598 matches
-
el, îl ocrotise și îl apărase, iar a renunța ar fi fost un gest de ingratitudine. Ca și cum l-ar fi întrerupt cu cinci minute înainte, Ludovic 2 își reluă discursul de marțea trecută, lăsându-se purtat de tot felul de digresiuni și prea multe întrebări. Ce om ciudat! Atunci când conversația părea a fi deosebit de interesantă, îi cerea părerea asupra unui candelabru sau asupra unei cărți abia ieșite de sub tipar. De la filosofie trecea la istorie, de la religie la poezie, dar se dădea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărți întregi din Biblie. Așa se face că părintele Costantino, de îndată ce sosise la Stilo, pusese să-l cheme, spre marea bucurie a lui Don Terentio. Giandomenico învățase la perfecție și predicile părintelui Costantino, cu citatele grecești și latine și lungile digresiuni teologice și doctrinare. Era ceva suprafiresc. Asemenea mașini repeta călugărul predicator nu s-au mai pomenit vreodată, nici măcar Pico della Mirandola nu reușea să rețină totul la o primă lectură și avea nevoie să revadă textul a doua și chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
frazele, calibrându-le, dozându-le; îi măgulea pe oamenii legii pentru ca imediat după aceea să-i zdrobească, îl invoca pe Dumnezeu drept martor al nevinovăției lui, după care își revărsa mânia pe falșii martori. Un argument se supunea celuilalt, cu digresiuni care la momentul potrivit se împleteau pentru a se redeschide apoi într-o explozie de alte argumente, toate vrând să demonstreze cată superficialitate exista în acea înscenare, câtă vulgaritate se dovedea prin cumpărarea martorilor. Vreți să râd în hohote? Ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea sentință închidea orice discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În fond, digresiunea Gaittany îl scosese din prezent și-l întorsese la preocupările lui utopice. Ioanide construia în imaginație, găsindu-și în această ocupație liniștea spiritului. Paraponul împotriva lui Gaittany avea o cauză recentă. Acesta din urmă aflase de la alții de proiectele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reprezintă un efort de a-l intimida pe celălalt și de a-l împiedica să se angajeze în conflict; • evitarea pasivă ("Refuz să intru în joc"); modalitățile uzuale sunt: ruperea unei relații, evitarea conflictului, tăcerea în momente cruciale, crearea de digresiuni care să distragă atenția, schimbarea subiectului sau dispariția din scenă; • evitarea agresiv-pasivă ("Dacă ești supărat(ă) pe mine, asta te privește"); este vorba despre acei oameni maeștri în a-i provoca pe alții și a lăsa totul baltă. Ei vor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic de zis: ignoranța proclamându-se infailibilă și reclamând despotismul în numele acestei infailibilități. Să ne scuze cititorul pentru această digresiune. Ea nu este probabil inutilă în momentul în care, scăpate din cărțile saint-simoniene, falansteriene și icariene, declamațiile împotriva Intermediarilor invadează jurnalismul și tribuna și amenință în mod serios libertatea muncii și a tranzacțiilor. Restricția Domnul Prohibant (nu eu sunt cel
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este, de fiecare dată, ceea ce limitează, ceea ce conferă determinații, ceea ce dă punct de sprijin și statornicie, acel ceva prin care și în care ceva începe și este."2 În sfârșit, în conferința de la Atena despre limită se face această scurtă digresiune: Limita nu este totuși doar contur și cadru, nici numai locul în care ceva încetează. Prin ea ceva este strâns laolaltă în Propriul său pentru ca, pornind de aici, să apară în plenitudinea sa, să ajungă la prezență."3 În toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
163 ale secolului al XII-lea și posibil și dintr-o cantare 598 ce a circulat și în spațiul italian. „Numit de câțiva critici literari <<primul roman din literatura europeană>>, Cele treisprezece întrebări despre dragoste este lung și plin de digresiuni; deși personajele principale au o origine nobilă, acțiunea diversificată în călătorii anticipă literatura picarescă. Cu toată retorica și prolixitatea sa, firul narativ este bine structurat și protagoniștii credibili.”599 Scriitorul italian își intitulează versiunea sa Filocolo, ceea ce ar desemna „durerile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o nouă epocă, în care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult umbreau povestea lui Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de partea grecilor. Cu aceeași rapiditate personajele se îndrăgostesc. Rareori autorul se oprește pentru a descrie personajele sau locurile, și nici nu încarcă narațiunea cu procedee retorice ori trimiteri erudite. Dacă comparăm această lucrare cu retorica înaltă și cu numeroasele digresiuni întâlnite în Filocolo, observăm că, într-un stil simplu, se îndreaptă rapid spre deznodământ. Multe tehnici din popularele cantare pot fi regăsite, cum ar fi de exemplu vocea naratorului care anticipă acțiunile, folosirea proverbelor și a maximelor familiare auditoriului. Limbajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau, mai precis, starea de entuziasm profetic? Demetrios, gramaticianul, este cel care pune problema la sfârșitul lungii digresiuni despre pluralitatea lumilor, revenind, astfel, la subiectul principal al dialogului. În răspunsul pe care i-l dă Ammonios (care, deși nu este protagonistul dialogului, se bucură totuși de o mareautoritate) se observă o alunecare către o explicație a influenței daimonilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ales de R. Flacelière), stoice și, de asemenea, datorită unui studiu al lui A. Delatte 6, influențe mergând până la Heraclit și Democrit (de care, de altfel, nu sunt străini nici Platon, nici Aristotel). „Cadrul”, să spunem, rămâne unul platonician. Faimoasa „digresiune despre pluralitatea lumilor”, ce precedă expunerea de care ne ocupăm, confirmă, la rându-i, sub multe aspecte, această orientare a spiritului lui Lamprias. F. Brenk descoperă În „digresiune” mai multe „urme platoniciene”, și anume: 1. Considerațiile asupra naturii cosmosului și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
străini nici Platon, nici Aristotel). „Cadrul”, să spunem, rămâne unul platonician. Faimoasa „digresiune despre pluralitatea lumilor”, ce precedă expunerea de care ne ocupăm, confirmă, la rându-i, sub multe aspecte, această orientare a spiritului lui Lamprias. F. Brenk descoperă În „digresiune” mai multe „urme platoniciene”, și anume: 1. Considerațiile asupra naturii cosmosului și instaurării ordinii (e vorba despre o interpretare pe care Plutarh o face la Timaios, interpretare dezvoltată În De animae procreatione in Timaeo: crearea „temporală” a lumii echivalează cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Chrysippos care, pe de o parte, socotea pământul În centrul universului și, În consecință, Îl considera indestructibil (425 d), dar care, pe de altă parte, admitea, În eventualitatea multiplicității lumilor, existența mai multor Zeuși. Lamprias se opune, de fapt, În „digresiunea” sa, și monismului stoic, și mecanicismului epicureic 1. 4. Însăși ipoteza existenței a cinci lumi și Înlăturarea infinității lor se sprijină tot pe Platon (mai ales pe Timaios). 5. Atașarea clară la Academie: „De altfel, iată un prilej, acum sau
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
163 ale secolului al XII-lea și posibil și dintr-o cantare 598 ce a circulat și în spațiul italian. „Numit de câțiva critici literari <<primul roman din literatura europeană>>, Cele treisprezece întrebări despre dragoste este lung și plin de digresiuni; deși personajele principale au o origine nobilă, acțiunea diversificată în călătorii anticipă literatura picarescă. Cu toată retorica și prolixitatea sa, firul narativ este bine structurat și protagoniștii credibili.”599 Scriitorul italian își intitulează versiunea sa Filocolo, ceea ce ar desemna „durerile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o nouă epocă, în care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult umbreau povestea lui Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de partea grecilor. Cu aceeași rapiditate personajele se îndrăgostesc. Rareori autorul se oprește pentru a descrie personajele sau locurile, și nici nu încarcă narațiunea cu procedee retorice ori trimiteri erudite. Dacă comparăm această lucrare cu retorica înaltă și cu numeroasele digresiuni întâlnite în Filocolo, observăm că, într-un stil simplu, se îndreaptă rapid spre deznodământ. Multe tehnici din popularele cantare pot fi regăsite, cum ar fi de exemplu vocea naratorului care anticipă acțiunile, folosirea proverbelor și a maximelor familiare auditoriului. Limbajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu cât elementele care o compun pretind să fie Înconjurate de aura impersonalității. Dacă jurnalul intim are vreo șansă de a fi anexat spațiului mai general al literaturii, atunci, fără Îndoială, autoportretul e locul privilegiat prin care masa informă a digresiunilor și a fragmentelor confesive se coagulează Într-o structură retorică de tip tradițional, În filigranul căreia descifrăm imaginea scriitorului reflectându-se În oglinda de cuvinte pe care o generează și de care e generat. Note (1) Béatrice Didier, „Autoportrait et
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acești strămoși înfrânți, asumată mai clar prin ilustrații decât prin text. Uneori, dorind să facă puțină dreptate celor neglijați de istorie, povestitorul apelează direct la bunăvoința cititorilor. Referindu-se la evoluția cavaleriei în antichitate, de pildă, el și-a încheiat digresiunea în ton optimist: "vedeți așadar că nu toate popoarele cele mai civilizate au fost cele mai inventive în arta războiului!"250. Alteori, a folosit cu abilitate chiar lipsa informațiilor istorice disponibile, invitând la o meditație asupra a ceea ce ar fi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ușurință din sfera literaturii grecești în cea a literaturii latine, Petronius preia rețeta din Eneida vergiliană și o folosește cu un alt sens, pentru a ne trezi interesul în urmărirea unor situații minore, fără nici o importanță. Exemplificăm prin cazul unei digresiuni narative rupte din contextul desfășurării evenimențiale, de genul povestirii despre matroana din Efes; aici, formula tradusă în limba română drept "a început cam așa să grăiască", în originial sic orsus est, amintește de începutul cărții a doua din Eneida, unde
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce presupune întotdeauna, de cealaltă parte a baricadei lui Moebius, solidaritate și nostalgie. Postmodernismul în această manieră slabă este deci o reacție la izgonirea din poezie, de către moderniști, a plăcerii lecturii, a fabulației, a digresiunii, într-un cuvânt, a farmecului vechilor maeștri"303. "Postmodernismul generează atâtea teorii despre postmodernism, încât conceptul a intrat singur într-un labirint al interpretărilor, definițiilor din care nu mai poate ieși", notează Mihaela Constantinescu. Acest efect de globalizare și aparența
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]