1,626 matches
-
caracteristicei. Fără gust și simț simbolic nu se poate face nici aicea vreun pas c-un efect oarecare. 2. LEGEA COSTUMULUI ȘI A ESTERIORULUI SENSIBIL ÎN ȚINUTĂ Personalitatea însă pe care masca o pune dinainte-ne cu determinare plastică în ceea ce privește direcțiunea ei etică, această personalitate aparține unui timp, unei națiuni, unei activități omenești anumite. Și momentele acestea trebuie să fie primite în esteriorul sensibil, spre-a complecta reflectul liniștit al caracterului poetic. Aceasta ni se prezintă în aceste două momente, cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
momente, cari se întregesc unul pe altul: costumul și ținuta fizică a personalității. Momentul întîi ni arată pe individ în elementul esteriorității, ca membru a unei anumite pozițiuni din lume or viață, momentul al doilea se prezintă ca productul unei direcțiuni de viață cu totul determinate, care se reflectă în ținuta consistentă. În ținută s-a personificat oarecum elementele generale care poartă pe individ. Să observăm mai întîi ideea costumului în raportul său cu reprezentațiunea dramatică. Ce semnificare are în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a idealității. Numai din această pătrundere se pot rezolva toate punctele asupra cărora se discută. în privința fidelității istorice a costumului ne întîlnim cu două estreme, cari, tocmai pentru că sânt estreme, nu ne pot da principiul adevărat pentru costumul din dramă. Direcțiunea primă consultă pur și simplu numai esactitatea istorică și ia sama c-un fel de grijă penibilă ca în costum să se prezinte cea mai esactă copie a lumei reală, dacă s-ar putea chiar a anului în care se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sama c-un fel de grijă penibilă ca în costum să se prezinte cea mai esactă copie a lumei reală, dacă s-ar putea chiar a anului în care se petrece drama. În costum toate [sînt] importante, toate însemnate pentru direcțiunea aceasta. Forma armelor, a purpoanului, a îmbrăcămintei capului și picioarelor, toate astea trebuie să fie asigurate de istorie contra orcărei reflexiuni, dacă se poate c-un aparat învățat în mână. Direcțiunea aceasta dă și-n sus și-n jos ca să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drama. În costum toate [sînt] importante, toate însemnate pentru direcțiunea aceasta. Forma armelor, a purpoanului, a îmbrăcămintei capului și picioarelor, toate astea trebuie să fie asigurate de istorie contra orcărei reflexiuni, dacă se poate c-un aparat învățat în mână. Direcțiunea aceasta dă și-n sus și-n jos ca să afle confirmarea esactă, și asta prin comparațiunea izvoarelor și cadrurilor istorice, și nu se liniștește până ce n-a întărit prin autorități învățate de se poate până și numărul nasturilor și mânerul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drept, căci espresiunea unei simțiri adevărat tragice, și de-aceea totdeuna general omenești, ar fi în contradicțiunea cea mai flagrantă cu nenatura acestui costum. Estremul celălalt în alegerea costumelor acelora ce nu mai au valoare în timpul modern constituie o altă direcțiune. Acest estrem nimicește toți timpii și toate epocele, le aruncă, cum am zice, pe toate într-o mare tigaie de topit, spre a scoate din ele un singur costum, cel modern. Acest principiu ce a domnit în Franța pîn-în a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aicea nivela atât costumul cât și poezia diferitele epoce și părți ale lumei și le prefăcea în figuri a prezentului. Pentru că amândouă laturile, atât cea a costumului cât și cea a reprezentărei lui poetice, se bazau pe una și-aceeași direcțiune și pe una și aceeași manieră de-a privi lumea, de-aceea principiul costumului în sine luat nu era o greșală mai mare decât principiul acelei poezii însași, și deci nu era nici chiar jenant în felul său, pentru că el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
costumului în sine luat nu era o greșală mai mare decât principiul acelei poezii însași, și deci nu era nici chiar jenant în felul său, pentru că el nu făcea decât ajuta să complecteze aceea ce poezia dramatică făcuse deja. Această direcțiune, pe care-ncepuse a o sparge deja Clairon, nu mai are decât o semnificațiune istorică. Ea totuși însă ni prezintă antiteza abstractă a acelor unilateralități judecate de noi, acelea a esactității necondiționate în costum. Costumul trebuie într-adevăr să urmeze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
presupunem ca neapărată [pentru cel] care vrea să se destineze acestor ocupațiuni. Arătarea caracteristică a unei personalități se complectează prin ținuta corpului întreg, prin care noi înțelegem fixarea precisă a esteriorul[ui] fizic, devenită habituală prin mișcarea și prin întreaga direcțiune a vieții individului. Precum trăsurile schimbăcioase a feței se pot preface într-o fizionomie care să reflecteze internul unui individ și patosul său esențial, tot astfel ținuta trebuie să ne-arate incorporarea consistentă a gesturilor și mișcărilor neconștiute. Ca-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s]presiunea unei alte personalități poetice, totuși el nu poate să retopească cu desăvârșire pe cea dintâi și nu poate să câștige prin procesul acesta o absolut altă individualitate, care să nu se fi născut decât din intuițiunea caracterului. În direcțiunea aceasta actorul e mai slab decât pictorul. Un Lear, Macbeth, Faust, Mephistopheles și Romeo, o Iphigenia, Margareta, Iulia a unui pictor genial trebuie de-aceea neapărat să întreacă aparența sensibilă a acestor figuri, fie ele create de actorul cel mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încete conform însă cu natura spețială a tonului fundamentale. {EminescuOpXIV 353} O mulțime de condițiuni de viață li-s comune princesei și Leonorei Sanvitale din Tasso, precum: nașterea strălucită, cultura, etatea, naționalitatea, splendoarea unei spirituale vieți de curte, și totuși direcțiunile opuse a sufletului lor trebuie să dea fiecărei din ele un ton cu totului deosebit în reprezentare. În Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-un oarecare caracter mai profan, mai lumesc; tonul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din ele un ton cu totului deosebit în reprezentare. În Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-un oarecare caracter mai profan, mai lumesc; tonul fundamental al principesei trebuie să ni releveze o direcțiune a sufletului îndreptată înăuntrul ei, depărtată de lume, o direcțiune în care trebuie să simțim o spiritualizare adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni-l prezinte Porzia în Neguțitoriul de Veneția. Ș-aicea nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-un oarecare caracter mai profan, mai lumesc; tonul fundamental al principesei trebuie să ni releveze o direcțiune a sufletului îndreptată înăuntrul ei, depărtată de lume, o direcțiune în care trebuie să simțim o spiritualizare adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni-l prezinte Porzia în Neguțitoriul de Veneția. Ș-aicea nu vedem alta decât suflet și inimă, însă o natură pătrunsă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei. Va să zică caracterul trebuie să se facă și să [se] dezvolte la aceea ce el promite prin apariția sa exterioară. Această dezvoltare o împlinește esecutarea caracterului. Noi prin aceasta înțelegem cu totul în genere dezvoltarea unei individualități întregi, în toate direcțiunile și manifestațiunile de viață date ei de cătră poet; astfel încît prin asta să vie o viață deplină în arătarea sensibilă, care să influințeze asupră-ne cu puterea adevărului natural, împlinindu-ne însă totodată și pretențiunile naturei noastre ideale. În
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teren pentru emulațiunea liberă, cu înlăturarea cea mai mare posibilă a tuturor abuzurilor {EminescuOpXIV 364} ce pot izvorî din asta, unită cu considerațiunea datorită primului posesor a unui rol, precum și cu respectul față cu publicul, toate acestea sânt treaba unei direcțiuni inteligente, binevoitoare și pătrunsă de interesele artei. Nouă ne-a fost numai de stabilirea principiului liberei concurențe, cari nu se prezintă prin rațiunea obiectului, fiindcă în esecuțiunea sa trebuie să aibă urmările cele mai priitoare pentru dezvoltarea artei noastre. A
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învățații lucrează, cei culți consumă știința; învățații sânt preoții științei, cei culți sânt obștea credincioșilor; ceea ce nu exclude ca un laic să priceapă adesea mai mult din teologie decât duhovnicul său. Știința este reprezentarea și dezvălirea spiritului național într-o direcțiune, acea a științei; valoarea și ființa ei, viața și scopul ei e departe de a se mărgini la un număr breslaș de indivizi, știința nu e pentru învățați, ci învățații sânt pentru știință, ea trăiește-n ei și-i domină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui exclusivă. Este apoi altceva dacă spunem "acest medic e cult", sau dacă zicem "acest medic e-un om cult". {EminescuOpXIV 923} Medicul nu este însă numai medic, ci totodată și om. Determinarea celui mai apropiat cerc de cunoștințe, precum și direcțiunea în progresul, peste acela, la o cultură mai depărtată a fost înrădăcinat [ă] în interesul central al chemărei sale. Întru cât însă medicul se privește numai ca om, el are un interes general omenesc, este prin asta nemijlocit transpus într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
or pe cea empirică să cunoască și să priceapă și cealaltă lature, unul să fie capabil și pregătit de-a recepe principiile, cellalt materialul, productivi însă nu pot fi oamenii de-o capacitate de termin mediu decât numai într-o direcțiune. De-aceea atât izolarea în privința receptivității cât [și] apucarea pe altă direcțiune în privința productivității va produce numai neclaritate și necomplecțiune a științei. Știința cere complectitatea volumului, ca să zic așa, și îndeosebi cere de la fiecare din discipolii săi cunoștința exactă, complectă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unul să fie capabil și pregătit de-a recepe principiile, cellalt materialul, productivi însă nu pot fi oamenii de-o capacitate de termin mediu decât numai într-o direcțiune. De-aceea atât izolarea în privința receptivității cât [și] apucarea pe altă direcțiune în privința productivității va produce numai neclaritate și necomplecțiune a științei. Știința cere complectitatea volumului, ca să zic așa, și îndeosebi cere de la fiecare din discipolii săi cunoștința exactă, complectă, promptă și reprezentarea în fiece moment a acestui volum întreg în toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
literatura națională. Libertatea și universalitatea scopului, deplina licență a materiei, nelimitarea pe un teren deosebit, după aceea complecta generalitate a mijlocului de comunicațiune, a limbii. Fiecare literatură națională formează focarul spiritual național unde concurg toate raz[e]le din toate direcțiunile vieții spirituale, ea arată nivelul vieții publice spirituale [... ]. ["S-A DEZVOLTAT O LITERATURĂ... "] 2264 S-a dezvoltat o literatură în limba țării, care trăia în gura și în spiritul poporului. Aiurea limba claselor culte era atât de deosebită de cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răsărite din demagogia cosmopolită și internă, motivează din partea d-lui Maiorescu următoarea interpelare: Am onoarea a întreba pe d. ministru - președinte daca, în urma procesului Pietraru și a manifestărilor socialiste din Iași, crede timpul venit de-a imprima politicei interne o direcțiune mai compatibilă cu consolidarea monarhiei constituționale. Printr-un discurs memorabil d. Maiorescu silește pe guvern de a-și arăta arama și de-a o rupe cu tradițiile demagogice. Răspunsul guvernului e prompt. A doua zi chiar, la 14 martie, tristul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
instituțiuni regnicolare cari, abătîndu-se de la legile cardinale făcute pentru a asigura confesiile și naționalitățile din patrie, zguduie autonomia bisericii și, în practică, retrogradează interesele ei de cultură; iar în menționatul proiect de lege ea vede un pas nou în acea direcțiune care-n cele din urmă, răsturnând cu totul autonomia bisericească, poate primejdui chiar existența bisericii însăși. Având conștiință de pozițiunea ei autonomă și de drepturile ei cari decurg din acea pozițiune, biserica greco - orientală, română, organizată în mod legal pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
drepturile ei cari decurg din acea pozițiune, biserica greco - orientală, română, organizată în mod legal pe baza principiului naționalității, nu poate rămânea indiferentă când credincioșii ei învață și se cultivă în niște institute unde spiritul religios nu se răspândește în direcțiunea cerută sau unde conștiința națională - baza întregului nostru organism - nu se cultivă îndeajuns; din contra, biserica aceasta caută chiar cu îngrijire specială să-și ridice școli populare și institute superioare de caracterul ei confesional propriu și caută a le institui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și cu restrângerea celorlalte limbi ale patriei și de vreme ce proiectul vrea să întindă dreptul aproape nemărginit de-a dispune al regimului și asupra școalelor secundare confesionale, se vede numaidecât că prin acestea proiectul voiește să facă servicii - nu dezvoltării în direcțiune naturală a populațiunii din patrie, de diferite religiuni și naționalități, nici intereselor ei de cultură temeinică, - ci mai vârtos acelui fatal curent politic care, purcezând din o greșită concepție a relațiunilor și intereselor vitale ale patriei, și-a propus de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
defecte neînsemnate în aranjament, ci la urmă chiar și zelul confesiunilor pentru propria lor conservare. 69 {EminescuOpXIII 70} Proiectul de lege, în urma motivării ministeriale, presupune despre institutele confesionale de învățămînt că ele pot deschide teren la rele morale și la direcțiuni contrarii statului - ce nu s-ar putea vindeca în mod radical decât prin închiderea provizorie sau definitivă a institutelor. Întrucât privește biserica greco - orientală română și institutele ei, provocîndu-mă la credința acestei biserici documentată în toți timpii cătră tron și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]