24,058 matches
-
cuprindă și datele de autoritate. 2003. Principiile de la Frankfurt, iulie 2003 „Principiile de la Frankfurt” elaborează noi principii de catalogare, la peste 40 de ani după binecunoscutele „Principii de la Paris”. Scopul acestor principii, adecvate epocii Internetului, este de a formula liniile directoare ale unui cod de catalogare universal. Cu alte cuvinte, ele urmăresc să sporească posibilitățile de partajare a informației catalografice la nivel global, prin promovarea unor standarde de elaborare a metadatelor catalografice, a înregistrărilor bibliografice și a celor de autoritate. Scopurile
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
grindina de amenințări lansate de unii dintre dascălii noștri, preocupați de menținerea disciplinei. Când domnul Trilă Pătrățilă (hi-hi-hi...așa-i spuneam noi) Își trimise mai Întâi burta În recunoaștere, apoi Își făcu și el apariția Însoțit de Umfla (umflata de directoare adjunctă pe care noi o bănuiam implicată Într-o relație dubioasă cu Pătrățilă), gălăgia se mai potoli. Multașteptata lor apariție deveni ținta unor glume de-a dreptul porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut reproduce aici, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și tempera cu grijă și cu decență porniri și dorințe ce se află în mod firesc cuibărite în ființa unui bărbat pentru care viața în doi nu mai părea să aibă taine. În întâlnirile cu Alex, Ina definise explicit liniile directoare ale unei vieți pe care și-o dorea ca pe o împlinire a unui vis zămislit în clipele ei de singurătate. Între părerile lor nu se remarcau deosebiri esențiale. Dacă totuși apăreau și unele controverse, le considerau ca normale, ținând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe cînd Începeam cu studenții actele 3 & 4 din Trei surori, Într-o sală improprie, la un 28 demisol deloc prietenos, mă apucau emoțiile, speriat (cantotdeauna) de ipoteza eșecului. Hm... În Adevărul literar & artistic dau peste un elogiu adus noii directoare a Naționalului timișorean. Iată ce spune tînăra cronicară (sic!) despre managerul lăcașului :” CÎte teatre din România se pot mîndri cu un director al cărui program estetic se pliază pe noile mutații din sensibi litatea contemporană? Și concepe repertoriul teatrului În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aruncă niște lovele, mâncați-aș ciocu' tău dă guțan!", se amuzară bruneții. Ochi în mulțime câțiva tineri care adunau cu sârg bani. Unul dintre ei, foarte înalt, își folosea această însușire prinzând bancnotele chiar din aer, pe deasupra altor doritori. Domnul director îi strigă: "Pe tine te știu, pe tine te știu!". Într-o clipă fetele își ridicară eșarfele și fularele până la ochi, iar băieții își traseră căciulile până la bărbie, ca pe niște cagule. Ochiurile tricotajelor le permiteau să vadă suficient de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că erați în lavuri greoaie, dă să uita tot clubu' la voi cum vă luaserăți la mozol", spuse veninos secretara, uitând de orice prudență. "Deci recunoști, scârbă!", explodă Ciucurel. "Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gheară norocoasă, plătesc cu banu' jos în bancă și-o dau dracului. Nu să există să nu apară în perioada asta, dă Sărbători, dă vacanță, dă alea, alea, să nu să ivească ceva. Nu, nu!", zise tot mai încrezător domnul director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Închise telefonul și-i înjură pe toți cu sârg. Peste două zile, pe la prânz, primi un telefon de la nevasta domnului ministru secretar de stat: "Alo? Săru'mîna!". "Bună, Relule! Auzi? Te-am sunat pentru treaba aia..." " Da...", făcu nedumerit domnul director. "Ai vorbit cu Sandu?" "Nu, doamnă." "Ei, poftim! Îmi zisese că o să vorbească el înainte cu tine, în prealabil. Da' o fi prins cu treburile p-acolo și n-a mai apucat." "Așa. Bun. Și cu ce-aș putea să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
semn că se pregătea de o bârfă între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa, pa, domnu' Relu, și teichitizi!" "Săru'mâna!" În timp ce părăsea localul de lux
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făceam nicio grijă, deși ar cam fi trebuit. Băși se bucură la vederea mea și-mi aduse la cunoștință marile noutăți, vorbindu-mi pe larg despre nenorocita întâmplare care dusese la internarea babei de Fito, despre strania demisie a domnului director Ciucurel, precum și despre inexplicabilul concediu fără plată al decanului care, după cum spuneau gurile rele și bine informate, voia și el să se retragă din funcție. Aproape un ceas povestise, în varianta și cu presupunerile lui, despre toate acestea. Credeam că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
serviciu și că șefii lor refuzau să-i lase la repetiții. Gicu Sima însă rezolva mai întotdeauna ușor toate problemele, dădea telefoane la instituțiile cu pricina și vorbea cu directorii acestora. Cerea să li se traseze sarcini. Ce mai! Tovarășul director era uns cu toate alifiile. Avea ușile deschise peste tot. În caz contrar, adică dacă secretarii de partid nu se lăsau înduplecați, Gicu Sima îi amenința cu tot felul de mustrări cu avertismente pe linie de partid, cu definiția socialistă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
astfel de orășel liniștit, ar fi adus oameni cu studii, ingineri, economiști, profesori, medici care i ar fi depunctat pe ei la o eventuală nouă candidatură. Dumnezeu cu mila! 8. Așadar, urma ca a doua zi să plec împreună cu tovarășul director și cu dl. Valy, la județ, cu Dacia 1310 îmbunătățită și de un roșu 40, a directorului. Înainte de plecare însă, planul se schimbă. Dimineața, tovarășul Sima tocmai fusese solicitat la Biroul de Partid, la o ședință care avea să înceapă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mor în scenetă, sunt totuși, soții Bethlen, nu soții Sima. Și cei care te vor șantaja în numele Principelui Transilvaniei, sunt castelanul Mihai și secretarul său, Henri, nu administratorul Gerard și electricianul Valy. Când ai să treci peste hopul acesta, tovarășe director, atunci vei înțelege pe deplin rostul dumitale ca personaj și ca om. Cred că acum am clarificat lucrurile, nu? Gerard și Regizorul erau convinși că Sima n-o să mai scoată niciun cuvânt. Acesta zise totuși: Eu nu suport astfel de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și a mesajului, cu o apăsată nuanță de apărare în fața acuzei de megalomanie, ca dovada unei false înțelegeri a vocației, fie în sensul dorinței de public și al continuei regenerări a scriitorului în ciuda falselor previziuni de epuizare. Sunt principalele linii directoare ale unei mărturisiri explicative și justificative. Când are atâtea idei mari de clarificat despre propriul destin, prozatorul cade foarte rar în intimități și atunci numai cu precauții și ocolișuri. Cine caută în memoriile lui Nicolae Breban o directețe epatantă a
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
de modernizare a Chinei. Acesta stabilește clar sistemul politic, sistemul economic, drepturile și obligațiile cetățenilor. Elementul structural de bază al Constituției țării constă în faptul că definește sistemul politic de bază și obiectivul fundamental al Chinei, precum și cele patru principii directoare ale acestuia și politica de reformă și deschidere către exterior, conducerea de stat și obiectivele fundamentale ale Chinei. Toți cetățenii chinezi, indiferent de naționalitate și toate organizațiile trebuie să respecte normele stabilite de Constituție. Nici o persoană sau organizație nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să putem urmări mișcările acestui Cagliostro. Dar cine era ea, n-am reușit să aflăm. Numai prin deducție am ajuns să știu multe lucruri despre ea, lucruri pe care nu le voi putea expune în nici un raport oficial; organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă atenție îi sorbi tu cuvintele - a citi înseamnă a te dezbăra de orice intenție deliberată, gata să surprinzi o voce, auzită când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
orfelinat și o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar trebui să fie? Unsuroși? Nu, nu acesta este cuvântul. Va trebui să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Serviciului? Va risca o justificată acțiune de represalii din partea viitorului pentru simplul și sfîntul motiv că nu l-a înțeles, că nu l-a prevăzut, că nu a știut să și înțeleagă ceea ce a aflat? Ce ne poate spune domnul director al Serviciului în această situație?" Nimic de zis, prințul Basarab Cantacuzino dăduse o lovitură de maestru. Destul de repede a reușit să rostească un adevăr de care se ferise cît putuse mai mult tot timpul cît a condus Serviciul, anume că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul Fără-Mațe, cu gura plină de fulgi de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru prietenul ei, în camera de motel în care-au stat amândoi, pe care el s-o găsească înainte de apariția lui de dimineață pe micul ecran: „NU sunt grasă”. Cu toții am lăsat câte-un mesaj în urmă. Mângâindu-și pisica, Directoarea Tăgadă ne-a spus că scrisese întregii ei agenții, spunându-le: „Găsiți-vă alte obiecte pe care să le futeți”. Noaptea trecută a lăsat mesajul pe fiecare birou, să-l vadă toți în dimineața asta. Chiar și domnișoara Hapciu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sticlă crescute din lanțuri îmbrăcate în catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]