1,278 matches
-
inimă, că am ascultat o seară povestiri pe care nu vi le pot reproduce...pentru că nu le știu. Habar n-am despre ce mi-a povestit. Eram fascinată de mimică, de gestică, de pupilele acelea mici și cafenii care se dilatau sau se făceau ca de felină. “Unii zic că am nasul mare. Ție cum ți se pare?” Întrebarea asta chiar m-a luat prin surprindere. Ori mă holbasem...vizibil...ori despre așa ceva povestea. Bine că nu trebuia să știu ce
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
însuți ai vrea să spui ceva, să te apropii cu un gest de cineva dar ... străbați spații de câtiva centrimetri în ... ani lumină! Sunt cele mai minunate clipe, pentru că trăiești veșnicia care este cuprinsă doar în clipa prezentului, ea se dilată spre un viitor care devine aidoma. Și atunci crezi că e ... tot o clipă, dar cu ceva mai multe secunde decât știai până atunci. Intri în nemurire. Palmele mele au alunecat, aproape fără a-l atinge, spre minunea din fața mea
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
trupul alb zvâcnirile din timpurile plecate Nori plutitori în maci roșii abstracte figuri însetate lalele în muzica albinelor brațele cuprind sunetul din noi un fluture pe flori Dimineața ademenește cântecul ciocărliilor se așează munții în reflecție cenușie verdele de brazi dilată clipele măreția inundă pașii spre liniștea culorilor Suzana Deac Referință Bibliografică: Crengile se agață de cer / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate
CRENGILE SE AGAŢĂ DE CER de SUZANA DEAC în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356399_a_357728]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă pun la punct. Explicând un mecanism sinalethism, sinalethism, printr-o închidere de orizont cam bont... Pro-punerea în punct, o fac, prin spațiu curb, nu dilatat o adevenire întemeiată în cerc de punct și punct de piatră. Ca simbol, am ales un punct al pământului cărunt ce leagă lumea-n univers. E doar un vers Și punct. Referință Bibliografică: Ma pun la punct... si patru ace
MA PUN LA PUNCT... SI PATRU ACE de PETRU JIPA în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356421_a_357750]
-
de evitarea durerii prin cezariană: de multe ori, femeia nici macar nu fost scutită de toate chinurile unei nașteri vaginale, pentru ca înainte de-a le duce în sala de operații au trecut deja fără succes prin tot calvarul, adică s-au dilatat complet și s-au scremut, unele una-două ore. Avantajul îndepărtat și de durată al cezarienei e că pelvisul și vaginul femeii ramin neschimbate, prevenind astfel, prolapsul genital și lărgirea vaginului. Pe lângă asta, se evita toate posibilele complicații și riscuri legate
CÂTEVA NOŢIUNI DE BAZĂ DESPRE VENIREA PE LUME de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355367_a_356696]
-
a autoarei cu exigențele acestui gen de versificare. L-a mai experimentat în bogată sa activitate publicistica, pentru ca, să ne înțelegem, Cezarină Adamescu este cea mai prolifica scriitoare din Galați și, cu siguranta, aprecierea se justifică și atunci când planul se dilată și devine mai generos. Ce se poate comunica în cele 16-17 silabe care compun cele trei versuri ale poeziei, așa cum sunt procesate de poeta? Cel mai adesea sugerează ceva, o idee, o stare, o dispoziție - ceea ce este suficient pentru asigurarea
MICRO RECENZIE, (PROF.DR. IONEL NECULA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355106_a_356435]
-
drum cu toate angaralele. A urmat apoi ce a urmat, că după orice păcat: găuri, lacrimi și ulcele, canale dâmbovițene, lanțuri, tunuri și castele, revoluții, șantiere și foarte multe, multe “iele “. Când timpul s-a comprimat și spațiul s-a dilatat, ielele s-au supărat și pe Făt-Frumos l-au îngropat, dar nu “în strunga de oi “și nici “în dosul stanii “; ca să nu-l mai audă câinii l-au îngropat într-un apartament de plumb la marginea unui oraș de
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
Sfântul Augustin: „Iubește și fă ce vrei!” Totul în jur ia parte la ceremonialul dragostei. Iar când aceasta se stinge, „brusc, liliacul/ se ofilește”. În așteptare (așteptarea e apanajul femeii) toate freamătă în jur: „Parfum de femeie -/ nările orbului / se dilată, așteptând”. Iubirea, atât de cântată de poeți, atât de întruchipată-n culoare de artiști, ia diferite chipuri, după ardoarea sntimentului dar și după fantezia îndrăgostitului: „Iubirea noastră / ca o lalea mototolită-n buzunare” ; altădată: „ca un fulg de zăpadă / în
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
În afară de cuplul patern numai literatul, parte a divinei idei, poate crea singur și să vorbească cu el însuși, pentru că dialogul se poartă între văzut și nevăzut. La Bacovia, „pustiul” întotdeauna a creat în vers nemurire și a lărgit orizonturile gândirii dilatând în nemurire existența. Noaptea este „amară” pentru că dorul „tăcuse orice cânt”, întunericul dezvăluie umbre și învinețește gândurile care apasă fruntea poetului-om „în pământ”. În concluzie, termenul „altfel” ne destăinuie existența unui sine necunoscut, poate chiar depărtat de fiindul teluric
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
și o să vin cât ai clipi . Privirea , senină de albastră , i se rotește toată prin spatele rimelului ,dar nu mai așteaptă să-i spunem ce ne doare și face calea întoarsă pe unde a venit. Iar nouă ni s-a dilatat pupila din cauza mișcărilor unduitoare și incredibil de provocatoare. - Ai văzut ce bunăciune ? mă întreabă Marian după secunde de contemplare infinite. Pe-asta aș lăsa-o cu siguranță să-mi facă câte injecții vrea . Și nici n-aș sta cu spatele
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Articolele Autorului Sună ceasul: ora e exactă Iute vei sări din așternutul Unde odihnește naptea lutul Energia necesar intactă Lupta vieții densă și compactă vrei nu vrei, te plimbă prin ținutul Unde odihnește naptea lutul Energia necesar intactă Totul se dilată și contractă Noi trecem în spate cu avutul Atât cât mai putem să ducem sacutul Și povara autodidactă: Sună ceasul, ora e exactă! Referință Bibliografică: Rondelul orei exacte / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 671, Anul II, 01
RONDELUL OREI EXACTE de ION UNTARU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369932_a_371261]
-
Acasa > Poezie > Delectare > HALTĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului HALTĂ Când se dilată șinele în gară Și trenul meu nu poate să ajungă, În așteptare, ora-i mult prea lungă, Iar anul se topește-ncet în vară. Mi-e calea șchioapă, uneori chiar ciungă, Locomotiva-n fum o să dispară Și-o să rămân, din
HALTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370477_a_371806]
-
se trase un pas îndărăt: - Scuză-mă, murmură cu ochii în pământ. Părul negru lung îi cădea în zulufi mângâindu-i umerii, iar Lolek abia atunci roși până în vârful urechilor. Inima începu să-i bată nebunește, iar pupilele i se dilatară. Ce fată frumoasă! - Sunt evreică... Nemții vor să ne omoare... adăugă ea jenată. - Fii liniștită... Gata! Acum totul a trecut... - Dacă aș putea, i-aș omorî pe toți pentru ceea ce ne fac, continuă ea înflăcărată. Apoi își scutură bogăția de
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Aprins în jună prăbușirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei; Virtual m-apropii cu un gând sacru Să te sărut, pe abdomen și chiloței. 04.01.14 Referință Bibliografică: Hai să ne iubim / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1148, Anul IV, 21 februarie 2014
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362663_a_363992]
-
el și-o ea. Zăpezile pe ramuri nasc atâtea-nchipuiri, Ecouri din clepsidră se sting câte puțin, Doar siderale clipe și fulgi îi mai rețin, Un urdiniș de stele-aprind lumina din priviri. Când fără de cuvinte iubirea înflorește Iar spațiul se dilată și-n vene doruri curg, Sub răzvrătirea vrajei din nea răsare-un rug Și-n sărutări ardente doar luna-i logodește. Tăceri incendiare în diafane trupuri, Câte-a văzut zăpada și câte-o mai vedea, Pe fulguite clipe misterele să
DIN POVEŞTILE IERNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354540_a_355869]
-
ne simțim aripile grele de apă cristaliza(n)ta se migrează spre Sud în ultima halta doar vulturi cataleptici rămân și buha nopților eretice de tavanul peșterii jilave atârnă un liliac cu ascuțite gheare și-o inima ce laic se dilată Referință Bibliografica: Ochii păunului / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
că universul și-a deschis porțile și m-a primit in brațele sale. În spațiul etern, imens unde omul mic și fără importanță devine “Eu” stăpân asupra lui așa cum nu este de fapt nicicând. E momentul in care clipa se dilată și devine oră, zi și chiar mai mult, e clipa care rămâne agățată în sufletul fiecăruia pentru vecie, acel ceva care ne caracterizează pe noi, fiecare în parte. “Vorbele” tale s-au adunat în mine una câte una , fără să
AM NEVOIE DE SUFLETUL TĂU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353825_a_355154]
-
care a combătut teoriile lui Newton că timpul este absolut, universal și matematic, a cercetat și a demonstrat că timpul este relativ, că timpul unui om nu seamănă cu timpul altuia dat fiindcă ei se mișcă diferit, că timpul se dilată prin mișcare. El mai spunea că „trecutul, prezentul și viitorul sunt doar iluzii.“ Dar, dacă este adevărat ceea ce spun geofizicienii de astăzi că inima planetei bate conform rezonanței Schumann și, că până acum ceva timp valoarea era constantă, de 7
TIMPUL, ÎNCOTRO?! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353886_a_355215]
-
l-au priceput fiind bieți neștiutori... Dorința i se taie odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira pentru ultima oară
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
trupul alb zvâcnirile din timpurile plecate Nori plutitori în maci roșii abstracte figuri însetate lalele în muzica albinelor brațele cuprind sunetul din noi un fluture pe flori Dimineața ademenește cântecul ciocărliilor se așează munții în reflecție cenușie verdele de brazi dilată clipele măreția inundă pașii spre liniștea culorilor -Ești înțelept străine, se entuziasmează culorile. Ne place muzica din glasul tău. Avem ce învăța de la tine! -Oamenii din casa numerelor, de acum înainte, nu vor mai repeta la nesfârșit numai cifre, nu
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
atât. Ne bucurăm Unul de celălalt și nu mai avem nevoie de cuvinte că știm Totul. Ne împărtășim din dragoste și dulceața netrăcătoare într-o pace lăuntrică și bucurie sfântă. Și asta rămâne peste timp și spațiu. Uneori timpul se dilată, alteori ne fuge de sub picioare. Întotdeauna vor exista cuvinte nespuse aduse până la marginea inimii și uitate acolo ca niște semințe nesemănate. Ziua despărțirii... Hoinăresc prin viață, dar știu căutarea. Mă mut de pe un deal pe altul al inimii și privesc
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
ORFIC-Sărbătoarea-fără-de-Sfârșit, Efectul de Transcendere a MUNȚILOR, în Unicul Munte-MERU - efectul de anulare a ultimei rămășițe de tânjire, perversă-diabolică, după borboros-ul „arginților lui Iuda”, după starea de „părere” - efectul desprinderii de contingent, întru CERTITUDINEA SACRĂ a „viorilor de sărbătoare”: „Dacă se dilată munții/topind peste noi arginții,/mi se pare, mi se pare/că-s viori de sărbătoare” (cf. Dacă vin..., p. 132). Autor, prof. dr. Adrian Botez Notă: Materialul v-a fost oferit dumneavoastră, iubiți cititori, cu dragă prietenie și cu
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
și copaci răzleți. Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos și cețos. Aerul, ca de eter, umed și înmiresmat, îi dilata nările invadându-i plămânii. Mulțimi de pești ca de platină, isterici și jucăuși, ciobind oglinda apei...Tandre, guralive și delicate, păsările își ceremoniau împerecherea matinală. Îi mustea iarba crudă sub tălpi, văzduhul tot era flaușat de aburi și raze de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
la liceul maghiar. Tremura de emoție...”nu știu o boabă ungurește...” ... mi-o amintesc și acum de la repartiție. Aici, la liceul maghiar, clasele sunt mai mici ... 15-18 elevi. Mă uit la ea ... și o văd la fostul liceu ... cu pupilele dilatate de spaimă, că directoarea a chemat inspectoratul peste ea ... Un copil, la început de carieră, pe care îl încolțiseră “rechinii”, la primul pas “în larg”. O văd acum ... elegantă ... în ținută, în exprimare, în distincția didactică ... Cât de mult contează
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]