24,608 matches
-
dea o mână de ajutor foștilor protejați. Suficiente dileme, așadar, pentru a nu ne plânge de plictiseală. N-am spus nimic despre rolul pe care-l va juca în toată această înfruntare Traian Băsescu. Până în clipa când scriu acest articol - dimineața lui 10 iulie 2005 - președintele s-a menținut într-o expectativă misterioasă. Ca principal artizan al ideii alegerilor anticipate, el nu va putea să tacă prea mult. E important ca atunci când va vorbi s-o facă pe înțelesul tuturor. Adică
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]
-
Mai bun - și iubit. 23.Greșelile care-mi inspiră cea mai mare indulgență. Dan C. Mihăilescu: Cele cauzate de foame. Andrei Manolescu: Cele recunoscute. 24.Deviza mea. Andrei Gorzo: Fac și io ce pot! Matei Martin: Cine se scoală de dimineață cade singur în ea." Nu disprețuiți sensibilitatea nimănui, spunea Baudelaire într-una dintre Rachetele-Artificiile sale, sensibilitatea fiecăruia e geniul său. Astăzi, cînd insensibilitatea, ca să nu spunem mai tranșant, nesimțirea, e geniul (rău) peste care dai pretutindeni, puțin antrenament al sensibilității
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
țări. În anul 2004 a fost distins, în Franța, cu Prix du Meilleur Livre Etranger. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea săptămîna viitoare în colecția ,Biblioteca Polirom". Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
pe foi de calendar pe-o pagină din Mercure de France brigadierul detașamentului 38 artilerie așteaptă răspunsuri în desișul pădurii în ziua de anul nou 1915 în trenul între Nisa și Marsilia imensitatea albastră a mării și lumina plină a dimineții întîlnirea pe fundalul războiului ploii deznădejdii el îi face un inel din belciugul de aramă al grenadei germane de calibrul 77 imaginea clară trăinicia spiritului Vittoriei Colonna și ardoarea mistică a Sfintei Tereza Războiul drama nudă a descompunerii metereze de
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
împlini truda de fiecare clipă, ele trebuie să conteze pe ajutorul (le ajută / moartea și viața) celor două entități. O muncă de fiecare clipă, de fiecare, îndeplinesc pleoapele. Are nevoie de ea subt zare lumina noastră. S-o săvârșească de dimineața pân' la-ntunecoasa strajă, pleoapele singure n-ar fi în stare. Le-ajută moartea și viața. Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel mai evident al identității umane, fie și doar printre semenii noștri în societate
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
distingea întrucâtva un individ printre ceilalți. Istoric vorbind, numele de familie este foarte recent... Aceste reflecții, și altele încă mai dezabuzate, pleacă de la un poem al lui Lucian Blaga, ,Numele" Ziua câteodată, uneori și noaptea, venind din occident spre țara dimineții, prin mine numele meu trece. Pe unde largi, bătând eterul, prin stratosferă, numele meu trece. Și prin azurul crud. Și prin tăcerea ceții. Dar nici în mine, nici sub bolta care-i cerul, eu nu-l aud. Încredințat pământului voi
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
se luptă cu astfel de probleme, pesedeii își văd de preocuparea obsesivă pentru putere. După ce i-a amorțit mâna de câte scrisori a scris, Năstase a inventat încă o deșucheală: jocul de-a ,guvernul fantomă". Să te scoli în fiecare dimineață cu o oră-două înainte, să te întâlnești cu alți indivizi de aceeași teapă cu tine și să vă autointitulați ,guvern", să vă prefaceți că guvernați poate fi, până la un moment dat, amuzant. Dar a prelungi starea de ,fantomă" dincolo de limitele
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
mașina parcată în fața restaurantului. Urcăm și ne recuperăm directorul. Cele nouă zile care au urmat ne-au și m-au aruncat într-o lume a teatrului adevărată, vie, pe care am mai cunoscut-o o singură dată, dar altfel. De dimineața până seara clădirea freamătă. Pe coridoare, în cabine, se repetă. Studenți cu studenți, actori cu actori, actori cu studenți, și, uneori, și câte un viitor tânăr regizor. În sală, cu timiditate la început, apoi cu mai mult curaj, asistă la
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
de noi, duminica. Pe scări, Melania Ursu împărtășește tumultoasă impresiile work-shop-ului. Drumul meu trece prin fața scenei mici, de repetiție: pe scările de acces și coridor mă întâmpină fețe surâzătoare. Sunt studenții. Îi întreb dacă au trecut cu bine examenul de dimineață, de Teoria dramei, prof. Ion Vartic. Îmi răspund în cor fericiți: ,Da!". Îi întreb din nou ce fac ei acum în teatru. , Întreținem vie flacăra până la venirea domnului Andrei Șerban" Vrăjitorul Am reușit, ca spectator amabil acceptat, să asist la
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
controlorii sau chiar călătorii ofereau, cînd nu te așteptai, reprezentații senzaționale"; banalul tramvai e vehiculul care, pe o cale de comunicație terestră, (pe)trece personajul în coșmar și iluzie: ,Circul pe roți ieșea din Depoul Gării la orele 4,30 dimineața și dădea reprezentații pînă la orele 23,30, cînd tramvaiele erau retrase din circulație. Fiecare vagon își avea protagoniștii săi, care se schimbau din timp în timp. Nu lipseau nici numerele cu omul-șarpe, omul-cămilă, omul-leopard și omul-struț, care își ascundea
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
de dincolo de Ocean a devenit ceea ce este. Curiozitatea autorului nu este de natură științifică, ci așa zicând existențială. El trebuie să supraviețuiască în această Lume Nouă și ia din nou, la peste treizeci de ani, viața în piept, muncind de dimineața până seara, din fiecare dimineață până în seara zilei respective, la cele două slujbe luate de nevoie. Dacă sortarea cărților într-o librărie mai are o interfață cu pregătirea profesională a tânărului venit din România, celelalte job-uri presupun noi calificări
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
ceea ce este. Curiozitatea autorului nu este de natură științifică, ci așa zicând existențială. El trebuie să supraviețuiască în această Lume Nouă și ia din nou, la peste treizeci de ani, viața în piept, muncind de dimineața până seara, din fiecare dimineață până în seara zilei respective, la cele două slujbe luate de nevoie. Dacă sortarea cărților într-o librărie mai are o interfață cu pregătirea profesională a tânărului venit din România, celelalte job-uri presupun noi calificări și măiestrii. Nu e simplu
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
ale cinismului, în detrimentul idealismului păgubos al vreunui caracter fără pată. Eroii trebuie să stea la pușcărie sau în cărțile de istorie, nu în viața publică. Și totuși... ... În anul 1997, grație extraordinarului Vladimir Tismăneanu, am avut șansa să petrec o dimineață în compania lui Adam Michnik. După micul dejun luat la hotelul Minerva de pe bulevardul Ana Ipătescu (Michnik venise în București pentru lansarea ediției în limba română a cărții sale Scrisori din închisoare), am ieșit la o scurtă plimbare. La Piața
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
glorie, era permanent în centrul atenției publice, fiecare cuvânt pe care îl rostea umbla din gură în gură, interpretat ca un mesaj al unui oracol. Cineva s-a străduit (negreșit la dorința amfitrionului) să adune tot ce împrăștia verbal de dimineața până seara magistrul, abordând mereu alte subiecte (în acest fel au prins cheag convorbirile cu Eckermann). Schiller s-a consumat precipitat, poate că și presentimentul sfârșitului apropiat i-a insuflat energia de a lucra în transă, necedând maladiilor și disperării
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
însăși nu avem până acum o cunoaștere cât de cât completă, deși la trecerea ei în eterntiate două pagini din România literară sunt definitorii pentru cunoașterea sa. Au lipsit îndeosebi datele ei absolute, informațiile biografice esențiale. De aceea, într-o dimineață de octombrie, în 2004, am avut o lungă convorbire pe această temă, cu sora ei, doamna Nicolina Eliza Mihaela. Andriana Fianu s-a născut la 19 septembrie 1928, la București, părinții săi fiind Nicolae Fianu, casier general la Societatea Petrolieră
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
mușuroiul, îl pot reface. Sînt indivizi "abrași", care nu cunosc felonia: "îți spun verde-n față ce gîndesc", străini de "dubla sau tripla morală" ce s-ar putea întîlni în restul țării: "Sînt oameni sănătoși: se însoară devreme, mănîncă de dimineață, se scoală cu noaptea-n cap. Trebăluiesc mereu. Nu tîndălesc. N-ai să-i găsești pe Tîndală și Păcală prin regiune". Această robustețe alutană îl face pe Pandrea a se simți un ins exponențial, împrejurare ce-i acordă dreptul a
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
tăios discurs antifascist pe care l-am auzit vreodată. Pentru ascultători era destul de neplăcut. "Conducătorul" lor, mărinimos, îl conduse însă pe oaspete până la ieșire și zise: "Obiecția ridicată de dumneavoastră va fi de folos cauzei noastre." Călătoria în Provence În dimineața următoare cădea o ploaie ușoară, atunci când la ora unsprezece am plecat în mașina deschisă. La cererea lui Keyserling, capota a rămas ridicată. Stăteam astfel unul lângă celălalt, în această atât de particulară izolare și apropriere reciprocă creată de invenția automobilului
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
vreuna din acuzațiile care i se aduc, omului Dinu Patriciu, în condiția căruia sîntem cu toții, trebuie să i se respecte drepturile fundamentale și inalienabile în integralitatea lor. Faptul că el avea vocea înecată în lacrimi, la ieșirea sa aproape de orele dimineții din captivitatea unor procurori medievali, arată perfect care au fost instrumentele cercetării și anvergura abuzului psihic. Iar ochii holbați, paroxistici, ai lui Ilie Botoș spun totul. În anumite zone ale ei, justiția românească este una de exterminare.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
nu mai exista defel, un bilet de tramvai valorînd mai mult. Nu l-a iertat nici mort. (ŤAi văzut, dragă? Avea capul cît nuca.ť)". Dr. Theodor Burghele, chirurg celebru, manifesta, în stil șugubăț, o mare demnitate: Cînd într-o dimineață a venit cu întreaga suită la Ťvizităť, un pacient s-a ridicat din pat și l-a întîmpinat în capul salonului: - îmi permiteți să mă recomand: sînt colonelul de Securitate X. Y. - nu mai țin minte cum îl chema - și
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
înțeleg ce mare sfârâială/ în anii '70 sau '80 era cu totul/ altceva gagicile se dădeau în vânt după/ trubaduri dar poate că sunt și eu/ invidios și-ntr-un fel e prea târziu pentru mine// așa cum într-una din diminețile de pe vremea liceului/ am ieșit din bloc și cam la o sută de metri mai încolo/ circarii puneau pe picioare un cort albastru/ și era prea târziu/ o întârziere de zece ani/ să fi venit când eram copil/ pe-atunci
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
plângeam pentru că/ după cum spuneau ai mei circ se dă și duminica/ un sfert de oră la emisiunea de varietăți/ și încă de-ăla adevărat rusesc cel mai bun din lume// așa că la circ n-am mai ajuns și nici în dimineața aceea la școală/ era cald și parcul pustiu cezara/ cânta la vioară la nesfârșit singurul lucru pe care-l știa/ rapsodia română de george enescu". Cea mai potrivită secvență caracterizantă pentru acest gen de poezie este prepoziția fără. Fără rimă
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
aduse de Leon Volovici nu sînt noi (ar fi și dificil, la aproape treizeci de ani de la prima ediție, interval în care au fost publicate multe alte contribuții pe aceeași temă - să amintim doar excelenta carte a lui Eugen Simion, Dimineața poeților), dar ele sînt foarte bine sistematizate. Toată lumea este de acord astăzi că primul poet român modern, pe de-a întregul original, este I. Budai-Deleanu. Importanța sa depășește însă acest aspect pentru că, remarcă Leon Volovici, "pentru conștiința literară românească, el
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
așa cum o face poetul - de la premisa că "separații clare/ se pot face numai între lucruri nu și între ființe". Universul ar fi, atunci, o corolă de terminații nervoase, o urzeală tremurătoare de carne strălucind pe oase și suflete călătorind spre dimineața speciilor. Totul, sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a tremurului primordial al ființelor și
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
tocmai despre felul în care materia în sine e sens. Voi fi părînd poate abuziv, dar nu pot să nu reiau fragmente din Livius Ciocârlie, care mărturisește într-un loc, în dialogurile lui cu Mircea Bențea: "Aș fi copiat de dimineață pînă seara liste de inventar". Altundeva: Dacă viața obosește? Îi obosește numai pe cei născuți din greșeală și pe cei care fac ce nu li se potrivește. Ceea ce înseamnă pe foarte mulți. Cine s-a născut să stea la un
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]