3,282 matches
-
compuși în stare lichidă sau solidă în special la frecvențe mari, 100200cm-1, datorită existenței asociațiilor moleculare în stare condensată. Diluția influențează poziția și/sau forma benzilor (datorită apariției legăturilor de hidrogen). Pentru analiza cantitativă este necesar ca standardele să aibă diluții apropiate de ale probelor. În cazul în care substanța de analizat se află într-o matrice complexă, este posibil ca unii dintre componenții matricei să absoarbă la lungimi de undă ale substanței de analizat. Interferența poate fi eliminată prin alegerea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
conductibilitatea unei soluții ce conține un echivalent gram de substanță, indiferent de volumul în care se află aceasta dizolvată; conductibilitatea echivalentă este legată de conductibilitatea specifică prin relația (132): unde: c = concentrația exprimată în echivalent gram/litru; c 1 = V = diluția (volumul ce conține 1 echivalent gram substanță). Crescând diluția, crește și conductibilitatea echivalentă (λ), atingând valoarea maximă λo (conductibilitatea echivalentă limită) la diluție infinit de mare (concentrație practic egală cu zero). Pentru o anumită soluție de electrolit: = conductibilitatea echivalentă limită
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
substanță, indiferent de volumul în care se află aceasta dizolvată; conductibilitatea echivalentă este legată de conductibilitatea specifică prin relația (132): unde: c = concentrația exprimată în echivalent gram/litru; c 1 = V = diluția (volumul ce conține 1 echivalent gram substanță). Crescând diluția, crește și conductibilitatea echivalentă (λ), atingând valoarea maximă λo (conductibilitatea echivalentă limită) la diluție infinit de mare (concentrație practic egală cu zero). Pentru o anumită soluție de electrolit: = conductibilitatea echivalentă limită a cationului; ( )− 0λ = conductibilitatea echivalentă limită a anionului. (valorile
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de conductibilitatea specifică prin relația (132): unde: c = concentrația exprimată în echivalent gram/litru; c 1 = V = diluția (volumul ce conține 1 echivalent gram substanță). Crescând diluția, crește și conductibilitatea echivalentă (λ), atingând valoarea maximă λo (conductibilitatea echivalentă limită) la diluție infinit de mare (concentrație practic egală cu zero). Pentru o anumită soluție de electrolit: = conductibilitatea echivalentă limită a cationului; ( )− 0λ = conductibilitatea echivalentă limită a anionului. (valorile acestor parametri sunt înscrise în tabelul din anexa 7). În scopul determinării solubilității electroliților
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
K) A UNUI ELECTROLIT SLAB PRIN METODA CONDUCTOMETRICĂ Considerații teoretice Conductibilitatea echivalentă (λ) reprezintă conductibilitatea unei soluții ce conține un echivalent gram substanță indiferent de volumul în care este dizolvată acea substanță. Conductibilitatea echivalentă a soluțiilor de electrolit crește odată cu diluția; la diluții mari conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită, caracteristică fiecărui electrolit, numită conductibilitate echivalentă limită (λ0). Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
UNUI ELECTROLIT SLAB PRIN METODA CONDUCTOMETRICĂ Considerații teoretice Conductibilitatea echivalentă (λ) reprezintă conductibilitatea unei soluții ce conține un echivalent gram substanță indiferent de volumul în care este dizolvată acea substanță. Conductibilitatea echivalentă a soluțiilor de electrolit crește odată cu diluția; la diluții mari conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită, caracteristică fiecărui electrolit, numită conductibilitate echivalentă limită (λ0). Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor existenți în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
λ0). Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor existenți în soluții: unde: λ( & - conductibilitatea echivalentă limită a cationului; λ( +& - conductibilitatea echivalentă limită a anionului. La diluție infinită, electroliții disociază practic complet. Prin urmare gradul de disociere (α) va fi egal cu 1. Gradul de disociere (α) reprezintă fracțiunea din echivalentul gram care a disociat. Gradul de disociere (α) este redat de relația (137): Gradul de disociere
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
soluției respective și conductibilitatea echivalentă limită. Dar: în care: γ - conductibilitatea specifică (conductibilitatea dată de ionii dintr-un cm3 de soluție); c - concentrația exprimată în Eg/L. Între constanta de disociere și gradul de disociere există relația: dată de legea diluției a lui Ostwald. Dar: v Prin urmare: Relația (141) reprezintă expresia matematică a legii diluției a lui Ostwald. Partea experimentală Reactivi și aparatură * Soluție acid acetic N/10; * Conductometrul Radelkisz tip OK - 102. Mod de lucru * într-un pahar Berzelius
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
ionii dintr-un cm3 de soluție); c - concentrația exprimată în Eg/L. Între constanta de disociere și gradul de disociere există relația: dată de legea diluției a lui Ostwald. Dar: v Prin urmare: Relația (141) reprezintă expresia matematică a legii diluției a lui Ostwald. Partea experimentală Reactivi și aparatură * Soluție acid acetic N/10; * Conductometrul Radelkisz tip OK - 102. Mod de lucru * într-un pahar Berzelius se introduc 100 mL soluție de acid acetic N/10; * se determină conductibilitatea C , la
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
unei soluții opalescente, puțin solubil în alcool. Principiul metodei: urmărirea variației tensiunii superficiale în funcție de concentrația soluției apoase de laurilsulfat de sodiu (LS-Na). Mod de lucru Se prepară o soluție de LS-Na de concentrație 4‰ (4g/L). Din această soluție, prin diluție se vor obține soluții cu următoarele concentrații: 0,4 g/L; 0,8 g/L; 1,0 g/L; 1,2 g/L; 1,4 g/L; 1,6 g/L; 1,8 g/L; 2,0 g/L; 2
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
hidrocarburi. Principiul metodei: urmărirea variației tensiunii superficiale în funcție de concentrația soluției apoase de clorură de cetil piridiniu (CCP) și urmărirea variației conductibilității echivalente în funcție de concentrația soluției. Mod de lucru Se prepară o soluție de concentrație 1‰ (1g/L) din care, prin diluție cu apă, se vor obține soluții cu următoarele concentrații: 0,15 g/L; 0,2 g/L; 0,23 g/L; 0,25 g/L, 0,27 g/L; 0,3 g/L; 0,32 g/L și 0,35
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
potasiu. Se prepară un sol de hidroxid feric (metoda Graham) și se diluează de 4 - 5 ori cu apă distilată. În 5 eprubete se prepară câte 4mL soluție K2SO4 de diferite concentrații pornind de la K2SO4 0,01 mol/L prin diluție cu apă, conform datelor prezentate în tabelul 32: Tabelul 32. Date privind coagularea solului de hidroxid feric cu sulfat de potasiu Seria A Eprubeta nr. n1 mL K2SO4 0,01 mol/L n2 mL apă distilată n0 mL sol de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
specialiști în acest domeniu sunt chiar o piedică în progresul în acest domeniu (minus infinit în acest domeniu). În tratamentul acestor neajunsuri se recomandă de către medicii homeopați remediul CINA, ce scoate din organism toxinele produse de paraziții intestinali, iar în diluție mică este recomandată în tratament. Prin dezinteresul în tratarea pacienților manifestat prin lipsa în totalitate a consultătii pacientului, în a modifica tratamentul în funcție de simptomele noi apărute, prin metodele simpliste de a aborda tratamentul, oamenii în alb se numără printre cei
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
Acid oxalic (oxalat de calciu) Acid fluorhidric (fluorură de calciu) Deferoxamina; EDTA Na2Ca; DMP; Penicilamina. Chimic Chelarea Fe; Pb, Cd, Cu, Zn; Arsenic; Cu, Pb, Hg, As, Bi. Albastru de metilen Chimic Reducerea Methemoglobinizante Protamina Chimic Electrostatic Heparină Apă Fizic: diluție Ingestie de alcaline, acizi. Cărbune activat Fizico-chimic: adsorbția Fenobarbital Antivenin; Anticorpi specifici pentru Neutralizare tip antigen Tratamentul mușcăturilor de șerpi veninoși, scorpioni; 32 digoxină. anticorp Intoxicația cu digoxină Pralidoxima, Obidoxima Reactivarea enzimatică Organofosforice Preparate pure de colinesteraze Donori de grupări
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
În laboratoare. 7. Acidul oxalic. Doza letală este de 5 - 15 g. Se folosește ca agent de Înălbire În industria chimică (pielărie, etc.), În laboratoare. 8. Acidul nitric - folosit În soluțiile de gravat. 9. Acidul citric - folosit ca agent de diluție și conservant alimentar. BAZE: 1. Hidroxidul de sodiu - soda caustică (NaOH) și hidroxidul de potasiu - potasa caustică (KOH), se prezintă sub formă solidă (granule, pastă) sau lichidă (În soluție). Sunt solubile În apă și alcool etilic, fiind cele mai corozive
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
În lipsa perforației) ameliorare progresivă: • deglutiția mai puțin dureroasă; • durerea retrosternală dispare sau se ameliorează mult. LatenȚĂ--2 săptămâni. La sfârșitul săptămânii a III-a reapare disfagia (apariția stenozei) Tratament: Etapa prespital: A. ,,Basic life support’’ și măsuri suportive. B. Decontaminare și diluție: ¾ Diluarea toxicului (cu apă potabilă, administrate În primele 30 minute postingestie). N.B! Pentru a modifica pH-ul cu 1 punct, soluția trebuie diluată de 10 ori! Se pot folosi cantități mici de lapte. ¾ Neutralizarea este contraindicată. ¾ Nu se provoacă
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
cu pf=160C, și densitate = 1,073g/cm3 a fost distilat înainte de utilizare. Ciclohexanolul (Cy) și acetatul de n-butil, (nBA) au fost folosiți ca atare, în calitate de medii porogene. Cantitatea de porogen, utilizată în 120 sinteze a fost calculată în urma diluției monomerului cu mediul porogen, utilizând relația (1) : pm m gg g gf += (1) unde: gm= greutatea monomerilor, g gp= greutatea agentului porogen, g Instalația de polimerizare în suspensie utilizată pentru prepararea perlelor este prezentată în figura 1 Faza apoasă introdusă
(Co)polimerizarea radicalică reticulantă a monomerilor vinilici polifuncţionali. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
4a, respectiv 4b) , arată că nu există deosebiri structurale între produșii reticulați obținuți. Sintezele efectuate în prezența mediilor porogene duc la obținerea de polimeri cu structură poroasă care variază în funcție de concentrația monomerului și calitatea mediului porogen. În scopul studierii influenței diluției monomerului funcțional, s-au preparat două serii de polimeri sub formă de perle, utilizând drept medii porogene diferite cantități de ciclohexanol și acetatul de nbutil. Din Figura 5 se observă că densitatea aparentă a poli(DAM) depinde de cantitatea de
(Co)polimerizarea radicalică reticulantă a monomerilor vinilici polifuncţionali. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
afirmate (57). Copolimerii obținuți în prezența unui agent porogen au valori ale capacităților de reținere a toluenului mai mari dec=t cele ale copolimerilor obținuți în absența acestora pentru același grad de reticulare. Pentru o cantitate constantă de DVB, creșterea diluției determină o creștere a valorilor coeficientului de reținere toluen, QT indiferent de natura agentului porogen. Volumul porilor, VP (ml/g) și diametrul mediu al porilor pentru copolimerii sintetizați s-au calculat cu ajutorul următoarelor relații: În Figurile 1 și 2 sunt
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
de natura agentului porogen. Volumul porilor, VP (ml/g) și diametrul mediu al porilor pentru copolimerii sintetizați s-au calculat cu ajutorul următoarelor relații: În Figurile 1 și 2 sunt prezentate variația volumului porilor și a coeficientului de reținere ciclohexan funcție de diluție pentru copolimerii VT : DVB obținuți în prezența n-heptanului și a toluenului (58). Coeficientul de reținere ciclohexan crește cu diluția și cu cantitatea de agent de reticulare p=nă la atingerea rigidității maxime a rețelei macromoleculare. Un parametru important al
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
cu ajutorul următoarelor relații: În Figurile 1 și 2 sunt prezentate variația volumului porilor și a coeficientului de reținere ciclohexan funcție de diluție pentru copolimerii VT : DVB obținuți în prezența n-heptanului și a toluenului (58). Coeficientul de reținere ciclohexan crește cu diluția și cu cantitatea de agent de reticulare p=nă la atingerea rigidității maxime a rețelei macromoleculare. Un parametru important al acestui studiu îl constituie coeficientul de reținere toluen (QT) a cărui valoare crește ușor cu creșterea gradului de reticulare p
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
densității specifice sunt apropiate de cele ale densității aparente). Toate probele obținute în prezența unor agenți porogeni au valori mai ridicate ale coeficientului de reținere toluen dec=t în cazul copolimerului sintetizat în absența acestora. Toți acesti solvenți folosiți pentru diluția amestecului de monomeri determină formarea unor rețele polimerice cu flexibilitate mare a lanțurilor macromoleculare atunci c=nd valorile cantității de DVB sunt ≤ 10%. Coeficienții de reținere a solvenților au fost folosiți pentru determinarea parametrului de solubilitate a copolimerilor VT:DVB
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
variației densității de reticulare funcție de cantitatea de solvent este asemănătoare pentru toate probele sintetizate, ceea ce ne permite să afirmăm că, la o cantitate constantă de DVB, mecanismul reacției de reticulare este același și direct proporțional cu cantitatea de solvent (influența diluției sistemului de polimerizare reticulantă). Mecanismul reticulării. În reacția de reticulare, molecula primară se adiționează la legătura dublă pendantă a polimerului primar, formând o reticulare între două molecule polimere primare. Fiecare macroradical devine centrul de formare a unui “microgel monocatenar” care
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
de tip Soxhlet. In urma sitării, sau obținut perle de dimensiuni 0,10 — 0,5 mm, cu un randament de 69-72% . Astfel au fost sintetizate patru serii de polimeri reticulați cu o bună geometrie a sferelor (figura 7) utilizând diferite diluții și un raport molar CPMI / TMPTA â 0,16 / 0,84 mol/mol (tabelul 5). Caracterizarea spectrală a polimerilor reticulați sintetizați a evidențiat structura complexă a acestor polimeri. Spectrele FTIR ale produșilor obținuți (figura 8) prezintă benzi de absorbție caracteristice
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
ce urmează a fi cristalizată se introduce într-un pahar Berzelius. Se toarnă peste substanță o cantitate mică de solvent, în scopul obținerii unei soluții saturate. Este important să nu se toarne dintr-o dată prea mult solvent, deoarece la o diluție excesivă substanța nu mai cristalizează. Nici soluțiile saturate la cald nu sunt de preferat, din cauza tendinței prea rapide de cristalizare, care are loc chiar în timpul filtrării. Experiment: dizolvarea azotatului de potasiu și obținerea unei soluții saturate, urmată de cristalizare sau
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]