650 matches
-
slav «om vesel, bucuros » + suf. -eana, numele topic având semnificația de “moșia sau proprietatea lui Radu”. SLĂNIC, râu în județul Bacău, pe malul căruia s-a construit stațiunea balneară SlănicMoldova, supranumită “perla Moldovei”. De la acest toponim s-a format și diminutivul Slănicel, fost sat din comuna Cireșoaia, situat pe cursul mijlociu al râului Slănic. Stațiunea a fost declarată de interes național. Întâia atestare documentară datează de la 26 ianuarie 1824, când, într-o poruncă a domnitorului Ioan Sandu Sturza, se vorbește de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
etimologic românesc, compus fie din elemente de origine traco - dacă și îndeosebi, latină, fie din formații pe teren românesc, prin derivare cu sufixe. Sufixele cele mai folosite sunt: -ești și -eni (pentru nume de localități), colectivele -et, -iș, -ărie și diminutivele -et, -el, -ică, -ioară, -iță. Selectăm doar câteva exemple ilustrative : Groapă, Mal, Măgură; Arini, Coasta, Crucea, Fântâna, Moara, Pădurea, Șesul, Valea ; Aluniș, Băncioaia, Cărpiniș, Cânepărie, Păltiniș, Borzești, Onești, Coțofănești, Urechești, Dărâmătura, Ciopești, Motocești, Rădeni, Lupărie, Lingurari, Viișoara, Dărmănești, Comănești, Poieni
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
populară din puncte nouă de vedere arată trăsăturile principale ale stilului oral țărănesc din proza epică : frecvența mare a dialogului, onomatopeelor, a propozițiilor interogative, repetiția, înlăturarea propozițiilor prin simple alăturări sau cu ajutorul conjuncției și, „evitarea exprimării mai abstracte", predilecția pentru diminutive : „ele sunt expresia dezmierdării, a milei, a intenției de a cuceri bunăvoința, simpatia, cum și a ironiei " În Vieața păstorească, în capitolul Imagini păstorești în poezia noastră populară sunt schițate unele aspecte de poetică folclorică, asocieri, comparații păstorești, configurații stilistice
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Paris" [Zola, Une page d'amour, p. 49,127]. Se cunoaște că femeile sunt mai sensibile decât bărbații la cuvinte și demonstrații de dragoste și manifestă mai mult interes pentru expresie. Ipoteticul "limbaj feminin" se poate caracteriza prin: abundență de diminutive, afectivitate artificială, convențională, descriere a nuanțelor 366. Limbajul femeii pariziene are, la rândul lui, anumite particularități. În primul rând, Parizienele nu vorbesc prea mult. Revista La Parisienne constată finețea limbajului feminin, bogat în subînțelesuri: "On connaît des femmes dont la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sa liniară, progresivă; străzile care poartă numele unor repere dispărute sau care nici măcar nu au existat în zona respectivă (precum Château d’Eau); nemurirea locală (kleine kommunale Unsterblichkeit) asigurată de localurile care încurajează proliferarea memoriei unui personaj prin reiterarea ca diminutiv a câte unui nume important (Petits Vatels sau Petits Riches). În fiecare caz, afirmă Weber, poate fi percepută o punere în scenă a unui prag, întrucât este vorba nu despre translația unei realități dintr-un punct definit al spațiului în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Moldaviae et Transalpine), porecla și numele "Dracula" sunt interpretate diferit. Verancsics face o distincție între moldoveni, cunoscuți sub numele de "dani", și valahi, care se presupunea că purtau numele de "draguli", de la curajosul lor prinț Dragula. "Dragula" ar fi un diminutiv de la "drago", în românește "dragă"75. Ne întrebăm, bineînțeles, dacă Dracula reprezintă ortografierea greșită a lui Dragula, sau dacă voievodul Vlad era "fiul dracului" pentru vecini și "cel drag" pentru supușii săi76? Să fie "vampirul Dracula" un mediator între "Draculea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
important ce spune chiar autorul: băiat de procopseală în casa lui Titircă; această îndeterminare a originilor poate sugera un spirit malefic travestit, o postură de Hermes care era și zeul hoților și pungașilor domenii pentru care are certe aptitudini. Rică diminutiv de la Andrei, sfînt pe care personajul îl invocă atunci cînd se simte amenințat, poate sugera și viitoarea prosperitate dacă se acceptă o posibilă influență din franceză sau italiană; în proiectele autorului, personajul urma să devină Andr. Venturianu, avocat, publicist, deputat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând”, în care utilizarea verbelor la gerunziu nu subliniază doar o continuitate dureroasă a acțiunii, ci conferă baladei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
alegerea cuvintelor care formează o famile, pornind de la un cuvânt de referință; b) determinarea sinonimelor, antonimelor, paronimelor, omonimelor dintr-un mesaj verbal scris; c) identificarea sinonimiei perfecte sau aparente; d) caracterizarea unor personaje, obiecte, fenomene prin cuvinte simple; e) determinarea diminutivelor din textele propuse; f) completarea construcțiilor verbale scrise lacunar; g) conștientizarea expresiilor plastice din textele literare; h) integrarea în contexte noi, proprii, a cuvintelor, prin repetarea lor, prin substituire sau prin transformare etc. Exerciții combinate, din categoria cărora prezentăm, succint
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
să ne asalteze cu întrebările. Primul dintre pasaje este începutul cărții; al doilea deschide cel de-al doilea capitol. Autoarea este aceeași, Susan Rubin Suleiman. Naratorii sînt diferiți. Limbajul primului pasaj ne face să presupunem că naratorul este un copil. Diminutivul "tăticul" ne indică asta, ca și referința la ghizi ca "un bărbat și o femeie", fără nume proprii. Informațiile pe care le obținem despre narator implică mult mai mult, bineînțeles. Cel ce interpretează poate face speculații despre relațiile familiale pornind
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai au puterea de-a încolți în cuvinte nouă. Escepții sunt sufixele -ură, -tate, -ință, -oi și din cele nouă -bil, al și ență. 3) Sufixele (Stammbildend) trupinelor din limba slavonă sunt aproape toate vii, mai ales cele ce însemnează diminutive. 101 {EminescuOpXV 102} 4) Oricine cearcă a reduce limba numai la formele și materialul de cuvinte latine întîi o sărăcește stingând * sute de locuțiuni cu nuanțe deosebite; b) o omoară căci o restrânge la cercul unor sufixe în mare parte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu care vorbește în mod direct, atât cu ajutorul textului, cât și video-ului. Weblog-ul este o altă platformă web ce poate semnifică jurnal. Cuvântul weblog (web + log = weblog sau we + blog = weblog) a fost înlocuit cu timpul de blog. Acest diminutiv a fost utilizat și folosit pentru prima dată de către Peter Merholz, fondatorul companiei Adaptive Path (David Réguer, Patrick Couton Wyporek et Christiane Legris Desportes, Blogs, Médias sociaux et Politique, Éd. Leș 2 encres, Paris, 2009, p. 9.). În general, blogurile
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
grup de sensuri va fi dispus să pună miza. Stînjenel la gard Dacă un stînjen (unitate de măsură depășind cu puțin disponibilitățile de evaluare destul de reduse și de aproximative ale membrelor umane: palmă, cot, picior) are aproximativ 2 metri, stînjenelul, diminutiv alintător pentru o floare, poate atinge și un metru Înălțime. Stînjenul (o prăjină fasonată) este, pentru măsurătoarea rudimentară, un macroetalon, stînjenelul este și el, printre florile de grădină, una din cele mai zvelte și mai Înalte specii. Și poate că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii Filipești („urmașii“, „iobagii“ sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea de reper spațial a bazei, ea o amplifică prin sufixul deopotrivă descriptiv și individualizator și asigură, în același
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lasă amintiri și mărturii în numele de locuri derivate de la ele, cu ajutorul cărora cercetătorii pot reconstitui toponimele dispărute, din care au „provenit“ urmașii în viață. De pildă, un pîrîu, Pleana, din județul Dolj, a dispărut, dar poate fi identificat prin numele diminutivului său, Plenița, existent în prezent. „Salvarea“ sau „resuscitarea“ culturală a unor nume de locuri se face prin urmașii deonimizați ai acestora, născuți prin acțiunea figurii de stil numită antonomază. Beneficiază de această modalitate de „supraviețuire“ toponimele care au dobîndit o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
privesc situarea atît a termenului de pornire (baza de derivare), cît și a termenului rezultat (derivatul nou format) la nivelul toponimic. Aceste toponime (Dumbrăvița, Bălșița, Craiovița, Stupineaua, Gilorțelu, Lotrișorul, Plenicioara, Ruginoșica, Amărăzuia, Ploștinuța, Ardănașu) sunt comparabile, formal și semantic, cu diminutivele din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime analizabile din perspec tivă derivativă (în sensul că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cercetării, dovedite ca fiind păstrate din epoca romană, în calitate de toponime, sau ca apelative toponimizate ulterior, în limba romînă. E drept că toponimele, îndeosebi cele din centrul Transilvaniei, se află într-o zonă străjuită de hidronime străvechi, autohtone: Mureș, Olt, Dunărița (diminutiv al numelui autohton, cel puțin în ceea ce privește formantul secund -re, al fluviului Dunărea). Astfel de investigații sunt încă rare, din cauza pregătirii lingvistice ultra specializate necesare și a lipsei unui material toponimic cît mai bogat cules de pe teren și din arhive, cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea calului, bulbuc, bulbucel, capră nemțească, scalce. Sursele lexicografice indică sinonimiile calce-mare = rostopască, calce-mică = untișor și, de asemenea, o floare cu frunze mari și flori galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de baltă, canjană, căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea mai apropiată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
locuri din aceeași familie: ceh. Bukovets, srb. Bučije, Bucov, ucr. Bukóv, Bukova, Bučyna, Bukovynka, Podbukovina, ceh Bučina, Bukovyna, gr. Bukovina. În Romînia multe toponime sunt formate de la apelativul romînesc fag: Fagi, Fagul, Trei Fagi, Valea cu Fagi, Făget, Făgă raș (diminutiv, cu sufixul -aș, al apelativului *făgar, „făget“), Făgat, Făgețelul, Făgulețul. Altele provin de la apelative maghiare din aceeași rădăcină semantică: Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru (< magh. bükszád, „gura unei văi cu fagi“), Habic (< magh. hétbükk, „șapte fagi“). Există și toponime săsești care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate avea la bază sl. Cernatŭ, dar ar putea să fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat, Cernești, Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească (poate un diminutiv sinonim cu Cernișoara). Cernele este un plural de la cerneală („humă de culoare închisă folosită pentru spoitul pereților caselor“), iar Cernet este un substantiv colectiv format de la aceeași bază (sau un antroponim de la care s-a format numele de grup cerneți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cernele este un plural de la cerneală („humă de culoare închisă folosită pentru spoitul pereților caselor“), iar Cernet este un substantiv colectiv format de la aceeași bază (sau un antroponim de la care s-a format numele de grup cerneți > Cerneți); Cernica este diminutivul unui apelativ romînesc ori un antroponim (atestat, în cazul mănăstirii din Ilfov); Cernicari este un derivat romînesc (însemnînd „cei care se ocupă cu găsirea și întrebuințarea lutului folosit pentru spoirea pereților“); Cernitul este format în romînește cu sufixul romînesc -it
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
format în slavă, pentru că sufixul -aia este slav (în acest caz, Negraia s-a putut forma după model slav); Cernu este ori o formație slavă desprinsă de lîngă un determinant masculin, ori un nume slav de bărbat, iar Cernuc, un diminutiv de la un antroponim slav, Cernu. În ceea ce privește numele rîului Cerna, afluentul Dunării, lucrurile sunt mai complicate. Ptolemeu semnalează pe la anul 150 e.n. un oraș roman cu rang de municipiu în zonă, identificat astăzi cu Orșova, reatestat vreme de cinci secole sub
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
douăsprezece toponime), desemnînd pîrîiașe, bălți sau locuri legate într-un fel de apă. Majoritatea specialiștilor, cunoscînd mai ales Ciulnița de pe ruta de cale ferată București- Constanța, care se află în zona Bărăganului, au acordat credit deducerii numelui din apelativul ciuliniță, diminutiv al lui ciulin(ă), „plantă erbacee bianuală cu frunze spinoase“ (vezi romanul Ciulinii Bărăganului de V. Em. Galan), cu sincoparea lui i în silabă neaccentuată, prin confuzia cu formațiile slave de același tip (întîlnită, se spunea, și în Ciulnețul din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are reșe dința la Tîrgoviște. De la hidronim, prin polarizare, au fost formate Dîmbovicioara (pîrîu, afluentul său de stînga, și două sate în județele Argeș, respectiv Dîmbovița), Cheile Dîmboviței (numite și Cheile Dîmbovicioarei, Cheile Brusturelului), microtoponimele Dîmboviceanca, Dîmboviceanu și, indirect (prin diminutivul său, Dîmbovicioara), Peștera Dîmbovicioarei. Toponimul are o etimologie slavă unanim recunoscută, sl. dǔbǔvica. De altfel el este atestat de mai multe ori, începînd din secolul al XV-lea sub forma Dobovica, „(valea) cu stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]