603 matches
-
a controla, dar include și noțiuni de protecție, prevenire și pedepsire. Disciplinarea lui este inițiată de părinți în concordanță cu părerea lor despre supunere și autoritate, despre dependența sau autonomia pe care sunt dispuși să o acorde copilului lor. Rezultatul disciplinării se va traduce mai târziu, în însușirea unor principii etice sau morale pentru conviețuirea în societate. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să dobândească un set de aptitudini și comportamente care să-i permită să se adapteze la diferitele situații și
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
în concordanță cu părerea lor despre supunere și autoritate, despre dependența sau autonomia pe care sunt dispuși să o acorde copilului lor. Rezultatul disciplinării se va traduce mai târziu, în însușirea unor principii etice sau morale pentru conviețuirea în societate. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să dobândească un set de aptitudini și comportamente care să-i permită să se adapteze la diferitele situații și să se încadreze în regulile societății în care va trăi. Eficiența disciplinării depinde de factorii culturali și
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
morale pentru conviețuirea în societate. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să dobândească un set de aptitudini și comportamente care să-i permită să se adapteze la diferitele situații și să se încadreze în regulile societății în care va trăi. Eficiența disciplinării depinde de factorii culturali și sociali, dar și de calitățile personale ale acestora. Provenind din medii diferite, părinții pot avea păreri contradictorii privind disciplinarea copilului. Aceste neconcordanțe pot genera dificultăți de educare. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să înțeleagă și
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
adapteze la diferitele situații și să se încadreze în regulile societății în care va trăi. Eficiența disciplinării depinde de factorii culturali și sociali, dar și de calitățile personale ale acestora. Provenind din medii diferite, părinții pot avea păreri contradictorii privind disciplinarea copilului. Aceste neconcordanțe pot genera dificultăți de educare. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să înțeleagă și să învețe regulile unui comportament adecvat și nu obținerea unui comportament sub amenințarea pedepsei. Părinții trebuie să aibă capacitatea de a-și analiza comportamentele
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
regulile societății în care va trăi. Eficiența disciplinării depinde de factorii culturali și sociali, dar și de calitățile personale ale acestora. Provenind din medii diferite, părinții pot avea păreri contradictorii privind disciplinarea copilului. Aceste neconcordanțe pot genera dificultăți de educare. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să înțeleagă și să învețe regulile unui comportament adecvat și nu obținerea unui comportament sub amenințarea pedepsei. Părinții trebuie să aibă capacitatea de a-și analiza comportamentele și atitudinile lor nerezonabile și a nu le impune
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
le impune fără discernământ copilului. De asemenea, ei trebuie să reziste tentației de a face uz de forță pentru a impune cu brutalitate anumite reguli copilului și de a-l umili dacă acesta se opune dorinței lor. Metoda optimă de disciplinare constă în încurajarea comportamentelor pozitive, cooperarea cu copilul, promovarea acelor comportamente care sunt acceptate social. Referitor la modul în care părinții concep să-și disciplineze copii se descriu cinci variante de atitudini: părinți autoritari, părinți hiperprotectori, părinți indulgenți, părinți severi
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
comportamente care sunt acceptate social. Referitor la modul în care părinții concep să-și disciplineze copii se descriu cinci variante de atitudini: părinți autoritari, părinți hiperprotectori, părinți indulgenți, părinți severi și chiar părinți agresivi. De obicei, ei iau măsuri de disciplinare pe care le știu dintr-o experiență proprie sau le deduc intuitiv și rareori cunosc principii științifice de pedagogie. Până la școlarizare, părinții sunt profesorii copilului, și nu numai. Părinții normali, cu un stil optim de interacțiune cu copilul, combină autoritatea
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
pozitiv și îndeplinesc cererile rezonabile ale copilului. Se pornește de la ideea că un copil are nu numai datorii, ci și drepturi. Metoda, considerată optimă, implică responsabilitate din partea partenerilor, autostimă și nu naște niciodată agresiune, violență sau negativism din partea copiilor. Deoarece disciplinarea copilului este de interes bilateral, se va face apel la mijloace raționale și nu restrictive, la respingere categorică a unor măsuri coercitive și mai ales la violență. Părinții trebuie să-și păstreze autoritatea în fața copilului, să fie drepți, fermi și
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
motorie sau crize de plâns. Părinții foarte autoritari sau severi nu lasă inițiativa copilului și îl obligă să se supună fără comentarii unor măsuri educative aspre, uneori chiar absurde. Aceste măsuri de severitate nu aduc un spor de avantaje privind disciplinarea copilului, acțiunile coercitive repetate, uneori lipsite de logică, sau motivație socială, conduc și ele la creșterea agresivității și ostilității copilului, producând tensiuni și conflicte inutile între părinți și copii. Sfidând tot ceea ce se știe despre măreția sentimentelor parentale, în contrast cu atitudinea
Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
tot parcursul vieții 80 2.3. Școala ca organizație care învață 86 Partea a III-a. Fundamentele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului 1. Disciplina: repere etimologice, surse și evoluții istorice 93 1.1. Etimologia 93 1.2. Disciplină și disciplinare 95 1.3. Sensuri moderne ale conceptului de disciplină 99 1.4. Disciplină și disciplinaritate 103 1.5. Educație și disciplină, educația ca disciplină 107 2. Dincolo de discipline: integrarea curriculumului 112 2.1. Semnificațiile integrării 114 2.2. Niveluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
provocări ale lumii contemporane și caracterizate prin fluiditate, schimbare, imprevizibilitate și risc. Socialul își exercită presiunile tocmai prin natura contextelor sociale în care este utilizată cunoașterea, în sensul unei adecvări între cele două dimensiuni. Întrucât este greu de imaginat o disciplinare/disciplina rizare a socialului, opțiunea logică rămâne integrarea disciplinelor. Figura 2. De la context la cunoaștere Devin evidente în acest context legătura strânsă dintre epistemologic și social în generarea cunoașterii transdisciplinare și, așa cum vom arăta mai târziu, impactul acestei transformări din
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
la baza evoluțiilor conceptuale, structurale și „politice” ale disciplinei. În faza primară, sensul epistemologic al disciplinei se suprapune peste cel pedagogic și peste cel „politic”: disciplina ca formă de organizare a cunoașterii, ca domeniu de studiu și ca mod de disciplinare, de exercitare a puterii. 1.2. Disciplină și disciplinaretc 1.2. Disciplină și disciplinare" Atât din punct de vedere social, cât și conceptual, suntem disciplinați de disciplinele noastre. Ele ne ajută mai întâi să producem lumea prin cunoaștere; disciplinele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
al disciplinei se suprapune peste cel pedagogic și peste cel „politic”: disciplina ca formă de organizare a cunoașterii, ca domeniu de studiu și ca mod de disciplinare, de exercitare a puterii. 1.2. Disciplină și disciplinaretc 1.2. Disciplină și disciplinare" Atât din punct de vedere social, cât și conceptual, suntem disciplinați de disciplinele noastre. Ele ne ajută mai întâi să producem lumea prin cunoaștere; disciplinele sunt forme de organizare a cunoașterii acumulate și structuri morfologice în care vin să se
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să constituie un criteriu de organizare pentru cunoaștere, pentru viața academică instituționalizată și pentru practicile sociale derivate. Ideea de teritorialitate implicată de disciplină, chiar dacă nu vorbim despre o teritorialitate neapărat fizică, se bazează pe câteva elemente care creează cadrul de disciplinare al acestui tip de structură: • Modul de organizare/stocare și transmitere a cunoașterii. Se produce o evoluție bazată pe principii structuraliste, în care obiectul de studiu este centrum-ul în jurul căruia iradiază structura și în care există o înțelegere convențională între
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de comunitate. „Disidențele” nu sunt acceptate cu ușurință, iar abaterea de la normă poate aduce sancțiuni. S-au inventat în acest sens organisme specializate de „judecare” și sancționare internă a celor „vinovați”, „nedisciplinați”. Similarități puternice pot fi sesizate, de pildă, între disciplinarea mediului academic și educațional și cea a mediului economic, al întreprinderilor. Aici apare în scenă un nou concept, cel de specializare. Specializarea, ca evoluție a paradigmei disciplinare, atât în planul cunoașterii, cât și în plan social, se bazează pe: - „creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
UNESCO, 1972): „ansamblu specific de cunoștințe ce are propriile caracteristici în planul învățării, al formulării, propriile mecanisme, metode și materii” (pp. 378-379). Obiectul investigației științifice este construit și circumscris prin intermediul diverselor instrumente de investigare; se produce astfel un proces de disciplinare a naturii, ce e supus cunoașterii. Într-o direcție similară, putem înscrie și o altă definiție care consideră că disciplinele constau într-o bogată colecție de teorii, fapte și descoperiri considerate acceptabile într-o comunitate academică determinată la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
comunității academice (interne) a disciplinei. Buna înțelegere a acestei dinamici este esențială pentru a percepe cât mai bine semnificațiile disciplinarității în plan educațional, influențele sale în planul teoriei și practicii pedagogice, relația dintre disciplinaritate ca principiu de organizare și disciplinarizarea/disciplinarea culturii și a climatului organizației școlare, pentru a controla canalele de distribuție și exercitare a puterii. Reperele mediului disciplinar sunt surprinse cu acuratețe și sintetic de R. Szostak (2003), pe baza contribuțiilor anterioare aduse de Klein (1990), Salter și Hearn
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
economia politică, al cărei părinte este considerat Adam Smith, de la Universitatea din Glasgow. Trebuie să menționăm că genealogia clasei de elevi este ceva mai complicată și mai puțin clară din punct de vedere istoric decât celelalte două „modalități” pedagogice de disciplinare a cunoașterii și activității academice. Mai târziu, a apărut celebrul mod de examinare ex-tempore, o examinare de tip individual, care le solicita studenților pregătirea sistematică înaintea fiecărui curs pentru a putea răspunde la orice întrebare legată de textul ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
intereselor copilului și pornind de la experiențe naturale, specifice vieții cotidiene. La rândul său, J.Fr. Herbart (1776-1841) vorbește deja despre necesitatea „corelării materiilor”. Cu toate acestea, perioada cuprinsă cu aproximație între 1875 și 1910 (cf. Klein, 2001) a fost una a disciplinării curriculumului, a structurării și organizării acestuia după criteriul disciplinelor care se aflau, la rândul lor, în plin proces de consolidare, dezvoltare sau configurare. Acest proces este foarte vizibil mai ales în lumea academică a universității. În aceeași perioadă s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
din cel instrucțional și, mergând mai departe, modelul de acțiune (vezi figura 27). Compartimentarea instruirii produsă de modelul pe discipline se transferă în plan cognitiv prin operarea cu structuri foarte clar delimitate, situate mai mult sau mai puțin în interiorul „teritoriilor” disciplinare. Însă problemele concrete de viață, pe care trebuie să le rezolvăm în fiecare zi, au un caracter integrat; buna lor soluționare, indiferent că este vorba despre probleme foarte simple sau foarte complicate, implică apelul la cunoștințe, deprinderi și competențe care
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu sau al altuia. Figura 27. De la modelul educațional la cel comportamental A face față solicitărilor și provocărilor lumii contemporane presupune capacitatea de a efectua transferuri rapide și eficiente între diversele „sertare” disciplinare, a colecta, a sintetiza și a pune la lucru împreună cunoștințe, deprinderi și competențe dobândite prin studierea diverselor discipline. Succesul școlar este dat de capacitatea elevului de a „performa” în cadrul diverselor structuri și contexte disciplinare, pe când succesul în viața personală
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
devine parte a unei structuri curriculare existente, evitând reorganizări majore, la nivelul întregului plan de învățământ. Ca urmare a asimilării interne, tema devine parte integrantă a disciplinei care „o poartă”. Dezavantajul major care poate să apară constă în izolarea temei, „disciplinarea” sa în structura rigidă a disciplinei respective și pierderea potențialului educativ al acesteia. Datorită esenței interdisciplinare a acestor teme, poate să apară și situația unui prea mare accent din perspectiva unei singure discipline, diluând mesajul și contribuția transversală. b) Teme
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
câteva fărâmituri șic. EL (mestecând): Cu siguranță, cu siguranță, până atunci trebuie să fie întăriți mugurii gustativi, e ca o experiență a unui ger de primăvară, un fel de om de zăpadă al cerului gurii, o ultimă și de neocolit disciplinare de sine. KARLI: Probabil că totuși nu sunt om. Că, la sfârșit nu-i rămâne unuia decât propriul corp, care nici nu trăiește atunci când nu poate fi lovit. Atunci când stai să socotoști și să răs-socotești totul, atunci nu există nici un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aș plictisi, așa cum se arată căpățânile de salată, înainte să le răzuiești. Știți, stau totuși între noi. E plăcut să nu îți placă de tot și toate, și înviorător să urăști tot. Și asta te-a făcut să ai, peste disciplinarea interioară a înstrăinării de sine, o pală de mătreață, pe care probabil că nu ai fi vrut să o întâlnești. (Vehiculul El pășește spre EL, îi dă carabina în mână, ia o lupă din buzunar, o observă pe EA, bagă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aride pentru vârsta școlară mică. Disciplina cerută de structura și regulile jocului nu este considerată supărătoare de cel care se joacă. Jocurile disciplinează fără constrângere pe jucător, atât sub aspectul desfășurării acțiunilor obiective, cât și sub aspectul comportamentului social. Această disciplinare funcțională nu rămâne superficială, ea este, dimpotrivă, acceptată de cel care se joacă. Prin joc elevul ia contact cu alții, se obișnuiește să țină seama de punctul de vedere al altora, să iasă din egocentrismul său original, jocul fiind și
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]