7,173 matches
-
dar că Franța, tocmai în acel moment, îi oferise o dezmințire, făcând, cu un succes incontestabil, o excelentă politică. Trebuie să recunoaștem că, în istoria diplomației, există puține pagini care să fie mai demne de laudă decât aceea scrisă de diplomația franceză între anii 1871-1914. Să menții demnitatea unei națiuni învinse în fața tuturor cabinetelor europene, în general ostile ideii republicane și grăbite a căuta prietenia învingătorului; să faci ca, în Asia și Africa, să fie acceptată o politică de "expansiune a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
faci ca, în Asia și Africa, să fie acceptată o politică de "expansiune a puterii"*, care răspunde nevoilor țării; să dobândești noi prietenii și să pregătești un "concert al națiunilor" capabil să permită înfruntarea atacului invadatorului aceasta a fost sarcina diplomației franceze, de altfel îndeplinită cu glorie. Domnul Aerenthal avea dreptate: Republica nu avea motive pentru care să invidieze Monarhia. Și totuși, în această perioadă, au fost mulți cei care și-au imaginat că o națiune ar putea renunța la diplomați
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
prin urmare, înseși condițiile fundamentale ale vieții naționale vor fi altele. Atât timp cât guvernele diverselor țări vor avea raporturi între ele, ele vor avea nevoie de diplomați pentru a fi reprezentate și informate; oricare ar fi denumirile, acești agenți vor face diplomație (s.tr.). Rolul acestora va deveni de la o zi la alta, din ce în ce mai anevoios. Presa, viața ce palpită pe culoarele parlamentelor, activitatea oamenilor de afaceri, ignoranța publicului, nerăbdările opiniei publice care vrea să afle totul și care, deseori, chiar după ce i
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe bătrânul prinț a aplaudat acest pasaj al discursului său. Diplomatul octogenar sugerase că, în spatele omului de stat, plutea încă umbra fostului episcop din Autun. Este ciudat, într-adevăr, să vezi câți agenți remarcabili ai fostei monarhii au fost furnizați diplomației de către Biserică. Ba, mai mult chiar, cei mai mari dintre ei provin din această instituție. În serviciul prestat, ei au dovedit regelui un devotament rar întâlnit; la Roma (la Sfântul Scaun, mai ales), veșmântul le permitea să folosească un limbaj
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ambasadorilor; se mulțumesc doar să le dea decorații, ceea ce este mai puțin costisitor. Ambasadorii au obiceiul de a schimba între ei acele decorații, atunci când li se oferă ocazia: vizita unui suveran, semnarea unui tratat, o expoziție, o ceremonie oarecare. Astfel, diplomații, în decursul carierei lor nomade, adună multe panglici și cordoane, de toate culorile. Acestea sunt "accesorii" ale meseriei. Se întâmplă uneori ca misiunile diplomatice să se încheie într-un mod mai puțin agreabil. S-a întâmplat, și nu o dată, ca
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de la Haga, Societatea Națiunilor iată materializarea unui sentiment unanim care va face ca războaiele să fie, de acum înainte, tot mai rare. Este rezultatul unei lungi și tihnite acțiuni, care s-a făcut simțită până și în limba cancelariilor, căci diplomația a fost auxiliarul activ, însă prudent, al acestei evoluții a spiritelor. Cine ar mai îndrăzni să vorbească astăzi despre un război de "magnificență"? Dar despre un război de cucerire? De un secol încoace, politicile au simțit nevoia de a oferi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în Turcia, slavi în Grecia. Se știe cum populația greacă din Anatolia a trecut Helespontul pentru a face loc turcilor din Rumelia; în țările în care aceste schimburi barbare de populație nu au fost posibile, s-a dispus protecția minorităților. Diplomații sunt cei care trebuie să vegheze ca această protecție să nu devină un cuvânt în van. Și, iată un lucru ciudat: tocmai la ora la care principiul naționalităților cel care, după cum se spune, ar fi trebuit să contribuie la instaurarea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sistemului care și-au pus în ea speranțe extravagante și care își imaginează că ea ne va conduce la un fel de paradis terestru, unde nu vor mai fi dispute între națiuni. Acei entuziaști proclamă că, de aici înainte, rolul diplomației a luat sfârșit. La ce ar servi ea oare, dacă delegații tuturor națiunilor se vor întâlni, în fiecare an, la Geneva, în sala Reformării? Iată o idee "glumeață" despre raporturile internaționale, atât timp cât îți imaginezi că acel curs continuu al vieții
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
adunărilor; ei nu vor să accepte că, în toate parlamentele, nu la tribună, ci pe culoare sunt practicate negocierile care pregătesc voturile decisive. Chiar dacă la Societatea Națiunilor nu e loc pentru diplomați, acolo va fi însă, întotdeauna, un loc pentru diplomație, atât timp cât prin diplomație se înțelege intriga și apriga dispută a intereselor. Anumiți teoreticieni de la Societatea Națiunilor merg până la a suspecta popoarele de suficient dezinteres pentru a justifica sacrificiul lor personal. Ei cred că pe viitor, popoarele, detașate de trecutul lor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
vor să accepte că, în toate parlamentele, nu la tribună, ci pe culoare sunt practicate negocierile care pregătesc voturile decisive. Chiar dacă la Societatea Națiunilor nu e loc pentru diplomați, acolo va fi însă, întotdeauna, un loc pentru diplomație, atât timp cât prin diplomație se înțelege intriga și apriga dispută a intereselor. Anumiți teoreticieni de la Societatea Națiunilor merg până la a suspecta popoarele de suficient dezinteres pentru a justifica sacrificiul lor personal. Ei cred că pe viitor, popoarele, detașate de trecutul lor, nu vor avea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să ne dorim ca opinia publică să aibă, întodeauna, o justă cunoaștere a faptelor, iar Societatea Națiunilor, acționând în numele păcii va putea face cauzei păcii va putea ca, în anumite momente, să dea popoarelor timpul necesar pentru reflexie. Capitolul X Diplomația de mâine " Trebuie să găsim un nou spirit și un nou țel în rîndul națiunilor, nu doar o schimbare de metodă, pentru a garanta lucruri mai bune". (Lord Grey of Fallodon) (139) După cele ce s-au spus anterior, s-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
s-au spus anterior, s-ar putea trage concluzia că agenții diplomatici vor avea, în viitor, un rol diferit față de cel jucat pe vremea când politica se derula în umbra discretă a cabinetelor. Trăim într-o epocă zgomotoasă și tumultuoasă. Diplomații de astăzi nu seamănă câtuși de puțin cu oamenii care ședeau altădată pe băncile Congresului de la Viena; mă gândesc că aceia care vor veni după ei vor fi și mai diferiți. Înseși condițiile vieții au modificat raporturile ambasadorilor cu șefii
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dădeau altădată farmec vieții diplomatice au dispărut. Putem regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație. Diplomație "nouă", diplomație "veche" iată cuvinte care nu spun nimic real. Ceea ce tinde, într-adevăr, să se modifice, sunt aspecte ce țin de exterior, adică (ca să spunem așa) de "podoaba diplomației". Fondul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație. Diplomație "nouă", diplomație "veche" iată cuvinte care nu spun nimic real. Ceea ce tinde, într-adevăr, să se modifice, sunt aspecte ce țin de exterior, adică (ca să spunem așa) de "podoaba diplomației". Fondul ei va rămâne același, deoarece natura umană nu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație. Diplomație "nouă", diplomație "veche" iată cuvinte care nu spun nimic real. Ceea ce tinde, într-adevăr, să se modifice, sunt aspecte ce țin de exterior, adică (ca să spunem așa) de "podoaba diplomației". Fondul ei va rămâne același, deoarece natura umană nu se
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație. Diplomație "nouă", diplomație "veche" iată cuvinte care nu spun nimic real. Ceea ce tinde, într-adevăr, să se modifice, sunt aspecte ce țin de exterior, adică (ca să spunem așa) de "podoaba diplomației". Fondul ei va rămâne același, deoarece natura umană nu se schimbă, națiunile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație. Diplomație "nouă", diplomație "veche" iată cuvinte care nu spun nimic real. Ceea ce tinde, într-adevăr, să se modifice, sunt aspecte ce țin de exterior, adică (ca să spunem așa) de "podoaba diplomației". Fondul ei va rămâne același, deoarece natura umană nu se schimbă, națiunile vor păstra aceeași manieră de a regla diferendele apărute între ele, iar "cuvântul" unui om cinstit va fi întotdeauna cel mai prețios instrument de care un guvern s-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ei? Se pare că, asemenea poporului lui Israel odinioară, ea se îndreaptă către ceea ce se presupune a fi un adevărat Tărâm al Făgăduinței, pe un drum acoperit, însă, de un șir de nori groși. Oricum ar fi, în trecut opera diplomației a fost generoasă (s.tr.). Ducele Albert de Broglie 140 spunea că ea a fost cea care a imaginat civilizația mai bun în scopul de a împiedica ca forța să prezideze, singură, raporturile internaționale (s.tr.). Afirmația nu este una
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al Afacerilor Străine (1774-1787). Prin linia politicii sale externe a dat o lovitură puternică directă Angliei, și indirectă Austriei, sprijinind războiul revoluționar victorios al celor 13 state-colonii nord-americane împotriva metropolei britanice. Moartea îl va surprinde în funcția de șef al diplomației franceze, la vârsta de 67 de ani. 59 Jean Frédéric Phélipeaux, conte de Maurepas (1701-1781). Om politic și de stat, secretar de stat la Marină și la Casa Regală în timpul Regenței și domniei lui Ludovic al XV-lea (1718-1749), apoi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cunoscut sub denumirea de Wilhelm (William) al III-lea de Orania, a fost rege al Angliei în perioada 1688-1702). 71 Prințul Alexandr Mihailovici Gorceakov (1798-1883). Om de stat și diplomat rus extrem de capabil, cancelar al Imperiului Rus și șef al diplomației țariste în timpul domniei țarului Alexandru al II-lea, în perioada 1856-1882. 72 Ludovic Filip de Orléans, rege al Franței (1830-1848), din ramura colaterală, orleanistă, a familiei domnitoare Bourbon. 73 Alphonse de Lamartine (1790-1869). Poet dar și istoric și prozator romantic
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ministru de externe, în primul an al Primului Război Mondial, în intervalul 26 august 1914-13 octombrie 1915. A fost unul dintre artizanii apropierii Franței de Marea Britanie, operațiune încheiată cu succes prin semnarea Antantei Cordiale, la 8 aprilie 1904, când T.D. era șeful diplomației franceze. 83 Paul Cambon (1843-1924). Diplomat francez de carieră, fratele mai mare al lui Jules Cambon. Ministru rezident al Franței în Tunisia (1882), ambasador al Franței la Madrid (1886), apoi la Constantinopol (1890) și, în sfârșit, pentru 22 de ani
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
particular al lordului Sanderson, subsecretar de stat permanent la F.O., apoi, în perioada 1905-1915, a lucrat la cabinetul lui Sir Edward Grey, secretar de stat la Foreign Office, ajungând până la funcția de șef de cabinet (private secretary) al șefului diplomației engleze. Este subsecretar de stat adjunct (1918-1925), apoi subsecretar de stat permanent (1925-1928). În perioada 1928-1934 a fost ambasadorul Regatului Unit la Paris. 93 Charles-Frédéric, conte de Reinhardt (1761-1837). Diplomat francez de origine germană, născut la Würtemberg. Se stabilește în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
unsprezece ori președinte al Consiliului de Miniștri și de douăzeci de ori ministru al Afacerilor Străine. Laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1926, împreună cu Gustav Stresemann, ministrul de externe al Germaniei Republicii de la Weimar, și Sir Austen Chamberlain, șeful diplomației engleze, pentru Acordurile de la Locarno, din 1925, care au contribuit la apropierea și reconcilierea franco-germană. Doi ani mai târziu, în 1928, alături de secretarul de stat al S.U.A., Frank Kellogg, A.B. semna binecunoscutul "Pact Briand-Kellogg", care statua drept prohibită utilizarea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dat nici o explicație cerută de anchetatori, "a înecat peștele" într-o conferință spirituală asupra Algeriei, a povestit anecdote picante, a făcut întreaga adunare să izbucnească în hohote de râs, a fost aplaudat și aprobat de toate partidele. Aceasta era deja diplomație, și încă cea mai dificilă, acordul partidelor fiind mai greu de obținut decât acordul oamenilor și popoarelor. La sugestia lui, decretul din 31 decembrie 1896 a fost acela care a demarat autonomia Algeriei. În același timp el a definit, în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Al. Zub, La sfîrșit de ciclu Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al Doilea Război Mondial Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută Gh. Barbul, Ion Solacolu, Schimbarea alianțelor României Dr. N. Lupu, Jurnal alchimic Leonid Boicu, Din istoria diplomației europene Veniamin Ciobanu, Românii în politica est-central europeană Dumitru Preda, România și Antanta. 1916 1917 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării Cornel Grad, Al doilea arbitraj de la Viena Leonid Boicu, Principatele române în raporturile politice internaționale
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]