906 matches
-
Ce șanse au neputincioșii împotriva puterii dosarelor secrete? Orice ecouri ale faimosului eseu Puterea celor fără putere de Vaclav Havel sună cu o ironică disperare în peisajul românesc al domnului Manea. Dacă pentru Havel filozofia morală a indicat calea spre disidență în Europa de Est, pentru domnul Manea delirul și alienarea motivează, pe rând, vanele manevre ale celor fără putere contra unui monstru raportat mai curând la Kafka... În Plicul negru el oferă portretul panoramic al societății românești înaintea căderii lui Ceaușescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deprinzi să-i înțelegi și șoptitul. În ziua aceea, toți trei am fost foarte neliniștiți și eu așteptam la școală să se deschidă deodată ușa clasei și să vină unii ca să mă ia. Până la urmă, se pare că povestea cu disidența va deveni totuși o realitate. Cu singura deosebire că acum toți trei vom căra bolovani. În sfârșit, să zicem că pe mine mă vor cruța, având în vedere vârsta și boala și mă vor pune la numărat bolovanii. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
comunismul rămîne mai mult un fond de asigurări și polițe, un capital de legitimare actuală. Chiar dacă nu au fost neapărat eroi, toți au dat (sau dau acum...) o dovadă sau alta de eroism „anti-comunist”, fie că a fost vorba de disidența socialismului cu chip uman, fie de aceea a liberalismului cu chip voalat. Istoria nescrisă a comunismului a fost - și mai este încă - revendicată astfel de vechea nomenclatură comunistă de rangul doi, pe de o parte, și de noua nomenclatură de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
protestatarilor din est, iar intelectualitatea vestică observă că socialismul dorit de ei este o enciclopedie de minciuni. Se combate socialismul pentru că „minte când promite și terorizează când ajunge la putere.” Soljenițîn este socotit un Dante al vremurilor noastre. Se adaugă disidența lui Paul Goma și a lui Nicolae Breban, internat la psihiatrie după revenirea în România. În timp ce Eugen Ionescu este primit membru al Academiei Franței, Mircea Eliade refuză ostentativ să devină membru al Academiei Române. Posturile de radio Europa Liberă și Vocea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Lumea, Lumea nouă, Curentul nou al lui H. Sanielevici etc.). În schimb, deși refuză arta pentru artă în numele „poporanismului” (variantă autohtonă a narodnicismului rus), Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (apărută la Iași, în 1906, prin recuperarea disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are și un traseu politic special: amorsat, ca o cultură anarhică a „Carnavalului”, în mediile cosmopolite de artiști imigranți dintr-o țară neutră, el va ajunge în anii imediat următori să „cucerească” Parisul, Berlinul și Statele Unite, politizîndu-se și generînd două disidențe „revoluționare”: în Franța - Suprarealismul (care va sfîrși prin a-l „devora”), iar în Germania - Constructivismul. Haosul anarhic, negator, suficient sieși, își va canaliza după război energiile spre aceste două direcții, în căutarea unor finalități sociale. Primele ecouri ale Dadaismului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre Dadaism ca despre o „Atitudine sfîrșită“. Vulgarizat și asimilat, spiritul dadaist își pierduse caracterul anarhic, exploziv-novator din perioada 1915-1918. Revolta fusese deja disciplinată de noile „constructivisme” europene. Peste puțină vreme, Dadaismul va primi, de altfel, lovitura de grație din partea disidenței suprarealiste a lui André Breton. În deplasarea lui Tzara dinspre centrul parizian către „periferie” (țările Europei Centrale), Vinea vede chiar un simptom al „decadenței școlii celei noi”: „Primesc ultimele manifeste ale prietenului Tristan Tzara. Șeful școlii dadaiste pleacă în Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor famelice de artiști ambulanți în căutare de bani, Tzara este cel care va „da lovitura”. Treptat, diferențele temperamentale evidente dintre cei doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și în diferențe programatice. „Disidența” constructivistă Das Neue Leben din 1918, apoi textul-program publicat pe 5 mai 1919 în Neue Züricher Zeitung, apropierea de un alt disident al mișcării, Hans Arp (pe atunci animator al coloniei artistice de la Waggis, ce va stimula mai tîrziu formarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul predadaist al Chemării din 1915 și al publicisticii militante de după 1918 își arată acum roadele. Linia politico-ideologică asumată din start este cea a unui „socialism independent”, apropiat disidenței țărănist-democrate a doctorului Nicolae Lupu (fapt evidențiat de articolul-program al acestuia din primul număr). Pe linie intelectuală, Contimporanul își propunea, de fapt, să restabilească legătura pierdută cu vechea linie a publicației cvasiomonime conduse de socialiștii Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regia — Felix Florian). Costumele realizate de Marcel Iancu vădeau un interes special pentru Commedia dell'Arte. I s-ar putea reproșa manifestării o anume (conformistă?) lipsă de imaginație insurgentă. Oricum, din rîndul participanților nu au lipsit nemulțumirile, mergînd pînă la disidențe interne. Ele vor fi precipitat - deși nu pare, să fi fost singura cauză - ruptura dintre grupul Contimporanul și grupul Integral. Un comentariu redacțional acid (aparținînd probabil lui M.H. Maxy) poate fi citit la rubrica „Notițe“ din numărul 5 al Integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le ați făcut la adresa lui Constantin I. Papanace, eminentă personalitate legionară. Iată ce ați scris În Gazeta de Vest din aprilie 1994, la pagina 27, despre acest lider legionar deosebit de integru și de credincios lui Corneliu Codreanu: „... Constantin I. Papanace «mentorul» disidenței legionare din exil.” Apoi, În Încheierea articolului dumneavoastră, dăm de aceste vorbe cât se poate de denigratoare: „Publicist, autor de cărți «de atitudine» (...), cu mari lacune de ordin spiritual și doctrinar și călăuzite de un deșucheat spirit sectar; de aceea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
satele noastre toate au fost, sunt și vor fi de-a pururi rezervoare ale celor mai multe valori perene ale neamului românesc. O altă eroare gravă, exprimată de Eugen Simion, tot În „Cuvânt-Înainte” la cartea „Mărturisirea...”, a constituit-o includerea mea În disidență, dovedind prin această-mi Încadrare greșită că nu cunoaște semnificația acestui termen. Nu vă supărați, domnule profesor, că vă contrazic, deoarece eu sunt anticomunist (sau opozant al comunismului din România, cum avea să mă caracterizeze enciclopedia Wikipedia pe internet), ci
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Gheorghe CalciuDumitreasa executau ani mulți și grei de Închisoare pentru fapte politice minore), că a fost primit de Cornel Burtică (secretar al C.C. al P.C.R.) și libertatea de a se stabili În Franța, toate acestea sugerează ideea că așa-zisa disidență a comunistului Paul Goma a fost temeinic regizată de Securitate, cum avea să declare, după aproape 30 de ani, generalul securist Pleșiță. Așadar, nu există niciun dubiu că Paul Goma, un tip prea fricos, Înfumurat și mincinos, a fost instruit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu consecințe morale și sociale mai grave. O viață, n-aș putea spune pierdută, dar o viață trăită la marginea pierderii de un caracter dârz și de un om drept, neresemnat În suferință ... Cine vrea să afle ceva, adevărat, despre disidența românească să citească această carte, În care toate figurile de stil sunt lăsate deoparte. Rămân doar faptele goale și atroce. Autorul ei, profesorul Mihai Stere Derdena, predă azi limba română Într-un sat de lângă Piatra-Neamț. Este de origine aromân și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
atitudine individuală. În ciuda unei lipse cronice a speranței schimbărilor, o condiție esențială a demnității și moralității cerea ca fiecare să acționeze, în sfera sa de viață, în direcția reformării morale și raționale. Încep tot mai des să apară forme de disidență, gesturi curajoase de protest, reprimate însă rapid și brutal. Spre sfârșitul anilor ’80, datorită atât adâncirii crizei regimului comunist, cât și presiunii politice și ideologice puternice a Occidentului pentru drepturile omului, care limita intervenția internă brutală, numărul disidenților este în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la un mister care o fac diferită de celelalte, îi cimentează identitatea. Adevărul lor este deasupra jurisdicției rațiunii, ba chiar mai presus de rațiune. Și nu această complicitate, ci slăbirea ei lasă loc pentru rivalități între fracțiunile aceluiași partid sau disidențele din sînul unei națiuni. Ea îi incită pe indivizi să se retragă din societate și alimentează dezamăgirea lor față de credințele colective. În capitolul precedent, am constatat că forma acestor credințe, logica lor, este determinată de necesitatea de a tăinui acea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nivel național și internațional, precum și o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, motiv pentru care fuseseră exmatriculați, gestul lor a fost emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase o oarecare amploare, iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de manipulare. De aceea, revolta de la Brașov era bagatelizată și minimalizată de autorități, chiar dacă ceea ce
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
De aceea, soluția autorului este toleranța și reconcilierea - între victime și călăi, se presupune. În amplul interviu pe care i-l ia politologul Vladimir Tismăneanu (Marele șoc. Din finalul unui secol scurt, 2004), Ion Iliescu recapitulează succint așa-zisa sa disidență: în anii ’70, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism” și l-a trimis la „reeducare” la Timișoara și Iași (unde a ocupat tot funcții de apparatcik!). Ideea și conceptul de revoluție din decembrie sunt apărate cu mai puțină vehemență ca
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu a fost, totuși, un persecutat al dictatorului (nu a fost arestat sau anchetat; nu s-au făcut presiuni asupra lui, nu a primit amenințări, nu i-a fost interzisă semnătura în ziare, chiar dacă a fost supravegheat de Securitate), iar „disidența” sa a fost pusă în circulație, dar nu a fost și reală: nu există nici o intervenție publică prin care Iliescu să i se fi opus lui Ceaușescu; nu a semnat nici o scrisoare de protest dintre cele trimise în Occident și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o insurecție. Scânteia revoltei timișorene nu i se pare deloc autorului a fi fost provocată sau gândită dinainte și regizată, ci născută din eroarea de calcul a organelor de represiune din România: „Afacerea Tökes a fost deci un caz de disidență greșit evaluat de organele de securitate” (p. 83). Fostul ambasador neagă teoria conspirației: „Dacă a fost vreun complot, atunci a fost unul amorf, fără căpetenii, fără organizare, fără mijloace și fără țintă. Se trăia într-o atmosferă de sfârșit de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Gorbaciov a inițiat procesul politic al prăbușirii lui Ceaușescu încă din 1987, după revolta muncitorilor de la Brașov, care a indicat limpede că și în România este posibilă o schimbare politică reformatoare. Așa încât, din 1987, Moscova creează în România structura unei disidențe la nivelul nomenclaturii, prin vechi apparatciki căzuți în disgrația lui Ceaușescu; aceștia sunt încurajați să trimită scrisori publice de protest în străinătate, în care să fie criticat Ceaușescu, dar nu și comunismul. Totuși, încă dinainte de 1987 exista o facțiune a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
complotiștii români pro-moscoviți au primit acordul de a acționa (pentru aceasta ar pleda numărul mare de agenți sovietici și maghiari prezenți la Timișoara în ajunul și în timpul revoltei), dar posibilitatea complotului ar fi fost agreată și de SUA (care sprijinise disidența pastorului reformat Lászlo Tökes). În scenariul propus de Liviu Vălenaș, sovieticii pregătiseră trupe de intervenție în România, dar pătrunderea lor a fost respinsă de generalul Ștefan Gușe, care a evitat o nouă invazie rusească; trimiterea trupelor sovietice sau, mai exact
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
coincide cu aceea a lui Ion Iliescu, ambii exagerând rolul muncitorimii bucureștene, ca și cum revolta timișorenilor sau a celor grupați în Piața Universității și în Piața Romană din București, în 21 decembrie, ar fi avut un rol secundar). Măgureanu admite existența disidenței și a nucleelor de conspirativitate în România ceaușistă, dar consideră că acestea au avut un efect minim asupra regimului Ceaușescu. Afirmă, în schimb, că pentru decembrie 1989 au fost antrenate și pregătite șapte grupări străine, care să catalizeze și să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în paralel în anii ’80: pe de o parte este vorba despre „încercări conspiraționiste de puciuri militare”, iar pe de altă parte, de „proteste populare dezorganizate” - revolta de la Brașov din 1987 fiind exemplul tipic (p. 73). La sfârșitul anilor ’80, disidența românească era și ea nuanțată prin personalități singulare (Doina Cornea), vechi comuniști, scriitori (deși autorul precizează că în România nu a existat nici o societate a samizdatului, nici o societate civilă). Rady nu discută revolta de la Timișoara, întrucât o consideră validă din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
susțin Sava și Monac, atât asupra României, cât și asupra Transilvaniei și minorității maghiare; pastorul Tökes este catalogat a fi fost atât disident, cât și informator al Securității, având deci un statut dublu, așa făcându-se că Securitatea îi tolera disidența (p. 26)! Ungaria ar fi urmărit internaționalizarea problemei Transilvaniei printr-o serie de demonstrații antiromânești și prin punerea continuă pe tapet mediatic a cazului Tökes. Informațiile interne ale Armatei indicau, la momentul respectiv, că Ungaria urmărea să provoace incidente la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]