1,946 matches
-
a unor situații similare. ... 39. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) întrucât sunt lipsite de claritate și precizie și generează aplicare discreționară și abuz ce afectează implementarea unitară a prevederilor legislației fiscale și stabilirea corectă a creanțelor fiscale. ... 40. În ceea ce privește dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, Curtea reține că acestea operează cu aceleași
DECIZIA nr. 49 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295646]
-
reglementării, Curtea constată că cele anterior analizate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, acestea fiind, de asemenea, lipsite de claritate și precizie și generând aplicare discreționară și abuz ce afectează implementarea unitară a prevederilor legislației fiscale și stabilirea corectă a creanțelor fiscale. ... 42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.
DECIZIA nr. 49 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295646]
-
legale instituite prin art. 4 alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 și nu prezumată în favoarea consumatorului, pentru a se constata existența/inexistența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților și nu pentru a se crea o situație favorabilă, în mod discreționar, pentru una dintre părți, asigurându-se astfel dreptul la un proces echitabil al ambelor părți angrenate în raportul contractual. ... 145. Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 146. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea
DECIZIA nr. 36 din 30 ianuarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299575]
-
în care s-a criticat modul de desemnare a membrilor completurilor de 3 judecători. ... 9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate acordă colegiilor de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție putere discreționară în determinarea compunerii completurilor de 3 judecători. Susțin că noțiunea de „compunere“ a instanței, utilizată de art. 126 alin. (4) din Constituție, este o noțiune constituțională autonomă, ce nu are în vedere numărul total de judecători al instanței, ci privește
DECIZIA nr. 82 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299914]
-
exactitate sfera și limitele competențelor delegate Guvernului. Mandatul conferit este vag și ambiguu, ceea ce face imposibilă o înțelegere clară a măsurilor legislative ce pot fi adoptate prin ordonanțe. Lipsa unor criterii clare și a unor obiective precise facilitează exercitarea discreționară a puterii legislative, în absența unui control parlamentar prealabil, încălcând astfel exigențele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și principiul calității legii, garantat constituțional. ... 7. Dispozițiile art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
și imprecise, cum este cazul legii criticate. Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe trebuie să asigure o delimitare clară, precisă și previzibilă a competențelor delegate Guvernului, nu să lase o sferă largă și neunitară, ce permite o interpretare discreționară. Domeniile de reglementare trebuie să fie definite cu precizie, iar nu doar generic, pentru a nu submina principiul clarității și calității legii impus de art. 1 alin. (5) din Constituție. Această lipsă de claritate și previzibilitate constituie o gravă încălcare
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
de drept. Legea supusă controlului de constituționalitate cuprinde atât dispoziții detaliate, cât și prevederi excesiv de generale, fără o coerență legislativă, ceea ce generează incertitudine și riscuri majore privind limitarea puterii executive. Aceasta creează premisele unor abuzuri și intervenții legislative discreționare, încălcând principiile constituționale. ... 8. Autorii sesizării susțin că, din analiza prevederilor legii supuse controlului de constituționalitate, rezultă o reglementare neunitară, dispozițiile care stabilesc domenii concrete în care Guvernul primește abilitare (acte normative enumerate expres în vederea operării de modificări pe
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
ordinare, intrând în domeniul legilor organice, ceea ce este în mod evident neconstituțional. Chiar dacă legea nu prevede explicit acest lucru, riscul unei asemenea încălcări este evident și semnificativ, iar delegarea legislativă nu poate lăsa loc unor astfel de interpretări discreționare. ... 16. Autorii mai susțin că textul art. 1 din legea criticată nu delimitează explicit domeniile interzise, iar formularea „domenii care nu fac obiectul legilor organice“ este insuficientă pentru a preveni depășirea limitelor constituționale. Aceasta creează incertitudine cu privire la sfera
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
legal incident în materie și deficitar din punctul de vedere al calității legii. Într-adevăr, finanțatorul are dreptul de dispoziție cu privire la bun, fiind proprietarul acestuia, însă decizia sa de a denunța contractul de leasing financiar nu poate fi una discreționară, independentă de existența unor motive care să îi justifice opțiunea, bazate pe criterii obiective și rezonabile. Față de această împrejurare, în ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale
DECIZIA nr. 498 din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/299863]
-
Guvernului prevăzută la art. 108 alin. (1) de a adopta hotărâri. De altfel, Curtea Constituțională a statuat în Decizia nr. 384 din 29 mai 2019 că „acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul își poate exercita competența de autoritate legiuitoare în mod discreționar, oricând și în orice condiții, adoptând legi în domenii care aparțin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituționale ale acestei autorități, consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituție, și transformarea
DECIZIA nr. 352 din 1 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299889]
-
în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cât și în noua redactare, sunt neconstituționale, întrucât lasă în mod discreționar la latitudinea instanței să admită sau să respingă o cerere de intervenție accesorie și echivalează cu o antepronunțare a instanței înainte de analizarea tuturor probelor. ... 7. În ceea ce privește dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură civilă
DECIZIA nr. 79 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300393]
-
prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă acceptate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora. Prin urmare, nu se poate susține că judecătorul ar putea acționa în mod discreționar atunci când se pronunță cu privire la admisibilitatea probelor, de vreme ce respingerea unei probe solicitate trebuie motivată, încheierea instanței referitoare la încuviințarea probelor putând fi atacată cu apel, odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) din același cod
DECIZIA nr. 79 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300393]
-
către Guvern, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, retragerea acestui drept sau spor trebuie să se facă, tot prin lege, astfel cum prevede expres art. 53 din Constituție. (...) ... 58. În realizarea funcției normative, administrația are o putere discreționară largă, dacă legea nu o obligă la adoptarea într-un anumit termen a unei reglementări secundare, putând aprecia, în funcție de interesul general, de relațiile sociale concrete și de interesele colectivității, asupra oportunității de a adopta o anumită reglementare. ... 59
DECIZIA nr. 194 din 26 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300362]
-
de exemplu, ordonanțele și hotărârile Guvernului. Prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție impun nu doar ca procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești să fie reglementate într-o manieră normativă, adică nu în mod arbitrar, eventual prin acțiunea pur discreționară a unei persoane care deține de facto autoritate, ci printr-un anumit act normativ, respectiv legea, ca act al Parlamentului. Prin urmare, textul constituțional însuși exclude orice altă autoritate decât Parlamentul, inclusiv Curtea Constituțională, de la exercitarea vreunei atribuții în
DECIZIA nr. 695 din 17 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299812]
-
16, art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție. ... 48. Art. XXII din lege referitor la restricționarea transferurilor funcționarilor publici îngrădește alegerea locului de muncă. Astfel, funcționarul public se va afla la dispoziția angajatorului care, în mod arbitrar sau discreționar, îi va putea refuza oricând cererea de transfer în altă funcție publică din altă instituție sau autoritate publică, deoarece lipsesc din cuprinsul normei elementele obiective în funcție de care se poate aproba sau refuza transferul oricărui funcționar public. Situația devine
DECIZIA nr. 357 din 22 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300018]
-
angajeze răspunderea. Aceasta nu înseamnă însă că Guvernul își poate angaja răspunderea oricând și în orice condiții, sens în care Curtea a reținut că acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreționar, oricând și în orice condiții, ar echivala cu transformarea acestei autorități în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce privește atribuția de legiferare. O interpretare dată dispozițiilor art. 114 din Legea fundamentală în sensul unei puteri discreționare acordate
DECIZIA nr. 357 din 22 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300018]
-
mod discreționar, oricând și în orice condiții, ar echivala cu transformarea acestei autorități în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce privește atribuția de legiferare. O interpretare dată dispozițiilor art. 114 din Legea fundamentală în sensul unei puteri discreționare acordate Guvernului este în totală contradicție cu cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa și, prin urmare, în contradicție cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, încălcând în mod
DECIZIA nr. 357 din 22 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300018]
-
art. XXII din legea criticată 179. Se susține că art. XXII din lege restricționează transferul funcționarului public de la un angajator din mediul public la altul. Astfel, funcționarul public se va afla la dispoziția angajatorului care, în mod arbitrar sau discreționar, îi va putea refuza oricând cererea de transfer în altă funcție publică din altă instituție sau autoritate publică. Prin urmare, se consideră că textul criticat îngrădește alegerea locului de muncă și încalcă art. 41 și 53 din Constituție. ... 180. Potrivit
DECIZIA nr. 357 din 22 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300018]
-
de „a periclita“, „a primejdui“. ... 28. Deși noțiunea „securitate națională“ nu este definită în cuprinsul legii penale, jurisprudența instanței de control constituțional a clarificat sfera de cuprindere a acesteia. Prin urmare, dreptul de apreciere conferit organelor judiciare nu este unul discreționar, astfel cum susțin autorii excepției de neconstituționalitate, de natură să determine interpretări subiective ale dispozițiilor art. 404 din Codul penal, cu atât mai mult cu cât norma de incriminare analizată prevede, astfel cum am arătat, și o altă cerință esențială
DECIZIA nr. 495 din 17 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295645]
-
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția) numai atunci când are un temei suficient în dreptul intern, de exemplu în cazul în care este confirmată de o jurisprudență consacrată a instanțelor, statul fiind competent să stabilească în mod discreționar remunerațiile provenite de la buget pe care vrea să le plătească angajaților săi (inclusiv dreptul de a introduce, suspenda sau elimina plata anumitor remunerații, prin intermediul unor modificări legislative). Chiar și în situația în care s-ar aprecia că reclamantul
DECIZIA nr. 22 din 20 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285606]
-
de a verifica legalitatea actului în speță. Practica ICCJ statuează că: Motivarea actului administrativ constituie, într-adevăr, o veritabilă condiție de validitate a acestuia, o garanție împotriva conduitei arbitrare a autorităților publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii lor discreționare. (..) Verificarea vizează, așadar, temeiurile și efectele deciziei administrative prin prisma unui echilibru rezonabil între interesul public și cel privat, pentru că raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminența interesului public, definit în art. 2 alin. (1) lit. r) din
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1.796 din 3 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271869]
-
de natură a produce ingerințe în drepturile și interesele sale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acest act, ci și din perspectiva posibilității adresantului de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrar. A accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să își motiveze deciziile echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității. Cu alte cuvinte, autoritățile publice sunt obligate să asigure
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1.796 din 3 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271869]
-
parte, organele și autoritățile administrative dispun de posibilitatea de a aprecia situațiile în care este necesară emiterea unui act administrativ. Oportunitatea reprezintă, alături de legalitate, o condiție de valabilitate a actelor administrative. Ea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice și derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1.796 din 3 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271869]
-
evaluați odată cu luarea deciziei de a emite un act administrativ de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Marja de apreciere privind stabilirea măsurilor reprezintă dreptul de apreciere al autorității administrative și se bazează pe teza fundamentală a puterii discreționare de care dispune administrația, apreciere lăsată la latitudinea celui chemat să aplice legea de a opta între mai multe căi posibil de urmat pentru a ajunge la scopul stabilit de legiuitor. În prezent, este afirmat un posibil control al puterii
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1.796 din 3 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271869]
-
de care dispune administrația, apreciere lăsată la latitudinea celui chemat să aplice legea de a opta între mai multe căi posibil de urmat pentru a ajunge la scopul stabilit de legiuitor. În prezent, este afirmat un posibil control al puterii discreționare a administrației publice și implicit al oportunității, exercitat de instanța de contencios administrativ, prin reglementarea „excesului de putere“ în Legea nr. 554/2004. În opinia judecătorilor - practica judiciară - „excesul de putere“ se constată prin exercitarea controlului de legalitate extern sub aspectul
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1.796 din 3 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271869]