378 matches
-
început să se transforme în instrument combativ cu scopul opunerii de rezistență trupelor maghiare. Dezarmarea Gărzilor Naționale aflate dincolo de Linia de Demarcație și sitația dificilă a conaționalilor români aflați înafara razei de acțiune a trupelor regulate române, au determinat Consiliul Dirigent să ia măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de demarcație. Cu scopul de a apela la populația Munților Apuseni pentru aceasta, deținătorului portofoliului Resortului Organizării din cadrul Consiliului Dirigent - Dr. Ioan Suciu a fost împuternicit să
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
a trupelor regulate române, au determinat Consiliul Dirigent să ia măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de demarcație. Cu scopul de a apela la populația Munților Apuseni pentru aceasta, deținătorului portofoliului Resortului Organizării din cadrul Consiliului Dirigent - Dr. Ioan Suciu a fost împuternicit să ia măsuri în consecință. Cu acest scop Suciu s-a deplasat la Brad, reorganizând mai întâi prin "Ordinul rezervat Nr. 1." din Brad de la 9 februarie 1919 comanda Gărzilor Naționale de pe valea Crișului
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Mager . Acestuia i s-a recomandat să recruteze ca voluntari tineri născuți în anii 1896, 1897 și 1898 care aparțineau contingentelor mobilizate cu scop de înființare a unor regimente ardelene, prin "Ordinul de chemare Nr. 167/1919" emis de către Consiliul Dirigent și aparut în „Românul” din 7 februarie (acesta privea numai teritoriile deja ocupate de Armata Română). În seara zilei de 10 februarie 1919 Dr. Suciu împreună căpitanul Medrea și 2 secretari civili s-au instalat la Brad în pavilionul minelor
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
companii de infanterie și 1 de mitraliere, urmând a se completa restul batalionului după eliberarea integrală a plășii. În primăvara anului 1919 în pragul Ofensivei din Aprilie, Corpul s-a transformat în "Regimentul 86 Infanterie" - fiind scos de sub autoritatea Consiliului Dirigent și alocat "Diviziei a 2-a de Vânători" a Armatei Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la Țebea pe 2 martie, regimentul fiind încadrat trupelor
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
distinctiv și-au cusut pe chipiu o bandă albă cu inscripția regimentului alături de tricolorul național. Înarmarea soldaților s-a făcut cu armament și muniție din fostele depozite de la Alba-Iulia ale Armatei Austro-Ungare, iar susținerea financiară a fost asigurată de către Consiliul Dirigent prin Dr. Ioan Suciu. Pentru ofensiva preconizată unitatea a fost încadrată Grupului de Sud al Armatei din Transilvania, urmând să lupte alături de trupele "Diviziei a 2-a" în linia întâi, pornind din regiunea Hălmagiu-Brad (mai puțin Roșia). Înaintarea diviziei pe
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, la care s-a hotărât integrarea Ardealului în România; cu această ocazie i s-a încredințat prima răspundere mai înaltă, cea de secretar general al resortului finanțelor în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor Românești din Ungaria. Între contribuțiile sale se numără propunerea de a înființa o Bancă Agrară, adoptată prin Decretul-lege 4167 din 12 septembrie 1919. Între 1909 și 1920 este ales în repetate rânduri deputat în sinodul
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
luptat de la 15 iunie 1918 până la sfârșit pe frontul din Tirol. Generalul fost pensionat la 1 ianuarie 1919., După război, Domășnean a intrat în serviciile militare românești la gradul de general de divizie și s-a pus la dispoziția Consiliului Dirigent de la Sibiu, condus de Iuliu Maniu. I s-a încredințat misiunea de a proceda la organizarea armatei naționale a Ardealului și Banatului. În această calitate a organizat patru divizii românești, precum și jandarmeria din Banat și Transilvania. Când armata română a
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
rezultate din principiul autodeterminării, al libertății și unității naționale, constituite în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1918 în ținuturile locuite de români dintre Carpați, Tisa și Dunăre. Ele au fost organizate de către Consiliul Național Român Central și subordonate acestuia și, alături de Consiliul Dirigent au avut calitatea de organisme executive. Deși recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, aceste Gărzi au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea lor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
ori au provenit din rândurile micii intelectualități, fiind legați de țărani și de viața acestora. La înființarea garzilor la sate și-au adus aportul și ofițeri ai Biroului de Informații al Secției Militare (echivalent al Ministerului de Război) a Consiliului Dirigent. În mod practic, ele au apărut alături de gărzile similare maghiare, proporțional cu structura populației. Gărzi asemănătoare au fost create înafară de maghiari și de secuii sau sași. Formarea gărzilor în mediul rural a fost rezultanta unui efort de convingere dus
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Vlad s-a constituit un Stat Major al acestora. În acest Stat Major s-au aflat un număr de referenți „prezidiali" (căpitan dr. Vasile Avramescu, locotenent locotenent Alexandru Raicu) sau „strategici" (căpitan Teodor Șerb, locotenent Sabin Codarcea). După constituirea Consiliului Dirigent, structura de comanda supremă a Gărzilor s-a mutat din Arad la Sibiu. La Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, din cei 1228 de delegați (deputați) reprezentanți ai națiunii române, 64 au fost ai Gărzilor Naționale Române. Alături de Consiliul Dirigent au
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Consiliului Dirigent, structura de comanda supremă a Gărzilor s-a mutat din Arad la Sibiu. La Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, din cei 1228 de delegați (deputați) reprezentanți ai națiunii române, 64 au fost ai Gărzilor Naționale Române. Alături de Consiliul Dirigent au avut calitatea de organisme executive. Prin activitatea lor, au asigurat un sprijin multilateral Consiliilor Naționale, exercitând un rol esențial în ceea ce privește menținerea ordinii, a disciplinei și a respectării legalității. Deasemeni au contribuit decisiv la desfășurarea activităților destinate să asigure condițiile
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
au fost desființate, succesiv realizarării unității naționale și preluarii puterii politice în teritoriul de competență. Măsura a fost una care a ținut de resortul instituirii unei administrații românești stabile și a fost decretată prin intermediul Ordonanței nr. 201/1919 a Consiliului Dirigent. În plus capacitatea de luptă și disciplina acestora lăsau de dorit. La 12 decembrie 1918 în urma hotârârii Consiliului Dirigent, a fost numit conducător al armatei și siguranței publice în Transilvania fruntașul unionist Ștefan Cicio Pop, sub conducerea căruia a început
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
care a ținut de resortul instituirii unei administrații românești stabile și a fost decretată prin intermediul Ordonanței nr. 201/1919 a Consiliului Dirigent. În plus capacitatea de luptă și disciplina acestora lăsau de dorit. La 12 decembrie 1918 în urma hotârârii Consiliului Dirigent, a fost numit conducător al armatei și siguranței publice în Transilvania fruntașul unionist Ștefan Cicio Pop, sub conducerea căruia a început acțiunea de desfințare treptată a Gărzilor Naționale și de organizare a Jandarmeriei în Transilvania. În locul acestor gărzi au fost
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
și Herțegovina. Este situat pe cartierul Centru I. Prima idea pentru înființarea de școala a fost în timpul ocupației Austro-Ungariei, pe sfârșitul XIX secolului. Școala a înfundată de SPD "Jedinstvo" (Societatea sârbească cântaților "Unitate") pe 1934. La inițiativă președintului societatei, fost dirigentul societatei, Dušan Umićević (Dușan Umicevici) la parlamentul urgent societatei pe 1 iunie 1934 decizia despre inființarea de școala este luat ""Decizie de deschidere de Școala muzicală"" ("Одлука о отварању Музичке школе") Școala a avut mult de clase: Clasa de incepatori
Muzička škola quot;Vlado Miloševićquot; () [Corola-website/Science/333996_a_335325]
-
care i-a avut România. Unificatorul și creatorul statului național modern, fost prim ministru al României, fost șef al PNȚ și al Partidului Național Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din București și din Budapesta, fost șef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin și lider al Opoziției democratice, apropiat al regelului Mihai, s-a sfârșit în chinuri cumplite, la 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani. Olimpia Zamfirescu, reprodusă de
Iuliu Maniu. Cum a murit liderul țărănist acum 63 de ani by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103227_a_104519]
-
românilor combatanți le-a fost conferită "„Bareta specială Siberia”". La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Corpul de Voluntari a fost reprezentatat de o delegație condusă de Victor Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării. Odată cu instituirea puterii Consiliului Dirigent în Transilvania, Partidul Național Român (și din cadrul acestuia în special Iuliu Maniu) s-a opus inițial din motive politice, remobilizării "Corpului de Voluntari". Cu toate acestea "Corpul Voluntarilor" a fost reînființat la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a opus inițial din motive politice, remobilizării "Corpului de Voluntari". Cu toate acestea "Corpul Voluntarilor" a fost reînființat la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a hotărât și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-a înființat la 11 decembrie 1918 "„Serviciul Corpului Voluntarilor Ardeleni”", care a preluat de la Serviciul central din București arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Pe măsură ce foști prizonieri din Rusia au sosit în țară, aceștia au fost chemați să sporească efectivul lupătorilor transilvăneni. Organizarea noilor unități de voluntari a fost încredințată tot lui Victor Deleu, în calitatea sa de secretar al Resortului Internelor din Consiliul Dirigent, soldații unităților dându-și singuri denumirea de "„Voluntarii lui Deleu”". Militar și el provenit de la Darnița, compozitorul Constantin Savu a compus un marș ala voluntarilor, aceștia participând efectiv alături de Armata Română la curățirea teritoriului naționale de trupele maghiare. După eliberarea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
naționale de trupele maghiare. După eliberarea Ardealului și instaurarea administrației românești pe întregul teritoriul al României Mari, la 6 iulie 1919 Corpul Voluntarilor a fost definitiv demobilizat, în cadrul unui eveniment festiv organizat la Sebeș. În perioada de existență a Consiliului Dirigent, prin intermediul administrației județelor foștii voluntari au primit ulterior din inițiativa lui Victor Deleu, sume de bani necesare acoperirii multor nevoi. Dupa război, voluntarii români (incluzându-i și pe cei proveniți din Franța sau Italia) s-au organizat în "„Uniunea foștilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un act simbolic dorit a semnaliza continuitatea juridică, iar trupele ungare au început să se concentreze în nord-estul depresiunii transilvane. Forțele armate române au continuat să preseze presate încet înainte și ca urmare a eforturilor Guvernului României și ale Consiliului Dirigent, linia de demarcație a fost mutată pe linia Sighetu Marmației-Baia Mare-Zalău-Ciucea-Zam, aliniament pe care trupele s-au oprit pe 22 ianuarie 1919 la ordinul aliaților francezi. Iarna care a urmat a fost folosită pentru organizarea și antrenarea temeinică temeinică a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în care guvernul Ungariei i-a cerut șefului Misiuni aliate de la Budapesta explicații cu privire la intențiile trupelor române. Deși trecerea liniei ar fi fost neavenită - conform convenției de Armistițiu românii având voie să ocupe doar puncte strategice dincolo de respectiva linie, Consiliul Dirigent contrar avertismentului făcut de Vix lui Berthelot, a notificat atât pe 15 cât și pe 16 decembrie Comisariatului General al Ungariei de Răsărit din Cluj, condus de Apáthy István, faptul că trupele române vor trece linia. Pentru evitarea inutilă de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trupe ungare. Aceste trupe s-au constituit într-o amenințare pentru aripa dreaptă a dispozitivului militar român, care astfel ar fi putut fi întoarsă printr-un atac executat pe valea Someșului. Ca urmare a eforturilor Guvernului României și ale Consiliului Dirigent, linia de demarcație a fost mutată pe aliniamentul Vest de Sighetu Marmației - Cicârlău - Ardusat - Băsești - Chilioara - Crișeni - Panic - Aghireș - Meseșenii de Sus - Șeredei - Pria - Ciucea - Ciuci - Zam. Aceast nou aliniament deși a reprezentat un pas înainte, a menținut izolarea față de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
un final sângeros, a solicitat superiorilor săi delimitarea unei linii de demarcație care să separe pe cei 2 potențiali beligeranți printr-o zonă de ocupație franceză. Dealtfel, în luna februarie 1919 cu puțin timp înainte de proclamarea Republicii Sovietice Ungare, Consiliu Dirigent a instituit serviciul militar obligatoriu în beneficiul armatei române și la începutul lunii martie a rupt relațiile diplomatice cu guvernul ungar. Conform deciziei luate în consecință, trupele ungare situate la est de linia Satu-Mare - Arad urmau să se replieze 100
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
preliminariilor Păcii de la Buftea și succedată de demobilizarea voluntarilor și de integrarea dirijată a acestora în cadrul societății romînești. După reintrarea României în război voluntarii Corpului au fost chemați din nou la arme, unitățile sale fiind puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent. Aceste unități au fost reîncadrate Armatei Române și au sprijinit în anul 1919 preluarea teritoriului transilvănean de către aceasta. Este de menționat că semnificația voluntariatului românesc în anii Primei Conflagrații nu a fost numai una militară, ci și una de contestare
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
munca câmpului, fiind repartizați mai ales pe marile moșii. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Corpul de Voluntari a fost reprezentatat de o delegație condusă de Victor Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării. Odată cu instituirea puterii Consiliului Dirigent în Transilvania, Partidul Național Român (și din cadrul acestuia în special Iuliu Maniu) s-a opus inițial din motive politice, remobilizării "Corpului de Voluntari". Cu toate acestea "Corpul Voluntarilor" a fost reînființat la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]