513 matches
-
acest tablou. Tot în prim plan se află și o țiteră, instrument apolinic, însă prezența femeii asociată prin figura lui Silen menadei orgiace indică natura posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
german, cu care Loghi intră într-un contact direct. La rândul său, Gustav Klimt descoperea o vârstă mai veche a antichității, cea a Greciei preclasice, și odată cu ea, arta miceniană care-i influențează pictura. Nietzsche utiliza categoriile de apolinic și dionisiac nu numai pentru a explica apariția tragediei ca gen literar, ci și importanța ei în modelarea civilizației occidentale cu întreg câmpul ei de tensiuni și contradicții. Într-o mai mică măsură, și pictorii români sunt influențați de această dimensiune a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plasat într-un chenar floral, un profil de fată și un alt chenar cu un pustnic visând siluete feminine vaporoase, evanescente, iar în fundal, departe, dublând parcă insolitarea, un turn. Hors-text-ul care însoțește poezia lui Mircea Demetriad ilustrează un elan dionisiac, un lanț de trupuri goale, Menade și Koribanți intoxicați erotic, însuflețiți de zeița Astarte, care se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său mesajul grec. Hölderlin retraduce Œdip Rege și Antigona, îi celebrează în mod sublim pe Dionysos și Herakles, glorifică lupta grecilor pentru libertate (Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon și presocratici. Reviviscenței grecești, mereu reînnoite, îi răspunde reviviscența iudeo-creștină, și ea mereu reînnoită. Pascal a fost primul gînditor creștin cu adevărat modern. El pleacă de la neputința
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu făcea decât să traducă pe măsura secolului speranțele vechilor greci, așa cum le-a dat chip Platon, de pildă. În fapt, mitul sufletului înaripat din Phaidros dă glas speranței că educația (paideia) va ajuta rațiunea să poată controla partea afectivă (dionisiacă) din om: "La începutul povestirii noastre (spune Socrate n.a.) am văzut că trei părți intră în alcătuirea fiecărui suflet: două din ele au chip de cal, iar cea de-a treia întruchipează un vizitiu. Să păstrăm pe mai departe imaginea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
iar acest lucru se poate realiza prin conlucrarea dintre rațiune și voință; mai mult, lumina cunoașterii, oarecum ca în faimosul mit al peșterii din Republica, alungă de la sine întunericul instinctelor și al lipsei de control. Pentru această concepție, care omoară dionisiacul în numele apolinicului, l-a criticat Nietzsche pe Socrate, cel care l-a ajutat pe Euripide să distrugă tragedia (ca act al înfruntării perpetue dintre rațiune și instincte): "Să elimine din tragedie elementul dionisiac, originar și atotputernic, să înalțe o tragedie
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de control. Pentru această concepție, care omoară dionisiacul în numele apolinicului, l-a criticat Nietzsche pe Socrate, cel care l-a ajutat pe Euripide să distrugă tragedia (ca act al înfruntării perpetue dintre rațiune și instincte): "Să elimine din tragedie elementul dionisiac, originar și atotputernic, să înalțe o tragedie nouă pe baza unei arte, a unei morale și a unei concepții despre lume ne-dionisiace iată țelul spre care tindea Euripide, și care ni se dezvăluie acum în plină lumină". (Nietzsche, 1992
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
să distrugă tragedia (ca act al înfruntării perpetue dintre rațiune și instincte): "Să elimine din tragedie elementul dionisiac, originar și atotputernic, să înalțe o tragedie nouă pe baza unei arte, a unei morale și a unei concepții despre lume ne-dionisiace iată țelul spre care tindea Euripide, și care ni se dezvăluie acum în plină lumină". (Nietzsche, 1992, p. 60) Critica ditirambică (și pe alocuri nedreaptă) a lui Nietzsche scoate în evidență și acest aspect marginalizat sub impactul aseptic al Luminilor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
atracție și de respingere, este pamfletul sociologului Ferdinand Tönnies Cultul lui Nietzsche. O critică (Der Nietzsche-Kultus. Eine Kritik, 1879). După ce el însuși a fost un nietzschean entuziast prețuise mai cu seamă Nașterea tragediei în care vedea prefigurată ideea unei "comunități dionisiace", care stă la baza celebrei distincții introduse de el dintre "comunitate" (Gemeinschaft) și "societate" (Gesselschaft) Tönnies renunță la pasiunea sa din tinerețe și proclamă sus și tare motivele viscerale pentru care trebuia să se opună de urgență nihilismului nietzschean: acestea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
așa-numitei "filozofii a vieții" și în seria de critici ale civilizației care au caracterizat gândirea europeană în primele decenii ale secolului XX. Pornind de la convingerea de origine nietzscheană potrivit căreia există un antagonism radical și imposibil de suprimat între dionisiac și apolinic, așadar între viață și spirit, între natură și cultură, între suflet înțeles ca principiu vital și forme ca scheme în interiorul cărora este prinsă viața, s-a dat o expresie filozofică, literară și artistică unei răspândite neîncrederi în pretențiile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la Belle Époque". E de ajuns să ne gândim la iraționalismul tulbure și opac, inspirat de filozofia romantică a lui Carus, la cercetările de mitologie ale lui Bachofen și la concepția tragică asupra vieții a lui Nietzsche, care anima viziunile dionisiace ale cercului așa-numiților "cosmici" inițiat de Alfred Schuler și de tânărul Ludwig Klages în München, la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. Sau la direcția culturală promovată cu succes de Eugen Diederichs, fondator în 1896
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca un cadavru în descompunere", luare de poziție care l-a făcut să piardă, desigur, considerația unor scriitori precum Romain Rolland, Stefan Zweig și Hermann Hesse. Dar dincolo de orice contingență, opoziția era de principiu. Reluând antiteza nietzscheană dintre apolinic și dionisiac, și în același timp pe cea romantică și vitalistă dintre spirit și viață, Thomas Mann o completa cu noua semantică a modernității, articulând-o cu măestrie suverană în multiplele sale fațete: creativitatea se opune cunoașterii abstracte, simplitatea originară intelectualității, iar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acestea, chiar păstrând distanța față de el și mai ales față de cei "zece mii de profesori ai iraționalului care, la umbra sa, au răsărit ca ciupercile în toată Germania"132, el recunoștea că Nietzsche intuise corect când a identificat în discrazia dintre dionisiac și apolinic, dintre instinct și rațiune, dintre viață și spirit, sursa bolilor civilizației. Dincolo de Nietzsche, așadar dincolo de "tragicul destin" pe care îl reprezentase, problema era de a reconstrui rațiunea pe noi baze și de a cuceri un concept de humanitas
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îl conține în întregime. Dar ceea ce contează este că, în fața dezorientării și vidului cauzate de nihilism, Benn reacționează, pe urmele lui Nietzsche, cu forța creativității artistice, cu metafizica expresiei și a formei. Arta este atitudinea capabilă să corespundă impulsului forței dionisiace a vieții, să-i exprime curgerea eternă și perspectivismul inevitabil. Și acest lucru se întâmplă pentru că arta produce forma, așadar reprezentarea creativă care pătrunde realitatea devenirii mai bine decât o poate face conceptul metafizic de adevăr. Din punctul de vedere
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
momente semnificative: prima oară, când se dedică o întreagă prelegere pentru a arăta în ce mod criticile civilizației realizate de Spengler, Klass, Scheler și Ziegler depind în ceea ce privește constituirea lor filozofică de Nietzsche, și mai exact de antiteza dintre apolinic și dionisiac pe care toți aceștia o reiau cu accente de fiecare dată diferite, folosind-o drept categorie a filozofiei istoriei în scopul unei critici a prezentului 147. Nietzsche apare apoi încă o dată la sfârșitul cursului, când Heidegger își încheie prelegerile în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
del divino, Bruno Mondadori, Milano, 1997. Sasso, G., Tramonto di un mito. L'idea di "progresso" fra Ottocento e Novecento, Il Mulino, Bologna, 1984. Saviane, R., Vitalismo e nichilismo nel "Faust" di Goethe, Olschki, Florența, 1992. Il bello e il dionisiaco (Schiller-Nietzsche), Olschki, Florența, 1995. Scheiner, E. (ed.), Nietzsches politisches Vermächtnis in Selbstzeugnissen. (I. Der politische Nihilismus; II. Die neue Weltkonzeption), Junker und Dünnhaupt, Berlin, 1934. Schmidt, W.-H., Nihilismus und Nihilisten. Untersuchungen zur Typisierung im russischen Roman der 2. Hälfte
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Margaret Mead a fost un eșec, nefiind bazat pe utilizarea corectă a metodologiei științifice. Câțiva ani mai târziu, în 1934, ținând cont de valorile dominante într-o societate, Ruth Benedict va împărți indienii din sud-estul Statelor Unite în "apolinici" și "dionisiaci", prin publicarea rezultatelor cercetărilor sale de teren în cartea Patterns of Culture 136. Titlul cărții a făcut populară sintagma pattern-uri culturale, care este una dintre cele mai folosite în sociologia culturii și în antropologia culturală. Pattern-urile culturale se
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
valoare dominantă în constituirea și manifestarea personalității. Pentru cultura indienilor Pueblo din sud-vestul american, reținerea este valoarea centrală, iar pentru nativii americani din Marile Câmpii abandonul le caracterizează acțiunile și personalitatea. Totodată, ea a folosit opoziția nietzscheeană dintre apolonici și dionisiaci pentru a diferenția culturile native americane. A descris cum în Grecia Antică adoratorii lui Apollo puneau accentul în timpul celebrării zeului pe ordine și calm. În contrast, adoratorii lui Dyonisos, zeul vinului, puneau accentul pe dezlănțuire (dezmăț), abandon sau dorința de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
renunța. Aceleași deosebiri le-a observat și între nativii americani: pe cei caracterizați de calm și cooperare socială i-a numit apolonieni, iar celorlalți, dintr-un alt trib, care se manifestau gălăgios și aveau o fire conflictuală le-a spus dionisiaci. Ea a descris în detaliu contrastele dintre ritualuri, credințe, preferințele personale ale oamenilor din culturi diferite pentru a arăta cum fiecare cultură are o personalitate, care este promovată cu scopul ca fiecare individ să o adopte 139. În aceeași carte
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
o varietate de valori aflate în conflict, cum se întâmpla cu fetele americane. Ruth Benedict Câțiva ani mai târziu, în 1934, ținând cont de valorile dominante într-o societate, Ruth Benedict va împărți indienii din sud-estul Statelor Unite în "apolinici" și "dionisiaci", prin publicarea rezultatelor cercetărilor sale de teren în cartea Patterns of Culture 221. Titlul cărții a făcut populară sintagma pattern-uri culturale, care este una dintre cele mai folosite în sociologia culturii și în antropologia culturală. Pattern-urile culturale se
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
valoare dominantă în constituirea și manifestarea personalității. Pentru cultura indienilor Pueblo din sud-vestul american, reținerea este valoarea centrală, iar pentru nativii americani din Marile câmpii abandonul le caracterizează acțiunile și personalitatea. Totodată, ea a folosit opoziția nitzscheană dintre apolonieni și dionisiaci pentru a diferenția culturile native americane. A descris cum în Grecia Antică adoratorii lui Apollo puneau accentul în timpul celebrării zeului pe ordine și calm. În contrast, adoratorii lui Dyonisos, zeul vinului, puneau accentul pe dezlănțuire (dezmăț), abandon și dorința de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
renunța. Aceleași deosebiri le-a observat și între nativii americani, pe cei caracterizați de calm și cooperare socială i-a numit apolonieni, iar celorlați, dintr-un alt trib, care se manifestau gălăgios și aveau o fire conflictuală le-a spus dionisiaci. Ea a descris în detaliu contrastele dintre ritualuri, credințe, preferințele personale ale oamenilor din culturi diferite pentru a arăta cum fiecare cultură are o personalitate, care este promovată cu scopul ca fiecare individ să o adopte 222. Mai puțin cunoscut
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Lulù în 1895, realizată în final ca bilogie și incluzând piesele Spiritul pământului și Cutia Pandorei; teatrul lui Wedekind se bucura de succes la noi încă din 1917, când au loc primele reprezentații)". De asemeni, atrage atenția Ligia Tudurachi, "natura dionisiacă și elementaritatea acestui personaj trebuie să fi oferit prilej de discuții în cercul de la Sburătorul, căci nu doar Lovinescu și Hortensia Papadat-Bengescu îi resimt influența. Octav Șuluțiu publică și el, în 1929, un fragment de roman cu titlul Lulù", iar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dionisos, care nu e numai un zeu al viei, al vinului și al nașterii, ci și al tenebrelor, expresia vieții plenare, instinctuale, Dionisos pe care Cristos l-a omorât. Cristos, după el, a înjosit astfel omul, înstrăinîndu-l de natura sa dionisiacă. - Și ce e Zarathustra? - Oricine distruge trebuie să pună, sau să propună ceva în loc, răspunse Miron. Ți-am spus, Zarathustra e tipul de om pe care îl propune el în locul omului moral, infestat de creștinism și de orice idealism de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Miron și râse de paradoxul său. El nu știe, adică ce zic eu că nu știe, știe, că e mare, dar mi se pare că scapă din vedere faptul că frâna creștinismului a făcut și face și mai puternică explozia dionisiacă. - Da, dar e însoțită de căință, de conștiința păcatului, zisei eu. Mama a început să se ducă la biserică după o tinerețe păgână. - Vezi, zise Miron, tot ai înțeles ceva din Zarathustra, te referi tocmai la sentimente care lui Nietzsche
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]