Jina a înotat către mal. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prea Întunecată. Cu puțină vreme În urmă fusese chiar prea albă, legată parcă de cerul alburiu, dar acum se cufundase În Întuneric, pe fundalul unui cer presărat cu lumini de stradă. Am măsurat zece pași de la stîlp și Încercam să dibuiesc cu vîrful pantofului capacul gurii de canal, exact locul unde EL dispăruse... Pensula Întunericului trecu peste femeile care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția! Jaf! Jaf! Jaf! Prindeți asasinuuuuu!“. Nici n-am apucat să-i dau una peste gură că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]