564 matches
-
cinste. Trăind eu în locuri unde longobarzii erau cât de cât romanizați, nu mai văzusem asemenea ritual. În acea clipă am descoperit unul dintre motivele pentru care ei erau un popor puțin numeros, dar complet lipsit de indivizi slabi sau diformi. Dincolo de faptul că fiecare cuplu reușea cu greu să procreeze mai mult de doi sau trei copii, pruncii nu erau scutiți de ritul ăsta nici în plină iarnă. E-adevărat că tatăl punea sulița cât mai aproape de mâinile nou-născutului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj. Oblonul alb și scorojit - ca orice lucru de acolo. Turnul acesta șters, periferia asta diformă și departe de lume, când te gândești că Emma și-ar fi putut păstra apartamentul cu șemineu și cu verandă Închisă și camera lui Kevin, cu tapetul ce părea o adevărată grădină, atât de multe flori și păsări erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o ridică din nou, o Împinse Înainte, În sus - apoi, dezumflându-se, coborî și dispăru sub roțile furgonetei, iar acum apărea din nou pe neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se Înclină dintr-o dată, aplecându-se peste parbriz, făcându-l să se cutremure de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunteți mulți, iar noi suntem puțini. Emma deschise fereastra. În lumina nemișcată a după-amiezii soarele zăcea fără viață În spatele unui cearșaf boțit de nori. Stoluri de pescăruși brăzdau cerul ca niște foi albe de hârtie. Sfârcurile de ciment ale colinelor - diforme excrescențe ale caselor. Roma crescută pe ea Însăși ca un organism viu - un animal În pielea lui, În oasele lui. Fiecare lucru era construit pe ruinele altuia, prezentul pe trecut, viitorul pe prezent, până când se amestecau Într-un conglomerat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
repetă Kevin. Vreau să dansez, iar apoi, la sfârșit, clovnii ne vor face tatuaje cu henna, iar eu vreau să mi-l tatuez pe braț pe Joe, căci semănăm. Joe era personajul uman cu ochelari din Digimon, singurul timid și diform, dintre toți ceilalți care, bineînțeles, erau mai arătoși: Izzy, Tai, Matt și toți ceilalți. — O, las-o baltă, dihorule, Îi spuse Valentina necăjită, căci și ea ar fi vrut să rămână cu Miria și să-l cunoască pe Jonas care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului. Umbra lui. Umbra pistolului. De umbrele acelea avu o teamă fără nume, nesfârșită. Kevin Îi făcu semn să se așeze lângă el. Dar Antonio se prefăcu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce țâșnise afară pe cele două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca o bucată de gheață care începe să se topească, cu aceeași formă de fluture diform și uriaș. Și-așa a aflat că poate să iasă când vrea. Descoperirea aceasta l-a înveselit la culme și câteva zile s-a jucat intrând și ieșind din câte un corp, încât după Paște cel puțin douăzeci de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe un ton sfidător care merse crescendo pînă ce dădu Într-o criza de nervi. - Mă judecați? Mă luați drept un monstru, așa e? Dar n-am făcut niciodată nimic fără motiv! Mi-am ucis copiii pentru că erau atît de diformi că viața lor ar fi fost un calvar! Iar debilul de Pierric, dacă m-am luat de el, e pentru că reîncepuse să vorbească, trebuia să-l fac să tacă! Voia să spună tot, despre femeia cu gîtul tăiat, despre aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă urmele lăsate în nămol. Fuseseră patru iar, printre ei, și cel pe care îl cunoștea drept Kano, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Călcătura lui era inconfundabilă, urma aceea diformă nu se asemăna cu nici o alta. De ce acest mister? De ce să vină noaptea, să se așeze ca să-l privească, să mănânce ceva și să plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un fel de a-i impune condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o creangă înaltă, la umbră, foarte la vedere pentru cineva care ar străbate acea potecă presărată cu urme recente. Între atâtea urme, le descoperi lesne pe cele ale lui Kano, cel cu picioarele diforme, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Se urcă în caiac și porni pe drumul de întoarcere. Când intră în colibă, găsi atârnând de o grindă o maimuță mică, jupuită de piele și vânată de curând. Cineva îi întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lăsase cu o zi înainte și se putea spune că nu intraseră să-l privească în timp ce dormea. Doar când dădu în lături perdeaua de la intrare îi putu vedea, stând pe vine la umbra copacului, lângă hamac. Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu imensa sarbacană, îl privea în față. Ea, aproape o copilă, stătea cu capul plecat, privind în jos. Amândoi erau goi, tot atât de goi cum veniseră pe lume, cu excepția unei fâșii roșii în jurul taliei, fâșie care servea să-i țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o plătească, femeie care nu avea nevoie de explicații. Și cărțile. Și hamacul. Și o absolută, perfectă, infinită senzație de libertate. Apoi, într-o dimineață, s-a ivit pe neașteptate, ca întotdeauna, născut parcă din pământul de sub copac, cu picioarele diforme și lunga lui sarbacană. Arăta vag spre Nord-Est: — A venit omul alb, spuse el. Se așeză în fața lui, pe vine, ca de obicei. — Mulți? — Mulți. Întreabă-i pe albi de ce au venit. Nu vrem albi pe pământ yubani. — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Taré. Cu timpul, va afla că, în zilele fără soare, nu era chip să-l faci pe un yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în înaltul cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin. Se așeză pe vine în fața lor, alături de Kano, și îi lăsă să-l studieze cu atenție, cu aceeași atenție cu care și el îi studia la rândul lui. Erau mici de statură, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am rangul de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Națiunii Yubani...“ Era, într-adevăr, o frumoasă combinație. Un ambasador fără acte, pentru o națiune preistorică în pielea goală. „Poate că ar fi trebuit să fiu însoțit de Kano, cel cu picioarele diforme și cu sarbacana cea mai lungă, cel cu vârful penisului prins în talie, arătând lumii boașele lui mari atârnânde...“ Își privi pantalonii uzați, cămașa decolorată și bocancii enormi, gata să se desfacă în bucăți, și admise că, în fond, înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aparținea tatălui. Nu avea dreptul nici măcar să dispună de ea însăși. Până la vârsta de doisprezece ani și jumătate, fiica nu putea să refuze căsătoria decisă de tatăl ei, care avea facultatea de a o căsători chiar și cu un om diform. Putea să o vândă ca sclavă cu condiția să nu fi împlinit doisprezece ani. Doar fiica majoră (mai mare de doisprezece ani și jumătate) era independentă. Logodirea ei nu putea fi decisă fără consensul ei. Cu toate acestea, suma pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și escroci intelectuali”; Pag. 403: „Corneliu Zelinschi -Brauner Codreanu”; Pag. 423: „(legionarul Vasile Cristescu) el n-a crezut În Christos... El era un păgân, un antic ca și Vasile Pârvan, dascălul iubit”; Pag. 432: „Se scălămbăia, avea un nas mare, diform și era urât (Constantin Tănase); Pag. 447. „Era grec corcit cu armean, avea fizonomie armenoidă și colorație Închisă măslinie” (A.C. Cuza); Pag. 449: „... sunt armeni verii Aurel (legionar) și Garabet Ibrăileanu, Cristache Solomon...”; Pag. 452: „Nae Ionescu, hindus și xenofob
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Un cal ieșit pe neașteptate în marginea câmpurilor părea gigantic, copilul care-l mâna din urmă cu o nuia, un ciclop. Multă vreme, lipsa desăvârșită a oricărei așezări omenești dădea călătorilor impresia ieșirii din orice margine posibilă a civilizației și diforma noțiunea de timp. Era un ceas numai de când coborâse din tren, și Felix se simțea pierdut de sute de ani pe locuri în care orice urmă de civilizație fusese distrusă de mult de soare și de ierburi. Lanurile începură după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se năclăise, contrastul dintre fața curată și palidă, ca spălată cu năframa, și sângele lipit ca nămolul pe creștet și coborându-i după urechi, spre umeri, îi dădea aerul unui martir, căci părea întru totul nepăsător cu sine. Rada vedea diform și auzea înfundat, ca și cum ar fi stat cu capul sub apă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar își simțea încă pieptul strivit de lovituri, abdomenul arzându-i de o altfel de moarte care i se lățea acolo. Ajutorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu sistemul nervos dereglat”: „Tiran direptu fantastic, adecă buiguitoriu în gânduri”. În literatura medievală, ideea de fantastic propune o reevaluare a lumii, prin reconsiderarea unor noțiuni ca păcatul, pocăința sau damnarea. Utilizarea acestuia în artele plastice, cultivarea formelor fantastice, urâte, diforme, cu același rol moralizator, de a sugera atât forța răului, cât și energiile sale distructive, acestea sunt condițiile în care se va ivi, treptat, o literatură cu elemente fantastice și care se va dezvolta în paralel cu cea realistă, iar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o coroborează cu îndemnul biblic, exprimat de Sfântul Pavel (în I Corinteni 14, 34-35), privind interdicția femeii de a vorbi în public. Aceasta poate și datorită faptului că în scrierile medievale, medicale sau științifice, femeia era considerată imperfectă, nedesăvârșită, denaturată, diformă, un fel de bărbat imperfect, mutilat, o creatură a cărei anatomie e în perpetuă mișcare și de aceea trebuia ținută sub control. 58 Grigore al IX-lea subliniază, într-una din scrisorile sale, că bărbatul trebuie să-și domine femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o coroborează cu îndemnul biblic, exprimat de Sfântul Pavel (în I Corinteni 14, 34-35), privind interdicția femeii de a vorbi în public. Aceasta poate și datorită faptului că în scrierile medievale, medicale sau științifice, femeia era considerată imperfectă, nedesăvârșită, denaturată, diformă, un fel de bărbat imperfect, mutilat, o creatură a cărei anatomie e în perpetuă mișcare și de aceea trebuia ținută sub control. 58 Grigore al IX-lea subliniază, într-una din scrisorile sale, că bărbatul trebuie să-și domine femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un sentiment al autenticității, al deplinătății umane, iar o asemenea performanță se explică în opinia generală a interpreților prin ralierea unor calități opuse ale limbajului, devenit simultan explicativ și orb, fericit și mâhnit, fermecat de frumusețe și surpat de moartea diformă. Mai rar, au fost remarcate la Marguerite Yourcenar preocupări exclusiv estetice. E vorba despre observații limitate, precum una privitoare la atenția pe care o acordă ea stilului propriu discursului unei epoci, care e un soi de formalism contestabil 22, sau
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]