912 matches
-
după întoarcere, a tăcut mâlc, rezistând „numai” prin cultură. Cei mai mulți am ales această cale. Dar dl Breban e făcut să pluseze, chiar dacă așa ceva îl aruncă în minciună ori doar în ridicol. O Istorie (ori doar un compendiu pentru gazetă) a disidenței românești scrisă de un megaloman este o contradicție în termeni. Disprețul pentru informația exactă și umorile nestăpânite distrug un demers analitic de felul celui la care mimează că s-a înhămat dl Breban. Să spunem că nu contează prea mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dl Breban, ci Radu Cosașu, care invoca „adevărul integral”. Șochează, însă, faptul că, atunci când prietenul dlui Breban, dl Pleșiță, fost ministru adjunct al Securității, afirmă că „A.E. Baconsky lucra organizat cu noi, dar să nu scrii treaba asta”, istoricul disidenței românești, Nicolae Breban, tace ca mormântul. (VI) O preocupare care revine frecvent în publicistica post-decembristă a dlui Nicolae Breban este unitatea scriitorilor. Numai că, atât de necesara solidaritate este văzută de dl Breban într-un chip emblematic pentru gândirea Domniei sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
grosolănia de care se dovedește capabil dl Nicolae Breban, mai contează că o faci cu “î” sau cu “î”? Al treilea - în ce limbă este scris pasajul: „Apoi, foarte multă lume, printre care și foștii mei amici și «compliciă ai disidenței mele (ca dl Manolescu sau G. Liiceanu!), îmi ascund propriul meu nume, în această calitate, deși..”., fiindcă nu cu limba română avem de-a face aici. Cum adică “îmi ascund propriul meu nume”? De cine i-l ascund? De chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lor așa cum sunt. Din a doua natură, acest impas a devenit chiar natura dlui Breban. Și, cum bine știm, împotriva naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba despre IEȘIRE și nu despre INTRARE. Disidența a trecut de mult. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba despre IEȘIRE și nu despre INTRARE. Disidența a trecut de mult. Pentru dl Breban, chiar ca un vis. (Adevărul literar și artistic, 6 august 2002) Azimutul Cu tot „rolul istoric și sfânt!” al Tovarășului, îngrădirea și dirijarea politică a presei în anii dictaturii comuniste constituie amintiri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
aveau o intensitate ale cărei resorturi nu aveam cum să le descifrez atunci. Spre sfârșitul anilor ’80, am primit de la el o scrisoare. Începea astfel: „Dragă Dorine, nici nu știi câtă dreptatea ai avutț”. Știam. Mă anunța că intrase în disidență, copiii îi erau agresați pe stradă, mă rog, tot tacâmul ruperii de turmă. Când s-a hotărât să părăsească România, am făcut tot ceea ce s-a putut ca să obțină viza de intrare în Statele Unite. Și a obținut-o, deși unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de curaj falimentar. Cu ce ne-am ales după decembrie ’89 e limpede: societate civilă plăpândă, clasă politică nu infiltrată, ci fundamental alcătuită din reziduri de toate culorile, foști agenți de influență auto-proclamându-se azi întemeitori și încurajatori ai actelor de disidență și o cultură care nu mai este capabilă să își găsească locul mai nicăieri - nici în bugetele statului, nici în cele ale mecenatului autohton, nici, vai!, în sufletul „consumatorilor” de cultură, consumați ei înșiși azi de produse pseudo-culturale. Elaborarea răspunsurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Pleșu cântă senzațional trei șotii - în franceză, italiană și română. Petrecăreții povestesc că totul a început când l-au vizitat la Tescani pe surghiunitul, transcendentalul lor prieten. Poate că ceea ce ne desparte (dar nu ne dezbină) este că modesta mea disidență nu a inclus în meniu șprițuri, mititei și canțonete, ci o grevă a foamei de 40 de zile, iar scrisorile mele către Ceaușescu nu începeau cu șarmul celor ale dlui Pleșu. În ceea ce-l privește pe Montaigne și gândurile sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ciocoi (I) Fabrica de ciocoi (II) Turnatu’ și Turnavitu Factorul Vadim Dolari la m³ Esențialul Cetățean vs. locuitor Excelență Obstacolul Breban Breban - fața fără chip Ciufulici și Interim (I) Ciufulici și Interim (II) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței Azimutul Linșajul O nouă paradigmă? România: o tragedie cu ieșire la mare Securiști și sinecuriști Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Cleptocratul politic Cioroipanul și Țara minunilor Simpatic, simpatetic și parasimpatic Tacă-ți fleanca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nu mai este acea grupare analizată în 1979 de Claeys și Loeb-Mayer. 10.1.1.2. O confederație de partide naționale? În 1984, Daniel-Louis Seiler afirma că UPSCE este o confederație de partide naționale: "Pentru a nu stîrni susceptibilitățile naționale, disidențele social-democrate britanice, daneză și luxemburgheză rămîn în afara Uniunii, iar PASOK, deși prezent la al XI-lea Congres, nu beneficiază de statutul de aliat în grupul socialist"670. Timpul va contrazice acest argument. La începutul anilor 1990, constatăm că integrarea europeană
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
pe față natura adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică exprimarea dezacordului față de linia politică oficială pe care, până în acel moment, o urmase. Oricâtă speculație s-ar face, și s-a făcut destulă, în jurul gestului lui Nicolae Breban din 1971, faptele rămân fapte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică exprimarea dezacordului față de linia politică oficială pe care, până în acel moment, o urmase. Oricâtă speculație s-ar face, și s-a făcut destulă, în jurul gestului lui Nicolae Breban din 1971, faptele rămân fapte: membru al Comitetului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriito ricească, generate de revoluția culturală ceaușistă care punea capăt abrupt liberalizării, frământări cărora Țepeneag, românul de la Paris, nu le-a fost un simplu contemplator de departe: el s-a agitat în mediile pariziene pentru a crea reacții, a sprijinit disidența lui N. Breban, a luat el însuși poziție, întâi la New York Times apoi la Europa liberă, împotriva tezelor din iulie. Dar jurnalul lui Țepeneag din 1971 este interesant, fără doar și poate, nu numai prin ce oferă ca document. Cititorul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
făcea parte din acea invidiabilă categorie de oameni care știu să rămână ei înșiși, să-și păstreze demnitatea în orice împrejurare. Era un munte de personalitate și simpla lui prezență la o ședință de Consiliu la Uniunea Scriitorilor constituia o disidență. Cu sistemul, Leonid Dimov se potrivea ca nuca-n perete. Era un om prea liber pentru a da puternicilor zilei măcar iluzia unei posibile cooperări. * Lăcomia - retrospectiv ușor dezgustătoare - de a mă simți cât mai bine, de a mă ospăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
continuase să stoarcă din el acea muzică divină, încât acum discul era complet uzat. Nu se mai putea face nimic. L-am înapoiat cu sentimentul că îmi scăpase printre mâini o comoară. * Nichita era prea angajat, și de la început, în disidența lui literară de excepție, pentru a-și permite să deschidă și un al doilea front. Nu-i putem pretinde unui Atlas să meargă pe sârmă. Altfel, judecând strict faptic, sigur că Nichita Stănescu a făcut anumite concesii. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și victime politice, incapabile să mai facă față, protestând printr-o „demisie”, printr-o „retragere” definitivă, iar unii printr-un gest sau act de disperare. Oare - ne putem întreba - morții de la România literară nu au constituit, în felul lor, o disidență? O disidență mută și fără compensații. În 1984, câțiva prieteni mai umblați și cu mai multe relații, realizând că nici Marcel Mihalaș, nici eu nu fusesem niciodată în Occident, au hotărât să ne ajute să vedem și noi Parisul. Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
politice, incapabile să mai facă față, protestând printr-o „demisie”, printr-o „retragere” definitivă, iar unii printr-un gest sau act de disperare. Oare - ne putem întreba - morții de la România literară nu au constituit, în felul lor, o disidență? O disidență mută și fără compensații. În 1984, câțiva prieteni mai umblați și cu mai multe relații, realizând că nici Marcel Mihalaș, nici eu nu fusesem niciodată în Occident, au hotărât să ne ajute să vedem și noi Parisul. Întâmplarea a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate. Ducând povara cea mai grea a lungilor ani de dictatură umilitoare, ele au fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a aparentului lor apolitism. Îmi vin în minte - pentru că se potrivesc de minune aici - cuvintele poetului basarabean Grigore Vieru, pe care, înainte de Revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cuvântul disperare? * Orice om are dreptul să-și schimbe convingerile, mi se spune. Orice om onest și serios, aș adăuga, căci altfel riscăm să deschidem larg porțile (le-am și deschis oricum, de mult, imediat) turmei de rinoceri, oportunismului. * Între disidența prerevoluționară și ciocoismul postrevoluționar n-ar trebui să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce animale politice au putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare platformă industrială. Ăsta a fost momentul, după părerea mea, cel mai periculos pentru regim și pe ei au reușit să-i înfrângă în decembrie. Pe urmă, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei și câțiva alți prieteni ai lor reprezentau disidența intelectuală, care pornise din redacțiile revistelor Opinia studențească și Dialog și se radi‑ calizase prin scrisoarea foarte curajoasă pe care au scris-o Dan Petrescu și Liviu Cangeopol. Scrisoarea nu îi era adresată, ca scrisorile protestatarilor din București, șefu‑ lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
piesă istorică "Io Ștefan Voievod", inclusă în repertoriul Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. Un "binevoitor" a șoptit o "notă informativă", precum că piesa ar fi naționalistă etc., etc. Și "Io Ștefan" a căzut înainte de a se aprinde luminile rampei. Disidența spirituală, refuzul compromisului, al colaborării (era spicher la radio a demisionat), șomajul, lipsa speranței într-un alt viitor, dar, mai ales marea lui sensibilitate ce făcea din el un inadaptabil; într-un moment de depresie ca un protest a optat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tendința poeziei în mileniul iminent? Sau cel puțin pentru primul lui secol? Mileniul III p. Ch. va începe în poezia română cu o "generație douămiizecistă". Mentorii ei vor fi Ov. S. Crohmălniceanu și E. Simion. S-ar putea produce o disidență prin N. Manolescu și M. Martin. Altminteri, poeții talentați vor scrie poezii bune, iar cei netalentați, ca de obicei, poezii proaste, atât de o parte cât și de cealaltă a Ecuatorului. Excepție ar putea face poezia eschimosă și cea Tungu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, În ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, Îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin familiarizat, o scurtă istorie a „disidenței teologice”, În catolicism, din anii 1940-1950. E foarte sugestiv faptul că, odată cu Vatican II, marginalizații, ostracizații revin În prim-planul vieții bisericești, reușind să schimbe nu doar fizionomia unui Conciliu care, Începând ca o plenară sovietică, s-a transformat treptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
spărgeau sticlele pe care le aveau în buzu narele paltoanelor (și sugeau apoi stofa, în încercarea de a salva ce se mai putea salva), se pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de cîini. În cele din urmă, lăsau o sticlă pe mormînt, „Pentru Nichita, săracu’ !“, și se în torceau spre dimineață cu sentimentul datoriei împlinite. Întîlnirile din camera mea de cămin au început, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Santana, Van der Graaf Generator, Deep Purple, Robert Fripp, Emerson, Lake & Palmer, Led Zeppelin, Rush, Black Sabbath, Jimi Hendrix etc. etc. Din cînd în cînd, fără să zică ce pune, Biță mai băga și cîte un Phoenix - gest de maximă disidență - și atunci toți știam ce înseamnă „lasă, lasă, lasă, lasă, las-o dracului de casă“ sau „domnule în negru, ca un car funebru“ (adică emigrarea și Ceaușescu). Odată, în timpul unei astfel de audiții ilicite, a venit tovarășul director al stabili
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]