563 matches
-
explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru o decodare corectă a mesajului său, iar prin acest lucru operează virtual o selecție a receptorului pe criterii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
făcut sau a susținut un lucru (o idee) blamabil(ă). Astăzi, argumentul ad hominem apare, din perspectiva teoriei argumentării, nuanțat prin două atribute: circumstanțial (se referă la atacarea ideii unei persoane prin atacarea credibilității acesteia) și personal (se referă la discreditarea unei idei prin discreditarea persoanei care o susține). Polemist de carieră, Nicolae Iorga, susținător al argumentării riguroase privind teza în sine, pledează într-un articol celebru și pentru argumentul ad hominem astfel: "Cu cât talentul sau energia vinovatului sunt mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un lucru (o idee) blamabil(ă). Astăzi, argumentul ad hominem apare, din perspectiva teoriei argumentării, nuanțat prin două atribute: circumstanțial (se referă la atacarea ideii unei persoane prin atacarea credibilității acesteia) și personal (se referă la discreditarea unei idei prin discreditarea persoanei care o susține). Polemist de carieră, Nicolae Iorga, susținător al argumentării riguroase privind teza în sine, pledează într-un articol celebru și pentru argumentul ad hominem astfel: "Cu cât talentul sau energia vinovatului sunt mai mari, cu cât situația
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
emoționat de acest lucru, și l-ar vedea prea premeditat pentru a-l crede veritabil." Aceste reticențe, formulate de unii teoreticieni ai clasicismului asupra necesității utilizării versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare, din cauza pompei și emfazei care îl caracterizează, în secolul al XVIII-lea, când este considerat ca impropriu pentru a imita limbajul vieții. 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului În teatru, se presupune că actorii dialoghează în fața spectatorilor, ca și cum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Italia și în Franța separarea genurilor comic și tragic, necunoscută în rest. Comedia spaniolă, teatrul elisabetan suprapun procedeele de compoziție ale lui Seneca și amestecul de tonuri moștenit din teatrul medieval. Refuzul contaminării genurilor este exclusiv francez. Astfel se explică discreditarea ce va apăsa îndelung asupra teatrelor străine cauzată de teoreticienii francezi, convinși că nu există decât o singură estetică posibilă, estetica clasică a purității. 6.1. Definiția tradițională a genurilor dramatice Teoreticienii clasicismului reiau, în secolul al XVII-lea, opoziția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintr-o comedie spaniolă intitulată El Palacio confuso". Cât despre Molière, care fură cu drag de la toți predecesorii săi, el ia parțial de la Lope intriga din Școala soților (L'Ecole des maris 9). Totuși, chiar de la apariția Clasicismului, o uriașă discreditare apasă în Franța asupra operei lui Lope de Vega. Chapelain, care în tinerețe a tradus totuși cu entuziasm unele dintre piesele sale, îl copleșește cu disprețul său în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, în 1638. Boileau, în Arta poetică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naționale și copii eroilor de azi vor rămâne repetenți, dacă nu-mi vor ști biografia. Până atunci, însă, nu dau voie nimănui să atenteze la libertatea lașității mele de a voi să trăiesc. 169 La loc de cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1993. 119 Ibidem. 120 Urmuz, op. cit., p. 6. 121 Ibidem. 122 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, ed. cit., pp. 9295. 123 Vezi Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., capitolele Parodia ca teorie și practică a discreditării, Trei procedee: ironia, supralicitarea, oximoronul. 124 Scrisoarea datată 18.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 125 apud. Jean-Marc Defays, op. cit., p. 21. 126 T. Todorov, Les Genres
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o țâfnă mai populară, e a străzii Boedo. Membrii celor două tabere coincid, În pofida nuanțelor care Îi diferențiază, În a nu se aventura În stradă. Garderobă II Chiar dacă, așa cum s-a arătat la vremea sa, calificativul funcțional acuză o marcată discreditare În mica lume a arhitecților, el a urcat pe poziții importante la capitolul garderobă. Bașca, veșmântul masculin prezenta o latură nespus de atrăgătoare pentru loviturile revizionismelor critice. Reacționarii au eșuat vădit În vana lor dorință de a justifica frumusețea, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sânt de false și de exagerate. {EminescuOpX 354} De o parte, oficioșii acuză organele opoziției că luptă fără convingere contra răscumpărării, că toată combaterea lor este de rea-credință și că învierșunarea lor nu o să serve la nimic alta decât la discreditarea acestei opoziții sistematice. De altă parte oficioșii cântă necontenit un cântec monoton spre lauda proiectului, și în care ni se spune că statul devine stăpân al căilor ferate și că această intrare în stăpânire are să se obție cu un câștig
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Porte, Vol. ÎI, p. 228-232. 80 Cf., raportul său din 22 martie 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 185. Cum pericolul unei agresiuni rusești continuă să persiste și în primăvara anului 1796, iar ofensiva diplomației ruse vizând discreditarea Suediei în opinia cercurilor conducătoare otomane, cu scopul de a zadarnici orice posibilitate de realizare a unei alianțe defensive suedo-otomane, devenea tot mai virulenta 81, Suedia nu avea altă posibilitate de acțiune, decât să fi sperat într-o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și mai aprigă propagandă, cu scopul de a determina Poartă Otomană să nu cedeze nici unei tentații de a colabora cu Franța într-o manieră care ar fi afectat interesele lor. În noile împrejurări, create de amintită defecțiune a Prusiei, tirul discreditărilor în ochii Porții Otomane era îndreptat, în egală măsură, și împotriva acesteia. Propagandă puterilor coalizate se străduia să o convingă pe această că nu avea nici un temei să-și fundamenteze politică să europeană pe colaborarea cu Prusia. Între altele, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lângă perete și zâmbi acru spre Blayney: - Nu prea cred că se află vreun viitor venusian printre cei din grupul ăsta al tău, spuse el. Bărbatul care devenise egalul unui rege, se încruntă spre prizonier. - Asta este o încercare de discreditare față de niște bărbați care au jurat să-și facă datoria atunci când li se cere de către un comandant autorizat? Gosseyn privi în sus spre fața aspră, încruntată a celuilalt și clătină din cap. - La un anumit nivel, spuse el, Semantica Generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
este relevant, a poziției inferioare, a lipsei de cunoștințe a receptorilor; (b) Concentrarea manipulatorului pe credințele care se doresc a fi acceptate și asumate de către receptor, dar și pe argumentele și pe dovezile care fac aceste credințe mai acceptabile; (c) Discreditarea alternativelor (dizidența social-politică, alte surse sau credințe etc.); d) Apelul la ideologii, atitudini sau emoții relevante ale receptorilor"104. Așadar, pentru van Dijk, strategia manipulării prin discurs este, în general, aceea de a se concentra pe caracteristicile sociale și cognitive
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de putere de care beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în sensul oficializării narativei liberale în concomitent cu discreditarea publică a narativei conservatoriste. În contextul politicilor asupra memoriei purtate în cultura română postcomunistă, Raportul Tismăneanu și condamnarea comunismului pe care acesta a legitimat-o istoric semnalează succesul forțelor democratice anticomuniste de a impune în conștiința istorică românească grila de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în contextul celui de-al doilea val de "spaimă roșie" (Red Scare). Printre acțiunile specifice, pe care le-au practicat și practică și alte servicii din restul lumii, s-au numărat infiltrarea grupurilor de protestatari și folosirea agenților provocatori pentru discreditarea protestatarilor, hărțuirea militanților de frunte. Se poate spune că dramatica eră Hoover a apus în urma afacerii Watergate (vezi), când, în urma unor dezvăluiri vizând activitățile (mai mult sau mai puțin legale, foarte conspirative) serviciilor secrete, un comitet senatorial a examinat aspectele
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
3) istoriografia național-comunistă, pentru care rolul esențial al istoricului a fost acela de a legitima regimul politic existent și valorile sale. Pentru regimul comunist, istoriografia a reprezentat unul dintre cele mai eficiente instrumente de menținere a coeziunii sociale, iar după discreditarea ideologiei marxiste naționalismul istoriografic s-a dovedit a fi și cel mai longeviv moștenitor al propagandei ceaușiste. Regimul politic comunist s-a prăbușit de cincisprezece ani, dar istoriografia sa mai dăinuie și astăzi - uneori chiar Înflorește. Istoriografia tradiționalistă din zilele
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fi fructificat de către diverșii aspiranți din Europa Răsăriteană (polonezi, maghiari, români), prin ofertele de colaborare adresate Occidentului. Papiu ține să ridiculizeze respectivele aspirații ale maghiarilor, dar trece sub tăcere, În aceste pagini, dorințele similare ale conaționalilor săi. Tehnici asemănătoare de discreditare a adversarului, pe tema rolului jucat În Europa, Întâlnim și la alți inamici ai maghiarilor pașoptiști, croații banului Jellačić XE "Jellačić" . Într-un manifest al liderului croat, din septembrie 1848 (tradus, nu Întâmplător, tot atunci și În română, pentru a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
face 8 luni de închisoare, fiind eliminat din facultate. Eliberat, se angajează ca muncitor pe un șantier și aici cunoaște viața cu adevărat, muncește cu însuflețire, se îndrăgostește de Ana, se înscrie la cursurile serale ale facultății. Când se încearcă discreditarea lui pe baza trecutului penitenciar, colectivul de oameni ai muncii, în frunte cu inginerul-șef, face dreptate. Deci facultatea l- a dat afară pe Mihai Coman, șantierul l-a recuperat. Ulterior, tema va fi reluată de nenumărate ori, într-un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe afaceri. Tânărul e isteț, muncitor, are simțul comerțului și al reclamei. Un singur mare „defect” : e individualist, vrea să fie întreprinzător particular. Toate încercările lui „capitaliste” de a vinde oglinzi, gogoși, ouă sau ciuperci sunt sortite ridicolului. Filmul urmărește discreditarea ideii esențiale de liberă întreprindere, precum și a celei de câștig obținut exclusiv din comerț, fără a avea o activitate „serioasă” de producție. Oglinzile și ciupercile de pădure nu sunt făcute de Făniță, el vrea să câștige doar din adaos comercial
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cap, e o invenție. Ea nu se potrivește deloc cu multele compromisuri și „supuneri” viclene de care e plină cariera lui Mihai, un politician capabil, potrivit expresiei exasperate a cancelarului polon Zamoyski, „să jongleze cu lumea întreagă !”. Este chiar o discreditare a lui Mihai Viteazul prin Mihai Titus : după ce accepți să-ți cumperi în mod josnic domnia printr-un montaj financiar și de influență pe muchie de cuțit, a primejdui totul printr-o bățoasă încălcare de protocol e o dovadă de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
necognitive, pe care oamenii le folosesc în mod frecvent atunci când primesc un feedback care infirmă. Aceste comportamente adaptative sunt: * Motivația - sporirea efortului pentru a îmbunătății feedbackul pe viitor; * Desconsiderarea feedbackului - căutarea unui feedback afirmator care să anuleze feedbackul infirmator, sau discreditarea sursei de la care a venit feedbackul; * Schimbarea feedbackului - prezentarea unor dovezi, sau argumentarea incorectitudinii evalurării oferite; * Disocierea - disocierea de rezultatele proiectului. Afirmarea în public că nu s-au depus eforturi în sarcină pentru ca legătura dintre rezultat și trăsături, competențe, valori
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
forța militară. Moștenirea tradiției liberale se face resimțită și prin promovarea domniei legii și a statului de drept (tradiția Rechstaat) ca formulă de depășire a stării naturale de anarhie. În ciuda criticii principiului balanței de putere de către Richard Cobden sau a discreditării ideii de diplomație secretă între marile puteri de către Bright (elemente care indică prezența in nuce a unei noi teorii), acești gânditori liberali nu pot fi priviți ca teoreticieni ai Relațiilor Internaționale per se. Imaginea internaționalismului interbelic de sorginte liberală ar
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
fi răzbătut prin toate dificultățile unui nămol de probleme!“. Critica nu se va lăsa așteptată și este de facturi diverse, astfel încât aceeași operă este de natură să provoace entuziasmul unora și decepția altora; aducându-i simultan autorului și gloria și discreditarea. P.P. Panaitescu, de exemplu, va menține, câteva decenii mai târziu, aceeași notă caustică, apreciind că “acest om, care trecea drept genial pentru că o spunea el, a crezut că geniul constă în a descoperi prin intuiție faptele pe care nu ni
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]