1,082 matches
-
pure, a consecințelor la care poate duce cultul științei și al rațiunii în ignorarea emoțiilor. Atât Fernando, cât și Castel întruchipează pe omul rațional de care vorbește Sábato, omul care s-a separat de emoții și pasiuni. Legat de aceeasi dihotomie rațiune-intuiție, un simbol care apare în visul lui Fernando-Sábato este cel legat de turn. "La Gran Deidad", Zeul cel Mare, se găsește în mijlocul a douăzeci și unu de turnuri foarte înalte, protejat de acestea. Sábato, pentru care opoziția dintre rațiune și intuiție
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Resursele hidrocarbonice, de care o serie de state arabe dispun în mari cantități, reprezintă la scară mondială niște produse rare, în timp ce pentru arealul arab resursele de apă sunt definibile ca produse rare, pe fondul condițiilor pluvio restrictive din regiune. Această dihotomie petrol - apă, rezultată din exercitarea controlului asupra unui produs rar, concomitent cu penuria celui de-al doilea, a trasat în lumea arabă coordonatele unui dublu raționament geoeconomic, transformând pe fiecare dintre cele două produse rare în veritabile arme economice de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Poetica lui Aristotel, un tabel în interiorul căruia vom regăsi, bine delimitate, cele două operații și, pe coloane, regimurile ale căror spații de demarcație sunt vag conturate, lăsându-ne să înțelegem că, adesea, așa cum o demonstrează și exemplele, ele se întrepătrund. Dihotomia stil/ subiect vizează separația între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autorului, Barthes îl înlocuiește cu cititorul, acordându-i acestuia din urmă rolul dominant în înțelegerea, deci existența parodiilor. Textul este un obiect fetiș"329 care antrenează complet, în actul lecturii, persoana (fizică, psihică, emoțională etc.) celui care-l parcurge. În dihotomia text de plăcere/ text de desfătare, posibilă în funcție de gradul intimității pe care cititorul o stabilește cu textul ce-i captează atenția, parodia își găsește locul printre textele de plăcere, cele care mulțumesc, dau euforie pentru că "vin din cultură, nu rup
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
creștere a populației insulare"361. Totodată, limbajul folosit în această parodie de Cod Penal are și o dimensiune filozofică, fiind definit de către autorul său, într-o notă, drept "o nouă ilustrare a principiului subtilei corespondențe între greșeală și pedeapsă". Prețuind dihotomia bine/ rău, așa-zisul corp legislativ originează în tiparul biblic, Robinson fiind exponentul care citează din memorie fragmente întregi din Biblie și, în același timp, le folosește ca pilde intertextuale întotdeauna marcate prin caractere italice. Naufragiul însuși este văzut de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gândire se aseamănă cu relația stabilită în viziunea creștină între divinitate−Întrupare−revelație (fundamentală pentru planul politico−oikonomic) și, în termenii politicului, cu relația dintre puterea inspirată (a autocratului)- oíkonomía -imaginar al puterii. Alături de aceste paralele, dihotomiile funcționale concret−abstract, temporar - atemporar, limitat - ilimitat reprezintă elemente fundamentale preluate de imaginarul creștin din imaginarul filosofic al politicului antic. Simbolismul puterii devine în evul mediu un summum al reprezentării acestei conjuncturi. Platon însă nu conciliază niciodată cunoașterea și credința
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ideile se dezvoltă pe tehnica pro și contra a argumentării, tonul obiectiv se îmbină cu tonul subiectiv al confesiunii. Dinamica/ tensiunea intrinsecă a comunicării, redată prin abundența de verbe ("contraatacă", "confundă", "mă ocup", "a distrus"), prin amstecul de stiluri, prin dihotomia "eu-el" obligă receptorul la implicare. Antroponimia dezambiguizează referentul. În functie de intenția asumată, titlul de campanie cuprinde două tipuri de mesaje, unul de informare, iar celălalt, derivat, întotdeauna de natură persuasivă. Prin mesajul de informare de sub exemplul 2 și de sub
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dezvoltată de Eugenio Coșeriu: "În fiecare punct al vorbirii se realizează o anumită "limbă" [...] o "limbă funcțională" [...]. Însă, într-un discurs, în diferite puncte ale discursului, poți realiza mai multe limbi funcționale" (E. Coșeriu, 1997: 86). Depășim în acest punct dihotomia saussureană sincronie - diacronie, prin care părintele lingvisticii europene insista asupra contrastelor dintre studierea limbii într-un moment fix și studierea fenomenelor lingvistice în evoluția lor cronologică. Limbajul medical european este expresia tuturor posibilităților de a întrebuința varietatea impusă de capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai frecvente unități conceptuale sunt actualizate cu ajutorul prefixelor neologice de circulație internațională. Majoritatea termenilor formați cu aceste prefixe sunt împrumuturi savante sau calcuri după model străin (francez/ englez) și în mică măsură, formații cu termen-bază românesc. Cercetarea în domeniu actualizează dihotomia etimologică: a (cf. lat. ad-) prefix provenit din limbile latină, franceză, italiană (adnota, acalmie), care a pătruns și în limba comună (acasă, alene, asfinți), și a- prefix neologic, intrat în limbajele specializate, prin filieră franceză sau engleză. Legăturile de sens
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pierdută posibilitatea identificării unor temeiuri de tip rațional în justificarea unor preferințe în defavoarea altora. Bunăoară, teoria valorii intrinseci a fost criticată pe motivul că ar duce, în cele din urmă, la misticism și iraționalism 52. Dar se poate susține că dihotomia dintre teoria instrumentală a valorii și teoria valorii intrinseci este falsă 53. Teoria instrumentală reduce valorile la ceea ce are un caracter instrumental în raport cu un anumit scop. Iar acest scop poate fi determinat în termenii intereselor, avantajelor sau ai altor preferințe
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ele nu pot fi scopuri prin ele însele, ci tot ca urmare a unei evaluări sau a unor preferințe. Concluzia ar fi că nu am avea alternativă la teoria instrumentală a valorii. Rolston propune o clasificare a valorilor care depășește dihotomia relațional/ intrinsec. Clasificarea sa neutrală ar împărți valorile în: valoare individuală, valoare economică, valoare care susține viața, valori recreaționale, valoare științifică, valoare estetică, valoarea vieții, valoarea diversității genetice, valoarea simbolică culturală, valoare istorică, valoarea constructivă de caracter, valoare terapeutică, valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și rigurozitatea derivărilor raționale. De aceea, în raport cu faptele, filosofia își permite să construiască lumi imaginare și să dea seamă față de o realitate ficțională prin experimente imaginare. Cu atât mai mult, filosofia morală, prin situarea ei de o anumită parte a dihotomiei dintre fapte și valori, ia în seamă o lume așa cum ar trebui ea să fie, iar nu ipostazele ei factuale. Orice teorie etică, oricare ar fi punctul ei de pornire în care își găsește întemeierea, depășește orizontul descriptiv al propozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturaliste, a trecerii ilegitime de la "este" la "trebuie", teză pe care o voi susține în paragraful următor. Urmându-l pe Holmes Rolston III75, voi susține că etica mediului, prin specificul ei, găsește o cale de mijloc care nu cade sub dihotomia fapt/valoare, distincție pe care cei ce comit eroarea naturalistă o ignoră. Să considerăm următoarea situație. Fiecare persoană normală psihic dorește să fie sănătoasă și face eforturi pentru a-și păstra o stare bună de sănătate. De aici derivă o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unei ființe umane. Așadar, se trece de la un este descriptiv la un trebuie moral. Asemănător, pentru a mai da încă un exemplu mult dezbătut în bioetică, este și cazul eutanasiei. Cred că cel mai discutat aspect în etica mediului cu privire la dihotomia descriptiv/normativ îl reprezintă posibilitatea elaborării unor reguli și reglementări cu încărcătură etică pornind de la cercetarea științifică a naturii. Întrebarea cheie este dacă putem și trebuie oare să urmăm natura? Barry Commoner spunea că natura se pricepe cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mult decât atât ca ființă rațională, morală, culturală și spirituală. De aceea, a urma natura în mod absolut presupune o reducere a ființei umane la structuri biochimice, ceea ce nu se poate admite. Pe de altă parte, absolutizarea naturii duce la dihotomia dintre natură și cultură. A urma natura în sens artefactual. Omul este o ființă deliberativă și acțională, care își manifestă prezența în natură prin acțiuni creatoare și transformatoare. Este imposibil să urmăm natura în sens artefactual, ceea ce înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tutorial. Putem învăța de la natură, putem fi inspirați de natură, înțelepciunea naturii poate fi o sursă pentru om, în sensul că putem urma ritmurile naturii, putem lăsa natura să rezolve unele probleme. În concluzie, etica mediului dă un înțeles specific dihotomiei descriptiv/ normativ și duce la reformularea unor probleme vechi într-un nou cadru conceptual, așa cum ar fi și problema urmării de reguli. 3.1.2. Problema demarcației Orice teorie etică trebuie să delimiteze sfera moralității și să stabilească astfel ce
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
vor admite că raritatea unei opere de artă îi sporește valoarea. În fine, filosofii au pus în discuție în diverse contexte distincția dintre natură și cultură. Putem să invocăm chiar o tradiție a modernității care a dus la întărirea acestei dihotomii, temă asupra căreia voi reveni pe parcursul acestei lucrări, precum și despre posibilitatea principială a constituirii unei estetici a peisajului, în care să conceptualizăm ideea de frumusețe a naturii și să accentuăm astfel rolul mediului cultural în valorizarea estetică a naturii. 3
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nevoit, pe bază de contraexemple, să accepți o nouă relaxare și așa mai departe, până la epuizarea întregului univers de discurs ce poate fi investigat pe baza respectivului criteriu. Structura argumentului pantei alunecoase presupune trecerea de la dihotomic la gradual prin spargerea dihotomiei și instituirea unui continuum pe care criteriul merge în direcția permisivității, asemenea unui cursor, prin admiterea unor cazuri care inițial erau îndepărtate. Sensul argumentului poate fi însă schimbat prin acceptarea unui criteriu mai puternic, care restrânge domeniul de aplicabilitate presupus
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
va ajunge la o mai bună înțelegere a funcționării ecosistemelor, ceea ce va duce la convergența dintre scopurile politice susținute de persoane cu concepții filosofice diferite despre mediul înconjurător. Concentrarea pe politici de mediu și pe realizarea convergenței duce la disoluția dihotomiei dintre antropocentrism și biocentrism, dar și a celei dintre abordarea individualistă și cea holistă. În al treilea rând, deosebesc între drepturi corelate cu datori și cu asumarea de obligații și responsabilități și ceea ce este corect din punct de vedere ecologic
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
într-un cîmp al forțelor ce articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un transfer, o codificare a lumii în limbă, ci mai degrabă un contract și un continuum, motiv pentru care praxematica respinge dihotomia între datele lingvistice și datele extralingvistice, deoarece aceste date sînt legate de reprezentările lingvistice. Pe de altă parte, există o veritabilă corespondență între sintaxă și conținuturile spațio-temporale, în lingvistica praxematică, spusul este întotdeauna legat de făcut, iar vorbirea de practică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în textul scris este relativ simplă, ea devine complicată prin raportarea la oralitate. Astfel, elementele non-verbale din textul oral, care ar ține de context, pot fi repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este scris, încît, dacă se menține această dihotomie, în ultima situație s-ar putea distinge între cotextul verbal și cotextul non-verbal. Pe de altă parte, extensiunea cotextului nu este bine precizată, existînd posibilitatea distingerii unui cotext imediat și a unuia amplu, astfel încît cotextul unei fraze este format
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei este enunțul. Dacă unii lingviști, cum ar fi A. Martinet formulează definiții convergente (în esență, enunțul suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de vorbire, pe care lingvistul le folosește ca date pentru construirea structurii subiacente comune: limba. Lingvistica românească recentă reflectă aceeași preocupare pentru definirea conceptului de "enunț", dar rezultatele acestor cercetări sînt încă ezitante și inconsecvente; de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aluzie, citat, ironie, pînă la diferitele stiluri de discurs raportat) mai mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de manifestare a eterogenității, se evidențiază fenomenul discursului raportat, cu diferitele sale stiluri (direct / indirect / indirect liber), la care se adaugă diverse modalități de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca scop, din acest punct de vedere, păstrarea sau construirea / redobîndirea unei imagini favorabile (face-work). Teritoriul va constitui domeniul personal, intim, al persoanei. Conceptul "față" devine motorul modelului interacțional propus, în 1978, de P. Brown și S. Levinson care introduc dihotomia față negativă / față pozitivă, utilă în diferențierea imaginii personale de cea socială a locutorului (eu pentru mine /vs./ eu pentru ceilalți). Este vorba de concepte complementare, care funcționează atît pentru vorbitor, cît și pentru interlocutor. Dacă fața negativă definește spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
povestire evenimentele par să se nareze de la sine. Fiecare plan dispune de un sistem temporal și de un sistem pronominal specific: prezentul și deicticele personale caracterizează discursul, în vreme ce aoristul și persoana a treia (non-persoana la E. Benveniste) sînt particularitățile povestirii. Dihotomia ridică însă și o serie de dificultăți, cea mai evidentă fiind imposibilitatea de a include toate tipurile de enunțuri în una dintre cele două categorii (astfel, proverbele sînt texte fără deictice, dar nu sînt narațiuni). Pe de altă parte, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]