586 matches
-
voievod împuternicește pe egumenul Damian al mănăstirii Bârnova să-și apere pădurea împotriva tăierii pe o distanță de „cinci pistrele de săgeată” în jurul mănăstirii. Din zapisul de la 29 iulie 1766, dat de Grigorie Alexandru Ghica, de împuternicire pentru a lua dijma, aflăm că satele Lunca Bârnovei, Găureni, Todirel, Piciorul Lupului, Ciurbești și Ciurea erau în stăpânirea mănăstirii Bârnova. Aici, mărite Spirit, nu pot să mă opresc fără a face o adăogire. Sau să încropesc o întrebare: Unde este, oare, voievodul Racoviță
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au fost într-însa, măcar că purtătorii de grijă ai mănăstirii târziu au luat veste cum că cele ce sântu în bașcă ardu.” - Iată un alt mod de rotunjire a avuției mănăstirii Dancu. Este vorba de împuternicirea domnească de a lua dijmă de pe o fostă moșie a mănăstirii Păun, dată de Mihai Racoviță voievod la 28 aprilie 1717 (7125). O nouă împuternicire de a lua zeciuiala de pe moșia Bucium a fost dată la 7 iulie 1756 (7264) de Constandin Mihail Cehan Racoviță
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dejma din toate, atâta din sarea ce să scoate...și din târgu și din câmpu...să aibă spitalia omul său acolo să ia din dzece drobi de sare...unul, cum și din țarini și din fânaț...din toate să ia dijmă pe obiceiu încă și din chirie ce s-ar căde ...și din dughenile ce sântu în târgu...să să afle totdeauna stătătoare și nestrămutată cheltuiala săracilor de bolnavi, ce să cade după orânduială.” Apoi „S-au socotit și s-au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fie de ocină și de ohabă și de nimeni neatins, după spusa Domniei mele, lui și copiilor lui și nepoților și trănepoților lui, începând dela vama oilor, de vama porcilor, de vama stupilor, de vama găleritului, de vama vinăriciului, de dijmă, de cositul fânului, de talpe, de copaci, de podvoade, de curătură, adică de celelalte slujbe mari și mici, câte se află în țara singur stăpânitoare a Domniei mele. Și să nu cuteze să-i turbure nici-un sudeț, nici globnic, nici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ascultă de stăpânul - domnul, boierul sau mânăstirea - pe moșia căreia trăiește. El este obligat să lucreze la ce-l va pune stăpânul, fără să aibe dreptul de a părăsi domeniul, aceasta e obligația lui de căpetenie, să-i dea apoi dijmă din produsele câmpului și să-i plătească dări pentru vitele pe care le crește. Eliberarea din iobăgie nu se poate face fără consimțământul stăpânului. Chiar când se răscumpără cu bani, faptul e considerat ca o pomană a stăpânului, ca un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mori cu trei roți, precum și crâșma și pescuitul și alte venituri sunt ale marelui grof Teleki. În acest moment (la data încheierii conscripției) cele două sate erau datoare contelui Teleki suma de 244 florini și 80 de creițari. Sătenii plătesc dijma în natură după numărul capetelor de persoane, a vitelor și a câblelor din fiecare jugăr de pământ arător. Legea îl obliga pe conscriptor să ia în evidență poartă cu poartă de casă, să specifice apoi de a câta parte de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
000.000 lei. 3. Composesoratul vechilor coloni După cum am mai arătat, anul 1848 a fost momentul crucial în care s-au concretizat dezideratele de secole ale țăranilor, hotârându-se atunci desființarea iobăgiei și împroprietărirea iobagilor fără vreo despăgubire din partea acestora, desființarea dijmelor, a dărilor și a corvezilor de tot felul. Bineînțeles că hotărârile Adunării de la Blaj acceptate în Dieta Transilvană din 6/18 iunie 1848, au fost primite cu bucurie și cu satisfacție și de iobagii de pe domeniile conților Teleky, care cuprindeau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ale foștilor coloni (colon în sensul indicat de Micul Dicționar Explicativ., Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc. 1978, înseamnă muncitor agricol, inițial liber, care muncea o bucată de pământ luată în arendă; mai târziu, legat de pământ, era obligat să plătească dijmă proprietarului.), unul în Streza, altul în Oprea, care cu un total de 415 membri, care să se administreze cât mai sistematizat, dar mai ales cât mai eficient această frumoasă zestre de 987 hectare de pădure în posesia căreia aceștia intraseră
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a monastirei Neamțu, 381 falce, din care 83 falce pădure evaluată la 56.140 lei (...). 4) Moșia Covasna, din comuna Covasna, fostă a monastirei Dobrovățu În Întindere ca de 209 falce din care 107 falce cu vii și livezi cu dijmă de la locuitori și 82 falce pădure, evaluată cu lei 55.864 (...). 5) Moșia Sbierea, din comuna Grozeșci, fostă a monastirei Sântul Sava, Întindere ca de 1.500 falce, din care 79 falce pădure esploatată, evaluată cu lei 158.740 (...). 6
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care se ocupau cu creșterea vitelor și cu "lucru la pădure", adică un fel de tăietori de lemne, de profesie. Numărul lor este greu de stabilit, întrucât recensământul efectuat de Sași, în 1510, sau înregistrările din registrele de dări și dijme de exemplu, așa cum se arată în "Monografia județului Brașov", tipărită la editura "Astra", în 1938, românii, majoritarii întregii regiuni, sunt, din punct de vedere scriptic, aproape inexistenți în Țara Bârsei, până în secolul al XVII-lea. Știm din aceeași sursă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește că "situația românilor brăneni, după trecerea cetății sub administrația Brașovului, era aceeași cu a tuturor iobagilor din Țara Bârsei". Ei plăteau dijmă din vite miei, viței, din lână, brânză, urdă, ouă etc. Castelul avea și proprietățile lui directe. De exemplu, s-a păstrat numele unui baci român de la stâna castelului. El se numea Boș și este strămoșul unei familii de intelectuali din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de pământ arenzile practicate erau foarte mari; arenda în muncă reprezenta un simplu troc între proprietarul de pământ și țăran, schimb care era de cele mai multe ori în defavoarea țăranilor deoarece munca lor era evaluată ieftin iar arenda era supraevaluată; exploatarea în dijmă practicată mai mult în Munteniacând cultivarea terenului era făcută de către țăran iar recolta se împărțea în două sau trei părți, în funcție de condițiile agricole locale sau de prevederile legilor; dijma la tarlapotrivit căreia țăranul primea spre cultivare o bucată de teren
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
munca lor era evaluată ieftin iar arenda era supraevaluată; exploatarea în dijmă practicată mai mult în Munteniacând cultivarea terenului era făcută de către țăran iar recolta se împărțea în două sau trei părți, în funcție de condițiile agricole locale sau de prevederile legilor; dijma la tarlapotrivit căreia țăranul primea spre cultivare o bucată de teren, de pe care lua întreaga recoltă, în schimbul lucrării unei alte bucăți de pământ pentru marele proprietar. Indiferent de forma de contract la care se apela pentru exploatarea pământului, aceasta se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
aceeași lucrare a lui Creangă, se constată că din cele 3977198 hectare ale proprietăților de peste 50 de hectare 2334145 ha. erau lucrate în arendă. Această repartizare a proprietății ne arată că exploatarea prin arendare directă către arendași, și exploatarea prin dijmă erau sistemele dominante, în timp ce exploatarea de către obștiile de arendare deținea un procent foarte redus, ținând cont că la sfârșitul anului 1907 acestea aveau în arendă doar o suprafață de 73344 ha. Pentru a concluziona putem aminti spusele lui C. Garoflid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
români, adică din momentul marii invazii până la cucerirea independenței statelor feudale românești. În acest secol de stăpânire tătărască, cruzimea mongolică s-a manifestat îndeosebi pe planul administrativ. Căci tătarii au exploatat până la sânge pe locuitorii supuși dominației lor, luându-le dijmă din toate și, mai ales, din cereale și vite. În scopul unei exploatări cât mai complete, tătarii au organizat primele recensăminte ale populației din Răsăritul Europei, pentru ca nici un locuitor să nu scape de plata dărilor și prestațiilor. Cât despre contribuabilii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dat cisla”. Mărturia cronicii lui Laurentie ne este confirmată și de către aceea a Cronicii Novgorodului, sub același an. „În iarna aceea au sosit solii tătarilor, scrie cronicarul, împreună cu Alexandru Nevski, marele cneaz de Vladimir și solii au început să ceară dijmă și tamgă, iar novgorodienii nu li s-au împotrivit, ci au dat daruri pentru împăratul și i-au lăsat să plece în pace”. După cum se poate lesne observa, cisluirea s-a făcut exact după același sistem, pe care Rogerius ni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe toți slujitorii bisericii, pentru că se roagă lui Dumnezeu cu inimă dreaptă și cu bucurie pentru noi și pentru neamul nostru și să ne binecuvânteze și ei să nu fie ținuți a plăti nici haraci, și nici tamga... nici una din dijmele împăratului să nu fie obligatorii pentru ei”. E clar, de aici, că nici scutirile acordate clerului moldovean și celui muntean, aplicate în Moldova și Țara Românească, nu trebuie socotite că au venit din inițiativa voievozilor noștri. Ele erau intrate în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
colibașii, care nu aveau nici vite și nici pământ 177. Locuitorii satelor din Bucovina trebuiau să dea stăpânului zeciuiala numai din produsele câmpului, în același timp fiind obligați să transporte snopii de cereale la aria stăpânului. O altă obligație clăcășească, dijma din semănăturile câmpului, din livezi, din grădini și din fân, putea fi răscumpărată în bani. Sesiile slujitorilor bisericii, ale preotului, dascălului și cele ale vornicului și juratului satului erau scutite de dijmă, comunitatea sătească fiind obligată să presteze, în folosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cereale la aria stăpânului. O altă obligație clăcășească, dijma din semănăturile câmpului, din livezi, din grădini și din fân, putea fi răscumpărată în bani. Sesiile slujitorilor bisericii, ale preotului, dascălului și cele ale vornicului și juratului satului erau scutite de dijmă, comunitatea sătească fiind obligată să presteze, în folosul acestora, câte două și, respectiv, câte o zi de clacă pe an178. Stăpânirea austriacă, înlocuind concepția românească de dependență economică a țăranului față de stăpân, cu jurisdicția personală a stăpânului de moșie asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
următoare: 1. de la locurile supuse basmanului 1.743,79 lei; 2. câștigul pentru pitărie și căsăpie, după contract 1.500 lei; 3. otcupul vinului și rachiului, după contract 2.600,lei; 4. de la taxa tăierii mascurilor 150,lei; 5. de la dijma olăritului 100, lei; 6. de la dijma păcurei 50 lei; 7. venituri de la prisosul suhatului, calculat 40 de fălci a 25 lei/falcea 1.000 lei; 8. venitul celor 20 stânjeni pământ 200 lei; Total 7.343 lei. Subsemnatul, recunoscând necesitatea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
1.743,79 lei; 2. câștigul pentru pitărie și căsăpie, după contract 1.500 lei; 3. otcupul vinului și rachiului, după contract 2.600,lei; 4. de la taxa tăierii mascurilor 150,lei; 5. de la dijma olăritului 100, lei; 6. de la dijma păcurei 50 lei; 7. venituri de la prisosul suhatului, calculat 40 de fălci a 25 lei/falcea 1.000 lei; 8. venitul celor 20 stânjeni pământ 200 lei; Total 7.343 lei. Subsemnatul, recunoscând necesitatea acestei răscumpărări, având în vedere că
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de combătut, fiind risipită pretutindeni. [...] corupția s-a centralizat și s-a unificat. Până acum, trebuia să dea în toate părțile, dar acum s-a inventat «ghișeul unic» al corupției, dai într-un singur loc și respectivul rezolvă înăuntrul sistemului dijmele și problemele.” Într-un alt interviu, analistul economic Daniel Dăianu preciza că: „Avem multe probleme de fond ale economiei. Același lucru se poate spune și despre societate în ansamblu. Trebuie să lucrăm mult la eliminarea pierderilor (bugetare). [...] Toate instituțiile, mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ultimul timp, fiind și an electoral, tema reducerii taxelor și impozitelor a revenit pe tapet. PSD, zdruncinat de șutul primit de la electorat, apelează la vechea placă de gramofon aflată pe post de ministru de Finanțe care anunță noi reevaluări ale dijmelor. Codul Fiscal, lansat cu surle și trâmbițe anul trecut, deja este modificat, corectat și explicat, încât nici contribuabilii nu mai înțeleg ceva din el. Așa zisele reduceri de impozite sunt păcăleli ușor de demontat la un calcul amănunțit. Nici doi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
La vest, ocolul domnesc de la Huși se întindea până pe văile Lohanului și ale Crasnei; spre est, ajungea până în satul Pogonești, pe Prut, adică aproape 10 km. Această moșie fiind proprietate domnească, târgoveții aveau dreptul de a o folosi, plătind domniei dijma din grâu și alte drepturi. Obligațiile țăranilor din ocol constau în construirea și întreținerea drumurilor și a podurilor, aprovizionarea cu alimente, lucrări de întreținere ale curții domnești, efectuarea de transporturi etc. Deoarece hotarul cuprindea și pășuni, fânețe, țarini și prisăci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sus) și acordarea unor generoase privilegii erau coordonate fundamentale ale vieții medievale, respectate cu strictețe și de domnii moldoveni. Astfel, printr-un document din 4 aprilie 1662, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) acorda episcopului de Huși, Serafim, dreptul de a lua dijmă, pe vin și pe pâine, din satul Broșteni, întrucât Episcopia sărăcise. La 24 septembrie 1668, Iliaș Alexandru confirma printr-un act Episcopiei Hușilor, în fruntea căreia se afla atunci episcopul Ioan, stăpânirea asupra satului Broșteni, de lângă hotarul târgului Huși, cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]