1,246 matches
-
le-ar veni apoi comunelor noastre bisericești întru ajutor spre susținerea școalelor, pe când în faptă nu se alege alta decât numai schimbarea caracterului confesional al școalilor noastre.” Sinodul episcopal caransebeșean din anul 1896 a hotărât reactivarea conferințelor învățătorești în arealul diecezan, desemnând în acest sens la 22 mai 1896 comisarii școlari însărcinați să conducă conferințele în fiecare district. După 1900, școlile confesionale bănățene s-au confruntat cu ofensiva guvernelor maghiare împotriva autonomiei bisericești și a școlilor aflate în subordinea lor, considerate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
preoții și persoanele consacrate, i-am fi dat lui Cristos mărturia sfințeniei noastre? „Este un examen de conștiință care, nouă, ni se impune - le scria mons. Bernareggi preoților săi - mai mult decât unor simpli indivizi, ca mulțime, ca preoțime, atât diecezană cât și de viață consacrată. Pentru că ar fi o absurditate să considerăm că preoțimii nu i-ar reveni nici o responsabilitate, iar clerul ar fi făcut tot ce îi era posibil și obligatoriu ca să țină furtuna departe. Dacă nu a făcut
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vina soarelui care strălucește, ci a norilor tărăgănelilor și a lâncezelilor noastre, care au interpus un paravan între Izvorul luminos și pământ. 5. O invitație decisă La rândul său, cardinalul Elia Dalla Costa, într-o scrisoare din 1943 adresată clerului diecezan și călugăresc al Arhidiecezei de Florența, spunea: „Poate nu sunt străini păstorii de erorile și de vinovățiile turmei: de păcatele poporului, noi, preoții, nu suntem străini! Oh, dacă am fi instruit mai bine credincioșii și dacă ne-am fi implicat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care vor ajunge treptat-treptat la acea împietrire a inimii despre care s-a vorbit deja. Nu insistăm mai mult, pentru că nu e intenția noastră să dezbatem aici un tratat de ascetică; dar să-mi fie permis să atrag atenția Superiorilor [diecezani și religioși] ca să țină cont și să nu exagereze în încărcarea membrilor lor cu prea multe îndatoriri, pentru a nu-i împinge în ispita de a lăsa deoparte practicile de pietate. 46. Predicarea noastră să fie Cuvântul lui Dumnezeu și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care a suprimat parohii și case religioase), în lumea creștină, erau mai mult de 7.000 de convente numai ale franciscanilor cu 120.000 de călugări, în afară de călugărițele franciscane. Adăugați călugării tuturor celorlalte Ordine și Congregații; puneți alături preoții clerului diecezan, pe atunci foarte numeros. Cum se explică, cu un număr atât de impunător de apărători, catastrofa Revoluției franceze care a răvășit mai apoi lumea întreagă prin ideile sale? Și totuși, Isus a început cucerirea lumii cu numai 12 bărbați. Dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
burghezie, freamătul de a trăi idealul propriu până la eroism. Nu mă gândesc la noi Congregații, ci la un cler care să aibă toată desăvârșirea religioasă, rămânând diecezan, adică cu toată (și chiar mai multă) agilitatea și agerimea apostolică a clerului diecezan. Chiar și așteptarea laicilor se orientează spre un cler care să-și trăiască integral propria viață de excepție, adică un cler eroic. Îmi amintesc cuvintele pe care Angelo Gatti, în romanul „Ilia ed Alberto“ (Ilia și Alberto), le pune pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
XII-lea (1939-1958) revelează deschis această intenție, iar elemente clarvăzătoare o anunță. Dar și deliberările unui Conciliu ecumenic ar avea un efect limitat dacă nu ar fi urmate de o puternică mișcare de reluare a energiilor spirituale ale clerului, atât diecezan cât și religios. „În sărăcie - scrie venerabilul Chevrier - preotul își află forța, puterea sa, libertatea sa. Ce s-ar mai putea spune împotriva unui preot sărac și dezinteresat? Iar credincioșii văzându-l suferind și lipsindu-i toate vor fi foarte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ne iubim sincer? Am putea să spunem că prin iubirea noastră reciprocă îi dăm Domnului acea mărturie la care se referea El, atunci când spunea: «... ca să creadă că Tu M-ai trimis» (In 17,25)? De ce există această neînțelegere între clerul diecezan și cel regular? Și viceversa? De ce există anumite contradicții între Ordinele religioase și chiar între familiile aceluiași Sfânt fondator, ca și între elementele unei Provincii religioase și ale alteia? De ce există acele contraste între o parohie și alta, între preoții
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
destul de diferit de munca obligatorie sau din necesitate a preotului, despre care am vorbit deja în această scrisoare, făcând aici supoziția unui voluntariat muncitoresc din partea preotului, cu simplul scop de apostolat, așa cum a fost propus chiar și de ziarul nostru diecezan). Da, și la asta, pentru că la toate acestea am spus că preotul trebuie să fie gata pentru a conduce sufletele la Dumnezeu: «m-am făcut tuturor toate», deci chiar și muncitor, dacă este nevoie, pentru apostolatul muncitoresc“. 99. Un fenomen
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a-i neglija pe aceștia, își îndreptau atenția cu precădere spre cei săraci. Acum, în situația înfiorătoare de după război, care se resimte de foamete și de toate celelalte mizerii derivate din cei 6 ani de distrugeri și jafuri, clerului catolic diecezan și religios i se înfățișează, într-un moment mai mult decât decisiv, ocazia prielnică pentru a lua o atitudine clară și precisă, alături de lumea celor suferinzi, a săracilor și a celor dezmoșteniți. Acolo și-ar stabili locuința și divinul Sărăcuț
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în demnitatea spirituală și pe destinul veșnic al oamenilor, sau dacă, în schimb, vor dori să-și repună viitorul în mâinile imposibilei atotputernicii a Statului materialist, fără idealuri dincolo de acest pământ, fără religie și fără Dumnezeu“. Altădată, adresându-se președinților diecezani ai tineretului din Acțiunea Catolică, Pius al XII-lea le spunea: „Pentru mai bine de 15 secole poporul italian a rămas, după cum bine știți, fidel unei ordini sociale cinstite și creștine, ordine care părea întru totul normală și de necontestat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
instituții. Altă notă distinctivă: catolicitatea trăită cu toată fermitatea. În conformitate cu principiul că întreaga lume este a lui Dumnezeu, studenții, ajutați să se îndrepte vocațional spre preoție, au toată libertatea cultivării și urmării vocației spre care se simt înclinați, în clerul diecezan ori în alte Ordine și Congregații, până la intrarea în cursurile de Facultății de Teologie. Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe își extinde opera de asistență la cei bolnavi, bătrâni, la cei ieșiți din închisoare, ba chiar își deschide inima, asemenea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ne dedicăm, cu toată ființa, lui Isus. În capitolul II, plecând de la convertirea Sf. Ap. Paul și a abandonării sale complete în mâinile lui Cristos, autorul ne invită să reflectăm cu sinceritate asupra încrederii și a demnității noastre de preoți, diecezani ori persoane consacrate. Autorul ne spune că lumea ne incită la mândrie și la subestimarea propriei noastre vocații; însă, preotul dornic de desăvârșire, se va regăsi în iubirea lui Cristos, pe Care îl reprezintă și de Care trebuie să fie
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
autorul, entuziasmat de mulțimea celor care credeau - din Faptele Apostolilor, ne invită la contemplarea iubirii și a fraternității lor euharistice, plecând de la paliditatea evlaviei noastre. Iubirea este principiul vital al creștinismului. Tensiunile dintre preoți și laici, ori între aceiași preoți, diecezani și persoane consacrate, sunt contrare mărturiei sacerdotale. Preotul, oricine ar fi el, trebuie să dea mărturie lui Cristos oricui, oricând și oriunde. În capitolul XI, ni se spune că sfințenia preotului și a poporului credincios depinde de îndrăgostirea personală, a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
înființare, dr. Vasiliu Mitrofanovie, profesor universitar la Facultatea teologică, redactor II pentru textul slavo-rus - Isidoriu Voroschievici, profesor de cântare corală; administrator și edituri Arcadiu Ciupercovici. Tipografia - W. Kerek Jarto, Cernăuți, strada Capitală. Fondatorul ei însă este Morariu Andrievici Silvestru, arhimandrit diecezan și vicar general, arhiepiscop al Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației, membru al Dietei din Bucovina și deputat în Parlamentul de la Viena. Se publica Regulamentul pentru jurnalul bisericesc literar din Cernăuți care prevedea și modul de remunerare a personalului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
porțile minții și sufletelor lor Domnului: primiți-l deci cu toții pe Hristos care bate, primiți-l...” Credința apare sub conducerea unui comitet de inițiativă și provizoriu, compus din domnii N. Cotos și V. Loichița , părintele consilier Constantin Morariu, păr. Inspectori diecezani D. Topa, dr. O. Tarangul, dr. I. Paiu, părinții prot. Bucevschi, A. Tăutul, I. Petruc, Gh. Velenorschi, Gh. Negură, S. Reli, O. Sorocean, N. Lazariuc. Redacția își informa P.P.C.C. Părinți și Prea onorații credincioși și cititori că „începând publicarea acestei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unele lucruri nu numai din auzite, dar și din citite. Păstrez și azi un volum al său parcurs încă din liceu, Masca timpului, o cărțulie care acum abia se mai ține în coperțile ei verzui, editată în 1926 de Librăria Diecezană din Arad, perfect asemănătoare, ca format, cărților apărute în „Biblioteca pentru toți“ antebelică, numai că acelea aveau coperțile de culoare portocalie. Intrând în aula bibliotecii, cum fuseserăm îndrumați, am observat că alți „boboci“ se descurcaseră mai repede decât noi, erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-l Petru Descu, vorbește în mod sumar și despre arestarea altor preoți ca de ex.: Pr. Mihai Dămoc, Pr. Dumitru Lucaci, Pr. Anton Dămoc, Pr. Petru Dâncă, Pr. Ion Butnaru, Pr. Petru Băcăoanu, Pr. Gh. Patrașcu, Pr. Carol Susanu (preot diecezan), precum și despre studenții teologi: Iosif Sabău, Iosif Simon, Eugen Blăjuț și Iosif Gabor. Rostul preotului „Mergeți, arătați-vă preoților!” (Lc 17) Evanghelia celor 10 leproși, despre care se vorbește în Luca 17, 11-19, pune la discuție o chestie din cele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când am fost trimiși acasă, pentru că eram urmăriți de securitatea comunistă. După ce ne-am risipit pe la casele părinților noștri, au fost arestați colegii noștri: Simon Iosif, Gabor Iosif, Sabău Iosif și Blăjuț Eugen, sub motivul că împreună cu un alt seminarist diecezan de la Iași - Vasile Ungureanu, ar fi bătut la mașină și ar fi răspândit manifeste anticomuniste. Eu și cu Anton Demeter din Butea am scăpat atunci ca prin urechea acului. Până în luna mai 1951, am stat la Butea cu părinții care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în vederea prelucrării țițeiului extras din pământul regiunilor învecinate. Acolo am lucrat ca simplu pontator, apoi ca achizitor de materiale și în cele din urmă în funcția de contabil. La Dărmănești am fost împreună cu Anton Demeter și cu alți doi seminariști diecezani: Anton Despinescu și Iosif Andrici. Locuiam la părinții viitorului preot Eduard Ferenț și lucram pe șantier. Cadrele de conducere ale șantierului ne-au cotat de bine, însă securitatea ne urmărea și acolo. În luna noiembrie 1952, am făcut lichidarea pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
La Alba Iulia eram colegi: români, maghiari și germani. Noi, românii, eram 11 de toți, veniți din Moldova și Muntenia. Maghiarii și germanii erau numai 9. În anul 1953, la 29 iunie, 7 dintre români (5 frați franciscani și 2 diecezani) am fost hirotoniți preoți de către Arhiepiscopul Alex. Cisar, ce era în domiciliu obligatoriu la Orăștie. După hirotonire am lucrat în diferite parohii din Moldova, numai Pr. Anton Demeter a activat în București la Catedrală, de unde a fost ridicat și dus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în Moldova, am activat ca preot-vicar la parohia Hălăucești, care pe acea vreme mai avea încă șase filiale în administrare pastorală ca: Nisiporești, Luncași, Mircești, Mogoșești, Cozmești și Muncel. Astăzi primele patru filiale de pe atunci, sunt parohii administrate de preoți diecezani. În luna aprilie 1954, sub același titlu - am fost transferat la parohia Huși având ca parohi mai întâi pe Pr. Gheorghe Ciuraru, diecezan, și amândoi păstoream la Huși, parohia din Corni, capela surorilor misionare franciscane din orașul Huși și filialele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Huși, parohia din Corni, capela surorilor misionare franciscane din orașul Huși și filialele orașului: Bârlad și Vaslui. După Pr. Ciuraru, a venit ca paroh Pr. Francisc Simon (OFMConv.) pe timpul căruia au activat împreună cu mine mai întâi Pr. Francisc Vârgă, preot diecezan, fost paroh de Focșani și Pr. Anton Bișoc, tot preot diecezan. În luna iulie 1956 am fost transferat la parohia Oțeleni, unde era paroh diecezan Pr. Carol Söhn. Ca filiale erau: Buhonca, Boghicea și Slobozia. Drumurile fiind grele, m-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și filialele orașului: Bârlad și Vaslui. După Pr. Ciuraru, a venit ca paroh Pr. Francisc Simon (OFMConv.) pe timpul căruia au activat împreună cu mine mai întâi Pr. Francisc Vârgă, preot diecezan, fost paroh de Focșani și Pr. Anton Bișoc, tot preot diecezan. În luna iulie 1956 am fost transferat la parohia Oțeleni, unde era paroh diecezan Pr. Carol Söhn. Ca filiale erau: Buhonca, Boghicea și Slobozia. Drumurile fiind grele, m-am îmbolnăvit de rinichi - recidiv - (piatră la rinichi) și pentru asta am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Francisc Simon (OFMConv.) pe timpul căruia au activat împreună cu mine mai întâi Pr. Francisc Vârgă, preot diecezan, fost paroh de Focșani și Pr. Anton Bișoc, tot preot diecezan. În luna iulie 1956 am fost transferat la parohia Oțeleni, unde era paroh diecezan Pr. Carol Söhn. Ca filiale erau: Buhonca, Boghicea și Slobozia. Drumurile fiind grele, m-am îmbolnăvit de rinichi - recidiv - (piatră la rinichi) și pentru asta am fost transferat la parohia Galați în luna decembrie 1956, ca să mă îngrijesc de sănătate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]