648 matches
-
se dau pomeni pentru săraci în memoria defuncților și unde miroasea întotdeauna a iahnie de fasole. Cu toată atmosfera aceasta culinară, repetițiile noastre se făceau cu un entuziasm din ce în ce mai mare, iar mult meritosul conducător al orchestrei înjghebată mai mult din diletanți, Dl. Niculescu nu cunoștea răgaz și osteneală pentru a pregăti cât mai perfect posibil acest concert unic. La câtva timp în urmă fac o recepție mare la mine acasă, la care am poftit pe regina Elisabeta. Mai erau invitați: Societatea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
asemenea seară, din nenorocire nici până în 1941, acest instrument atât de necesar în sala Ateneului, nu a fost cumpărat ca să satisfacă cererea publicului și a marilor pianiști, care se perindă pe această ilustră estradă. Ba “Asociația muzicală” (asociație formată din diletanți ai protipendadei bucureștene) au chibzuit că ar fi mai necesară cumpărarea și așezarea unei orgi în sala Ateneului, care de altfel nu prea are întrebuințare decât la cel mult două concerte de oratorii pe an. Așa cred că achiziționarea unui
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
exact ca un propagandist amator înflăcărat de ,,patriotism" și scuturat de frisonul marilor descoperiri, reacția lucidă și profesională i se pare lui Grid Modorcea cel puțin un act antinațional și un atentat la patrimoniu. Dar cum gesticulația sa de cercetător diletant este tot atît de haotică pe cît de nepieptănată îi este retorica, doar un exercițiu elementar, de contabilitate școlărească, poate face aici puțină ordine. Așadar: 1. faptul că Modorcea este autorul unor cărți ,,de specialitate după care se predă la
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
ei xeroxată, citești această învățătură: , De multă vreme nu mai lucrez decât dimineața. Și nu cred că alcoolul aduce inspirație, după cum nu cred în inspirație. Ceea ce se numește în general așa, îmi face impresia a fi un lucru bun pentru diletanți care nu au nimic de a face cu adevărata creație. Cine se încrede în așa-zisa inspirație, acela nu este artist cu adevărat. Inspirația nu înseamnă beție. Inspirația înseamnă noapte bine dormită, prospețime, lucru în fiecare zi, plimbare, aer curat
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
care îl exercita într-un univers care nu îngăduia polemica filosofică (visele și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror inaptitudine în materie de exerciții abstracte îi reducea la treapta unor diletanți crași, fără pretenții de îndemînare silogistică. Statutul acesta de apostol aruncînd hlamida conceptului spre a se înveșmînta cu halatul asociaților libere făcea din Vasile Dem un naufragiat asumîndu-și stigmatul înstrăinării de matcă. Filosofii îl priveau ca pe un renegat, iar
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
lor. Altfel spus, nu ei sînt de vină că ideile lor nu sînt admise, ci orgoliile opace ale adversarilor sau interesele obscure ale politicienilor. Dar uneori se întîmplă ca pionierii unor astfel de născociri voodoo să nu fie defel niște diletanți care confundă arena disputelor științifice cu altarul de oficiere a unor străvechi superstiții magice, ci adevărați oameni de știință, niște inteligențe redutabile cărora însă credința de acasă, lăsată neîngrădită, le joacă feste, impregnîndu-le gîndirea chiar și atunci cînd ar trebui
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
răspuns exact în stilul urmașului său: „Despre ce reforme vorbește tovarășul Mihail Sergheevici? Astfel de reforme noi am făcut de mult!” La urma urmelor, cine să asculte cerințele europene? Garda veche de politruci de pe vremea lui Ceaușescu? Ori mai noii diletanți și sicofanți ce nu scot o vorbă fără să ne prevină că-l citează pe Năstase? Măreți cum suntem, nu acceptăm lecții de la nimeni. Ion Rus, omul de la interne, pune punctul pe i: „N-avem nevoie de exemplul bulgarilor!” Într-
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
și dorința de înavuțire în altă parte. Eventual, în patria lui Smirnov, unde gângăvelile lor politice ar putea să mai aibă trecere. Cel mai grav lucru care s-a produs la Bruxelles nu e însă arătarea cartonașului galben guvernului de diletanți al lui Năstase. Partea cu adevărat dramatică e c-a fost lichidat tandemul dătător de speranță Bulgaria-România. Cât timp eram umăr la umăr cu supușii regelui Semeon, exista speranța că ne vom târî și noi în direcția bună. Astăzi, când
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
era convins că activitatea filosofică a lui Motru este ,nutrită și la înălțimea cugetării filosofice contimporane din apusul civilizat". în fine, Emil Cioran, în 1932, remarca figura aparte pe care o făcea Motru în cultura epocii: ,într-o cultură de diletanți, nu poți să nu ai respect pentru un om a cărui operă prin seriozitatea ei este într-adevăr o excepție. Și acesta este cel mai mare omagiu". Formația occidentală a filosofului și psihologului explică orientarea sa raționalistă, liberală, lucidă împotriva
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
Ioana Pârvulescu La vîrsta cînd umblă prin cameră repejor și caraghios ca pinguinii, diletanți entuziaști în explorarea spațiului și profani în răsfoirea cărții cu pagini tari, copiii află deja că există "buni" și "răi". Atîta timp cît e acolo o voce care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
un studiu din 1954 al acestui S. Știrbu. De abia în 1957 a apărut recenzia lui Andrei Oțetea la cartea lui S. Știrbu, în care se spunea: În concluzie, cartea lui S. Știrbu nu e decît opera haotică a unui diletant lipsit de pregătire științifică, de cultură generală și de probitate intelectuală. O asemenea lucrare nu poate decît să creeze confuzie și să sugereze o idee falsă despre știința românească". Cazul nu s-a stins. În următorul număr al revistei Studii
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
el și față de lume) - p. 364 l Dintre toți tinerii pe care i-am cunoscut, cel mai profund antipatic (deși talentat) mi-este Baconsky (p. 371) l în studiourile noastre care înghit miliarde (...) nepricepuți ca Novicov, Nicolae Bellu, Asia Moraru, diletanți ca Dinu Negreanu, dușmani deschiși ca Marietta Sadova, își fac veacul și mendrele în scaunele de răspundere ale acestui departament (p. 381) l Ridicula Maria Banuș, oportunistă și penibilă, s-a apucat să-l modifice pe Shakespeare, în Hamlet. La
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
Congresului al IX-lea al partidului. Mai mult, a ajuns să fie admonestat de către Zaharia Stancu, cu prilejul unei întîlniri a conducerii Uniunii Scriitorilor, de față aflîndu-se și Ceaușescu. I se atrăgea atenția că nu numai Chișinevschi care era "un diletant" răspunde de "marile erori" ce puteau fi acum oficial indicate, ci și zelosul său colaborator. A fost un memento pe care Leonte Răutu l-a luat în serios. Drept rezultat, s-a ploconit cu augmentată slugărnicie față de noul stăpîn, simulînd
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
de prim-ministrul țării! Răbdurii cum suntem, mai înghițim o dată hapul, dornici să vedem și urmarea. Numai că aici nu e vorba de-un episod-pilot din nu știu ce sitcom bun de oferit românilor în loc de pâine. E vorba de găunoșenia unui politician diletant, ajuns pe neașteptate la ora scadenței. Dl. Năstase a nutrit convingerea că la nivel european se poate face politică în stilul aranjamentelor bizantine de pe Dâmbovița. Ajuns în sferele înalte ale puterii, fostul specialist în „drepturile omului” ceaușeștiene și-a imaginat
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
alcătuiesc palmaresul sinistru al lui Leonte Răutu din "obsedantul deceniu" (în realitate o perioadă considerabil mai lungă decît sintagma meschin rezumativă a lui Marin Preda). În locul intelighenției autentice date brutal la o parte, Cameleonea înțelege a promova un set de diletanți și de impostori, cu unicul merit al acceptării ecusonului comunist. Iată cîteva din numele lor: Mihail Roller, Matei Socor, Nicolae Goldberger, Ofelia Manole, Nicolae Moraru, Ion Vitner, Gheorghe Gonda, Nestor Ignat, Florența Rusu, Vasile Dinu, Petre Drăgoescu, Elena Beșcu. În
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
mâine nu le mai ai. Sunt individualul în stare pură. Iar literatura tocmai cu individualul are de-a face. E drept, scriitorii mari îi dau literaturii și sens. Îi dau și scriitorii buni, dar al lor e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
model pentru viitorul culturii și societății românești. Unii caută să persuadeze că măruntul și malignul Nae Ionescu ar fi un geniu de mare talie... Alții, în chip și mai bizar, au stîrnit valul de entuziasm care l-a înălțat pe diletantul Petre Țuțea la nivelul de zeitate națională. Alt caz, politic mai grav, rămîne încercarea de a institui o continuitate legitimatoare (alternativa monarhiei constituționale) prin glorificarea dictaturii militare a lui Ion Antonescu". Și, apoi, descrie luările de atitudine contrarii, citîndu-i pe
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
care transformă problema moștenirii Daciei dintr-o realitate istorică obiectivă într-un mit ideologic impregnat de naționalism. Pe urmele „romanului fantastic”, denunțat ca atare la vremea lui de Xenopol și de Pârvan, al lui N. Densușianu din Dacia preistorică, destui diletanți contemporani încearcă să facă pură ficțiune (nici măcar science fiction) pe tema unor pretinse priorități ale înaintașilor noștri, amestecînd tendențios puțina informație existentă, inventînd texte (punînd de pildă pe seama lui Dio Cassius ori Herodot pasaje, expresii și cuvinte ce nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
Mă uitam la emisiunea lui Bernard Pivot și eram fascinată de o doamnă în vîrstă, frumoasă, foarte cochetă, extrem de antrenată în discuție. Lîngă ea, Philippe Sollers. Se discuta despre ultima ei carte și Pivot, cu aerul lui fals inocent de diletant curios, pune întrebarea năucitoare: "Este Jim din carte Philippe Sollers?". Doamna e în dificultate, se uită la Sollers care zîmbește amuzat, dar olimpian. Ei bine, da, spune doamna luîndu-și inima în dinți, el este. Cartea despre care se vorbea era
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
comunicăm cu copacul/" ("Non-comunicare"). Dar nu doar un platonism nedezmințit și patetic, extras din Nichita Stănescu, ne zgîrie ochii și urechile de cititori, prin versuri ce denotă multe lecții neasimilate, ci mai ales pretențiile - s-ar fi putut altfel? - la fel de diletant textualiste. O dîra de autoreferentialitate, folosită, si aceasta, tot după o iluzorie rețetă a succesului, ne agresează la fel de puternic. Iată cum sună un poem numit "Punct și virgulă": "Anotimpurile mele/ se iubesc/ cu ale tale.// Nouă, doar ideile ni se
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
unele legi ale fizicii terestre valorează fix doi bani. Așa-deci, și cum era lumina stinsă în sufragerie, mi s-a părut că aud niște ciolane lovindu-se unele de altele, semn că Newton, Galilei, Einstein și încă vreo câțiva diletanți din ăștia se foiau cu neliniște în mormânt... Da, are dreptate prietenul Haralampy: în zilele noastre nu mai există nimic sacrosanct, totul plutind în tulburel de sezon cu abureală de zaibăr... Mai ales după ce monumentalul Andrei Gheorghe a fost avo-catul-ucigaș
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
text: Aflată în cantonament în sala de ședințe a Parlamentului cu ocazia investirii noului “Cabinet Năstase”, Alianța PNL-PD, antrenată sârguincios pe arena “Moțiunea”, la începutul votării a părăsit ședința sub forma unui cros televizat în direct de canalul Realitatea Tv (diletant, cu intreruperi sonore și cu imaginile lui Emil Boc și Paul Păcuraru mișcând mărunt din buze). Referitor la această fugă, forul internațional olimpic s-a sesizat din oficiu și, transmit vreo câțiva corespondenți de presă, studiază introducerea unei noi discipline
Jocuri noi pe o temă veche by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13015_a_14340]
-
cea resentimentară și vindicativă, fie cea militantă și agresivă, ține de acea presă de estradă pe care Ion Dur o repudiază cu atîta hotărîre în paginile volumului. "Presa de estradă", folosind chiar o expresie a lui Noica, e presa lăutărismului diletant, presa culturii preschimbate în prilej de divertisment sau în ocazie de gudurare ideologică. E presa în care majoritatea intelectualilor ajung să facă lucrul la care se pricep cel mai bine: să-și pună o mască pe care o leapădă de îndată ce
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
informați pe ce vrea USL să cheltuiască cele 40 de milioane de euro fonduri europene din motiv că "Guvernul nu a vrut să știm". Ea subliniază că sursa informațiilor este Antena 3. Deputata susține că "avem de-a face cu diletanți care se plângeau că Traian Băsescu a negociat „doar” 40 de miliarde de euro pentru România, dar nu sunt în stare nici măcar să facă planuri pe ce ar urma să cheltuiască banii". Elena Udrea spune că singura strategie a Guvernului
Udrea, despre Guvern: Singura strategie - "ce bine ar fi să fie" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38101_a_39426]
-
ori „operă de execuție”. N-ar fi fost totuși deloc lipsit de interes ca Mircea A. Diaconu să clarifice aceste aspecte, mai ales că, pornind de la prejudecata că marele nostru dramaturg a fost mai degrabă un „autodidact” cu mină de diletant decât un scriitor în deplinătatea facultăților estetice, ele au fost puse în discuție doar sporadic și insuficient. Ce-a mai rămas, în schimb, din proiectul inițial? O sumă de eseuri variate ca tematică (Lumea ca tehnică și abisalitate, Realul himeric
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]