409 matches
-
peste nivelul mării. Limba oficială este catalana, cu toate că se mai vorbesc spaniola, portugheza și franceza. Principatul s-a înființat în 1278. Rolul de monarh este exercitat împreună de doi co-principi, episcopul de Urgell și președintele Franței (țara făcând parte din dioceza de Urgell). Andorra este o țară prosperă, în special datorită turismului, care deservește circa 10,2 milioane de vizitatori anuali, dar și datorită statutului său de paradis fiscal. Nu este membru al Uniunii Europene, dar euro este "de facto" moneda
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
andurrial", care înseamnă "țară acoperită de tufe". Conform tradiției, Carol cel Mare a acordat andoranilor o cartă cu libertăți, în schimbul ajutorului lor în luptele contra maurilor. Stăpânul feudal al teritoriului a fost Contele de Urgell și apoi episcopul romano-catolic al diocezei Urgell. În 988, Borrell al II-lea, conte de Urgell, a dat văile Andorrei diocezei de Urgell în schimb unor pământuri în Cerdanya. De atunci, episcopul de Urgell, cu catedrala în Seu d'Urgell, a fost stăpânul Andorrei. Înainte de 1095
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
o cartă cu libertăți, în schimbul ajutorului lor în luptele contra maurilor. Stăpânul feudal al teritoriului a fost Contele de Urgell și apoi episcopul romano-catolic al diocezei Urgell. În 988, Borrell al II-lea, conte de Urgell, a dat văile Andorrei diocezei de Urgell în schimb unor pământuri în Cerdanya. De atunci, episcopul de Urgell, cu catedrala în Seu d'Urgell, a fost stăpânul Andorrei. Înainte de 1095, Andorra nu avea niciun fel de protecție militară și episcopul de Urgell, care știa că
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
puterea de lege. Dar victoria papalității a fost de scurtă durată, fiind convocat conciliul de la Chalcedon, prin care erau adoptate canoane care nu recunoșteau autoritatea papalității, Biserica de la Constantinopol afirmându-și și ea autoritatea, având un patriarh-funcționar imperial din fiecare dioceză. Episcopii au fost supuși presiunilor, fiind determinați să se opună patriarhiei de la Alexandria și Constantinopol. Leon I i-a trimis o scrisoare împăratului Marcian și Pulcheriei, prin care își exprima nemulțumirile. Petru era considerat primul dintre egali. Inițial, Biserica Creștină
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
Dunăre. Ultimul împărat care mai adusese acvilele romane la Dunăre a fost Iustinian I (527-565), a adăugat și el un turn Drobetei. Descoperirile arheologice au evidențiat că, din punct de vedere al circulației monetare, Oltenia are o situație perfect similară diocezei Daciilor sud-dunărene, în special începând cu al doilea deceniu al secolului al VI-lea, fiind deci integrată lumii romane, datorită în cea mai mare măsură, prezenței unei foarte numerose populații de origine latină. Din studiul istoriei legiunilor romane, se poate
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
și renovează mânăstirea (Peterskloster) existentă. De asemenea, pune temeliile unei mânăstiri de măicuțe pe muntele Nonnberg. Rupert este considerat întemeietorul orașului Salzburg. În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză și deține proprietăți vaste împrejurul orașului. În anul 1077 începe construcția fortăreței de la Salzurg, Festung Hohensalzburg, pe ruinele uni castel roman. Între sec XIII-XVII se construiesc zidurile orașului. Imaginea barocă actuală a orașului datează din secolul al XVII
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
apostolilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștine. Cu timpul, jurisdicția atribuită episcopului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului). De-a lungul perioadei pre-niceene și a perioadei Sinoadelor Ecumenice, teologia creștină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
care a avut loc cu peste un secol înainte, a constituit tema unei serii de opere de artă din biserici. Acțiunea populară de ilustrare a războiului în noile vitralii ale bisericilor era încurajată de unele dintre episcopiile locale. Astfel, în diocezele Luçon și Angers episcopii au încurajat preoții să-și împodobească astfel bisericile pe când cei din Nantes și Poitiers au arătat un interes redus pentru vitralii, , ceea se se poate explica, cel puțin în parte, prin faptul că orașul Nantes era
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
() a fost un episcopat catolic medieval situat în regiunea Țărilor de Jos. Înființat în 695, devine un principat al Sfântului Imperiu Roman odată cu atribuirea de puteri seculare între 1024 și 1528. Dioceza de Utrecht a fost înființată în 695 când Willibrord a fost numit episcop al frizonilor la Roma de către Papa Sergiu I și, cu consimțământul conducătorului franc Pepin de Herstal, s-a instalat în orașul Utrecht. În secolele următoare, dioceza a
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
1528. Dioceza de Utrecht a fost înființată în 695 când Willibrord a fost numit episcop al frizonilor la Roma de către Papa Sergiu I și, cu consimțământul conducătorului franc Pepin de Herstal, s-a instalat în orașul Utrecht. În secolele următoare, dioceza a suferit atacuri repette ale vikingilor și frizonilor. În perioada Împăraților ottonieni, episcopii de Utrecht obțin din ce în ce mai multă putere, aceștia participând din ce în ce mai des la dietele Imperiale. Astfel, în 1024 aceștia obțin puteri seculare asupra mării parți a teritoriului diocezei, devenind
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
următoare, dioceza a suferit atacuri repette ale vikingilor și frizonilor. În perioada Împăraților ottonieni, episcopii de Utrecht obțin din ce în ce mai multă putere, aceștia participând din ce în ce mai des la dietele Imperiale. Astfel, în 1024 aceștia obțin puteri seculare asupra mării parți a teritoriului diocezei, devenind astfel prinți ai Imperiului. Acesta era împărțit în "Nedersticht" (teritoriu ce corespunde în mare parte cu actuala provincie olandeză Utrecht) și "Oversticht" (teritoriu ce corespunde cu actualele provincii Gelderland, Overijssel și Drenthe). Obșinerea puterilor seculare a dus foarte repede
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul celorlalte 6 dioceze catolice olandeze.
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
sistem de ierarhie socială care se baza pe apartenența etnică și pe locul de reședință. În afară de cetățenii romani și cetățenii greci din orașele grecești au avut cel mai înalt statut; în timp ce egiptenii din mediul rural aveau cel mai jos statut. Dioceza Egipt cuprindea Egiptul și Cirenaica. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și strategic, unde împăratul avea un statut aproape faraonic, spre deosebire de celelalte dioceze sau provincii, șeful acestuia era numit "Praefectus Augustalis", indicând că acesta
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
statut; în timp ce egiptenii din mediul rural aveau cel mai jos statut. Dioceza Egipt cuprindea Egiptul și Cirenaica. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și strategic, unde împăratul avea un statut aproape faraonic, spre deosebire de celelalte dioceze sau provincii, șeful acestuia era numit "Praefectus Augustalis", indicând că acesta guverna în numele personal al împăratului. Domnia lui Constantin a dus la fondarea Constantinopolului ca o nouă capitală a Imperiului Roman în 330, și în cursul secolului al patrulea imperiul
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a Cultelor consfințea dreptul puterii laice de a interveni în organizarea bisericească. Articolul 22 prevedea că "„pentru crearea și funcționarea de eparhii (dioceze, superintendențe), se vor socoti în medie 750. 000 de credincioși pentru fiecare eparhie"". Astfel, statul, și nu Suveranul Pontif stabilea modul de organizare. Abrogarea Concordatului în vara anului 1948 a fost motivată în presă prin "garantarea libertății religioase în R.P.R.
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
ruteno, dipendente dal Metropolita din Blaj”". Tratativele au fost însă anevoioase, dar în final s-a stabilit, în art. II, alin. 4 al Concordatului, ca din viitoareaa organizare a Bisericii greco-catolice din Regatul României să facă parte și "„o nouă dioceză ce urmează a fi înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
organizare a Bisericii greco-catolice din Regatul României să facă parte și "„o nouă dioceză ce urmează a fi înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Localitatea este amplasată la altitudinea de 1.078 m, se întinde pe suprafața de 68,34 km² și avea, în 2010, 1.052 de locuitori. Pentru prima oară amintită în anul 1288, biserica St. Nikolaus din . Ea era sub patronajul diocezei din Lavant (Maribor), azi în Slovenia. Din secolul XV în localitate există o parochie. Comuna are o așezare geografică favorabilă, fiind amplasată pe drumul comercial dintre Klagenfurt, Graz și Viena. Între anii 1930 - 1936, drumul este îmbunătățit. După datele recensământului
Preitenegg () [Corola-website/Science/321808_a_323137]
-
fost complet distrusă. În 1982, Castro a redevenit capitala provinciei. Conform recensământului din 2002, populația provinciei Chiloé era de 154,775 persoane, din care majoritatea locuiau pe insula principală. Principalele orașe de pe insulă sunt Castro, Ancud (care este și sediul diocezei romano-catolice locale) în colțul nord-vestic al insulei, și Quellón, Dalcahue și Chonchi pe coasta de est. Pe insulă se află parțial sau integral 7 din cele 10 comune care alcătuiesc provincia Chiloé: Mitologia locuitorilor din insula Chiloé se bazează pe
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
concentrare, fie expulzați, sau în cel mai bun caz le-a fost limitată libertatea în mod serios. În 1990 Japonia avea cca. 1.075.000 de creștini (mai puțin de 1% din populație). Existau 800 de enorii catolice în 16 dioceze, și cca. 7.000 de biserici protestante.
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
până la valea râului Spree în vest, inclusiv orașul Lubusz, a fost parte a ducatului lui Mieszko. Polonia a pierdut Lubuszul atunci când Bolesław al II-lea Rogatka a vândut regiunea margrafilor de Brandenburg în 1248. Episcopia Lebus a rămas în subordinea diocezei Gniezno până în 1424, când a trecut în subordinea episcopiei de Magdenburg. Voievodatul Lubusz al zilelor noastre cuprinde cea mai mare parte a Lubuszului medieval de la răsărit de Oder. O parte a Teritoriilor Recuperate la est de Regiunea Lubusz a făcut
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
1970 pentru Dieceza de Teramo Atri. Angelo Scola era titular a două doctorate, primul în filosofie, iar al doilea în teologie. A fost hirotonit preot la vârsta de 29 se ani, la data de 18 iulie 1970, nu la Milano, dioceza în care se născuse, ci la Teramo, unde Abele Conigli, îl primise. Angelo Scola îl cunoscuse pe Monseniorul Abele Conigli, pe când acesta era episcop al Sfântului Mormânt, eparhie în care formase primul grup toscan "Comunione e Liberazione". A fost numit
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
ostilă” a problemei separării statului de biserică, similară celei din Revoluția Franceză, și a altor mișcări care au urmat, cum ar fi Constituția spaniolă din 1931 și Constituția mexicană din 1917. În contextul revoluției anticlericale, episcopii au fost izgoniți din diocezele lor, proprietatea clericilor a fost naționalizată, portul sutanei a fost interzis, toate seminariile teologice mici au fost închise, fiind lăsate să funcționeze doar cinci seminarii mari. O lege din 22 februarie 1918 a permis funcționarea a doar două seminarii în
Lovitura de stat din 5 octombrie 1910 din Portugalia () [Corola-website/Science/323758_a_325087]
-
se refugiase în orașul insular Grado, aflat sub protecția Bizanțului. Atunci când patriarhul ce rezida în Grado s-a reconciliat cu Roma în anul 606, cei care respingeau al doilea conciliu de la Constantinopol au ales un alt patriarh de Aquileia. Astfel, dioceza a fost divizată în două părți, noul patriarh de Aquileia aflându-se sub protecția longobarzilor, în vreme ce patriarhul aflat la Grado se supunea exarhatului de Ravenna (și, indirect, patriarhului de Constantinopol), iar mai târziu dogilor Veneției. Ducii longobarzi din Friuli stăpâneau
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
în ) este biserica romano-catolică, catedrală a diecezei de Tournai aflată în orașul Tournai, Belgia. A fost clasificată ca monument istoric în Valonia începând cu 1936 și ca loc în patrimoniul mondial UNESCO din anul 2000. La Tournai a existat o dioceză romano-catolică de la sfârșitul secolului al VI-lea, iar această structură de piatră albastru-cenușie ocupă un teren înălțat, lângă malul sudic al Scheldtului, apă care împarte orașul Tournai în două părți aproximativ egale. Începută în secolul al XII-lea pe niște
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]