3,645 matches
-
românească a suferit o mare pierdere, prin plecarea către cele veșnice a celui ce a fost Constantin Catrina. Înainte de a vorbi despre muzicianul Catrina, trebuie să spunem că omul Catrina va rămâne mereu un exemplu pentru noi toți: de o discreție și o modestie rară, el nu a fost vreodată auzit să ridice glasul sau să reproșeze cuiva ceva. Mereu deschis, mereu cu zâmbetul pe buze, atent la orice eveniment, la orice gest cu trimitere spre Cultură, spre Lumină. Nu conta
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU () [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
că e stăruitor în studiu. Stilistic diferite, lucrările au fost bine conturate - violonistul a știut să releveze epocile din care provin. Sonata de Brahms, capodoperă camerală dintre cele mai complexe, a conturat romantismul tânărului violonist, ce a fost susținut cu discreție de Clementina Ristea-Ciucu. Sonata de Ysaÿe a fost în seara aceea cartea de vizită a lui Aron Cavassi, care a prezentat-o ca pe o serie de portete sonore expresive, elocvente, de mare sinceritate. Tumultoasa Fantezie “Carmen” i s-a
În Salonul de muzică al Muzeului Național ”George Enescu” by Ecaterina Stan () [Corola-journal/Journalistic/84104_a_85429]
-
o mare de scaune goale, într-o sală pustie. Înaintarea noastră avea ritmul unei intimități reciproc acceptate. Nu se auzea nimic. Doar pașii inițierii mele. De la Sean Hudson am învățat mult despre teatru și fotografie. Am învățat ce înseamnă răbdarea, discreția, starea, modelarea emoției, a luminii, suspendarea în timpul imaginii. Am învățat ce este extazul trăit fără cuvinte. Am învățat ce înseamnă să însoțești o confesiune, să fii parte, din umbră, a unei construcții efemere. Ceva din zborul lin către uitare a
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
de copii, cu un prieten drag, sau cu altul, după concurs, la ore, cu fiul și soția, cu maeștri), cu sentimente și multă muzică bună, pe scena unei vieți pământene întreruptă șocant într-o dimineață de martie. OMUL cucerea prin discreție, o formă de sfioșenie- simplitate simțită, firească, remarcată de toți cei impresionați pană la neputința de a înțelege “cum făcea”? Teoretic, acest fel de a fi creează o imagine ștearsă, ne-semnificativă, unul în rând cu ceilalți. La el era
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
de sfioșenie- simplitate simțită, firească, remarcată de toți cei impresionați pană la neputința de a înțelege “cum făcea”? Teoretic, acest fel de a fi creează o imagine ștearsă, ne-semnificativă, unul în rând cu ceilalți. La el era exact invers: discreția îl făcea mai prezent, mai distins, mai cuceritor în ceea ce spunea și făcea. OMUL era serios, “lucru” rar, greu de înțeles și acceptat într-o comunitate românească ce folosește des, când nu are argument, o zicală periculoasă: “capul plecat sabia
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
femeie, de corp, de senzualitate. Descoperirea și acceptarea corpului au atras după sine cultura a tot ceea ce îl înconjurase: orașe curate, grădini publice, case cu tot ce trebuie, camere mari și aerisite, mobile confortabile și noi, băi funcționale, apă la discreție, produse de îngrijire corporală, parfumuri. Nimeni nu mai consideră astăzi igiena - publică și privată - ca pe ceva excepțional. Asistăm actualmente la două tendințe opuse: pe de o parte, dezodorizarea planetei și, pe de alta, dorința neistovită de a găsi noi
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
declarat George Ivașcu, pentru „Ziarul Metropolis“. Dana Dogaru a jucat alături de Irina Petrescu în piesa „Nebuna din Chaillot“. „Din păcate, colaborarea cu Irina Petrescu a fost prea scurtă. Nu ne așteptam să plece atât de repede. A plecat cu aceeași discreție cu care a trăit. A fost una din actrițele cele mai talentate și cunoscute pe care le-am avut“, a spus Dana Dogaru.
Irina Petrescu juca în ”Sârșit de partidă”. A fost o premoniție? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79864_a_81189]
-
debutul lui din 2003, a trecut aproape neobservat, din eternul motiv al difuzării precare și al promovării egale cu zero); și în prefața lui Al. Cistelecan - ca de obicei, atât de subtilă, încât nu se înțelege mai nimic - regăsim observată discreția puțin excesivă a lui Daniel D. Marin. Versurile lui nu sunt decât rareori percutante. Dincolo de regimul minimalist (un fel de dietă care, consecvent aplicată, provoacă subțierea corpului literar), se poate vedea o reticență, uneori chiar o spaimă, în fața discursului amplu
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
schițe din vîrful creionului, subțiri, sumare, siluete-perechi, multiplicînd unica planșă a lui Mac Constantinescu, o Evă țîșnind din Adam într-un rai de catran. Așa e și poezia pe care aceste ilustrații o completează, văzînd-o într-un alt limbaj: o discreție înconjurată de întuneric, o linie fără conținut, aproape o idee de linie. Imagini pentru Lia și Legende sînt cele două împărțiri ale acestor cartoline de pe care a plecat culoarea. Scrise cu tristețea fină, calmă, a celui care abandonează. "Sunt pentru
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
curate, limpezi, chiar dacă se abat de la explicațiile pe care le știm (bunăoară, în frumoasa legendă a miozotului: "Tîrziu, florile se risipiră în toate/ zările, mărturisind o iubire, o moarte/ și ruga din urmă Ťnu mă uitať"), cîteva versuri de melancolică discreție: Atunci mă vei chema aproape./ Vei crede că mă joc cu visul/ și eu nu voi mai fi nicăeri - / Târziu vei simți prin tăceri/ Că am plecat,/ și vei gândi, înfiorat,/ Că moartea poate nu e moarte,/ Că e numai
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
încărcătură a ethosului, menită parcă a restrînge, a corija, a "scuza" flamboaianta aderență a autorului Răscoalei la crizele unor elementarități ce-și ies din matcă, de facto un substrat al demoniei pe care se străduiește a o disimula. Mai întîi "discreția". Grija de-a nu-și face publice chestiunile de laborator literar: "Eu întotdeauna am fost tare discret pe chestia literaturii mele. Am considerat că e jenant să vorbești despre un lucru atît de intim, care nu știi de va ieși
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
redacție la un astfel de brand literar. Și asta din două motive cel puțin curioase: redacția e în București, puțin complicat pentru cineva stabilit în Brașov, iar "postul" presupune o responsabilizare aparent dură pentru "fragila" Doina Ioanid. Spun asta pentru că discreția ta poate fi interpretată și ca o formă de timiditate, nu doar de "crez" literar. - Mi-am dorit să fac jurnalism, dar nu știam prea bine cât efort presupune să fii secretar general de redacție. M-am aruncat în apă
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
responsabilitate foarte mare și ai de lucrat cu oamenii, treabă nu tocmai ușoară. Pot spune că am avut și satisfacții, dar și dezamăgiri. Mai rău a fost cu naveta, pentru că am rămas destul de mult prinsă între două orașe. Cât despre discreția mea, ea ține într-adevăr de un crez, acela că textele bune răzbat singure până la urmă, chiar dacă mai târziu, dar ține cumva și de o anumită structură sufletească, de educația primită de la bunici, care aveau o filozofie țărănească foarte sănătoasă
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
Gheorghe Grigurcu Sigura morală a lui Ilie Constantin e cea a unui ins echilibrat, iubitor de chietudine, aspirînd spre mediul livresc precum spre un substitut abstractizat (purificat) al lumii tumultuoase, pline de capcanele imprevizibilului. Izolat cu discreție, cultivă un lirism al ființei intrinseci ce presupunem că-i oferă esențiale satisfacții ("a place sieși, observa Valéry, înseamnă orgoliu, a place altora înseamnă vanitate"). În consecință, proiectul de viață schițat e unul clasic: "sunt foarte casanier, din totdeauna, visul
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
mare complexitate și la amplele simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
pot fi în ochii lui, fie, în cazul în care ți se întîmplă să afli mai mult decît s-ar cuveni, nedîndu-i de înțeles că știi ce n-ar fi trebuit să știi. Ipocrizie? Să-i spunem mai degrabă tact, discreție și bun-simț. Conform acestei optici, discreția nu e atît o virtute morală, cît mai curînd o cerință psihologică. Ea îți dă de înțeles că nu e bine să-ți întinzi antenele curiozității mai mult decît îți cere instinctul de conservare
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
în cazul în care ți se întîmplă să afli mai mult decît s-ar cuveni, nedîndu-i de înțeles că știi ce n-ar fi trebuit să știi. Ipocrizie? Să-i spunem mai degrabă tact, discreție și bun-simț. Conform acestei optici, discreția nu e atît o virtute morală, cît mai curînd o cerință psihologică. Ea îți dă de înțeles că nu e bine să-ți întinzi antenele curiozității mai mult decît îți cere instinctul de conservare, și asta fiindcă cea mai mare
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
ducându-le la țintă. Îngerul îndeplinește mai târziu și el această funcție, de ocrotitor (ce scapă privirii) al celui pe care-l are în grijă. Frumusețea e că în viața oamenilor de seamă apare mai întotdeauna cineva care, în deplină discreție, creează, întocmai ca zeii și îngerii pentru faptele eroilor lor, condiția "operei", posibilul ei. El este cel care dă fără să aștepte nimic, care nu e aplaudat de nimeni și a cărui trecere pe pământ rămâne cel mai adesea neobservată
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
sărbătoriseră pesemne în repetate rânduri împreună.) Trebuie să mărturisesc că îmi pusesem speranțe mari în interviul acesta. Însă n-am reușit să aflu lucruri deosebite de la Simone, despre cel pe care îl avusese alături vreme de cincizeci de ani. O discreție fundamentală o împiedica "să-și dea drumul" și senzația stranie pe care am avut-o pe tot parcursul discuției a fost aceea că stăteam de vorbă cu Simone despre vecinul ei de palier. Într-un fel a fost consecventă sieși
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
Cronicar Profesorul Dan Setlacec Capricioasă cum o știm, presa a trecut cu destulă discreție peste dispariția unui om ieșit din comun: Profesorul Setlacec, unul dintre cei mai faimoși chirurgi ai României. Balanța de pe biroul lui de acasă avea, pe ambele talgere câte un cartonaș cu cifra 8. Era măsurătoarea anilor, iar cifra se schimba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
euro pentru 4 nopți de cazare. Vacanța începe la 29 decembrie 2012 și se încheie la 2 ianuarie 2013, iar în preț sunt incluse cazarea, trei mese pe zi, meniul de Revelion, plimbări cu sania, vin fiert și palincă la discreție. O formație va cânta live turiștilor în fiecare seară, în timp ce iau masa la han. Cei curioși pot asista și la tăierea tradițională a porcului. 2. Revelion la Marea Neagră Atunci când vine vorba de noaptea de Revelion, românii tind să se îndrepte
Românii și bulgarii se bat pe ofertele de Revelion () [Corola-journal/Journalistic/80803_a_82128]
-
Constantin Trandafir Interesant, Alecu Russo s-a născut în același an cu Alecsandri, Bălcescu, Bolintineanu (?), Nicolae Filimon și a trăit numai cât Eminescu. Spre deosebire de congenerii pașoptiști, discreția lui este de-a dreptul anormală, n-a avut pretenții de faimă scriitoricească, de vreme ce a publicat, în limba română, un singur text cu semnătura A. Rusu, alte câteva cu inițialele A. R., unul cu pseudonim (Terentie Hora) și o singură
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
surprins atunci când a văzut pentru prima oară o fotografie a scriitorului înfățișându-l - aproape invariabil - trist, chinuit, cu o oarecare fereală în privire și în întreaga lui ființă. Altminteri, toți cei care l-au cunoscut de-adevăratelea vorbesc despre proverbiala discreție cu care Ștefan Bănulescu și-a asumat ori și-a trăit destinul. L-am cunoscut pe Ștefan Bănulescu atâta cât se lasă cunoscut din cărțile lui pe care le-am citit din obligație, întrucât îmi asumasem corvoada realizării unei lucrări
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Enescu la acea vreme. în ultimii ani ai vieții a fost realmente curtat în scopul revenirii în țară; prin intermediul lui Mihail Sadoveanu, a lui Petru Groza. A refuzat de fiecare dată invitațiile regimului. A fă-cut-o cu eleganță, cu distincție, cu discreție. S-a stins la Paris, în 1955, în condițiile unor limitări cutremurătoare. înconjurat de atenția unui restrâns grup de prieteni; printre care Yehudi Menuhin, regina Belgiei, Elisabethe... fondatoarea concursului de compoziție, de solistică, de la Bruxelles, concurs ce-i poartă numele
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
-i zadarnic târcoale, să definim tot ceea ce cuvântul cursi spune într-o singură clipă. Când ajungea într-un loc sau în altul (locuri în care puțini călători se aventurau pe atunci), veneau locuitori care doreau să-l întâlnească, adesea cu discreție, la lăsarea nopții, și i se adre-sau, am putea spune, ca unui duhovnic. Îi vorbeau despre una sau despre alta, în amănunt, încercând să-i descrie sentimentul pe care-l încercau și pentru care nu găseau, în limba lor, cuvântul
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]