538 matches
-
Scrisoare publicată în Guvernați și guvernanți..., pp. 217-218. 22 Ibidem, p. 219. 23 Apud M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, Editura Humanitas, București, 1995, p. 188. 24 Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, pp. 132 și urm. 25 Apud Dorin Liviu Bâftoi, op. cit., p. 367. 26 "Dosarele Istoriei", an VIII, nr. 8/2003, p. 27. 27 Pentru mai multe informații vezi articolele publicate de Alex. Leo Șerban, "Petru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
birocrație culturală și lumea literară ... Către dictatura absurdului. Politica ideologică în anii de început ... COSMIN POPA IONUȚ BUCUR Demiterea lui Eugen Barbu de la Luceafărul sau începutul marilor rivalități ... ALINA PAVELESCU Instrumentalizarea politică a literaturii. Cazul romanului Delirul ANA-MARIA CĂTĂNUȘ Scriitorii disidenți și regimul comunist din România în anii 1980 BOGDAN CREȚU Un caz tragic: G. Călinescu IOAN STANOMIR Despre posteritatea unui dramaturg comunist: Aurel Baranga RADU VANCU Cuvintele puterii și cuvintele poeziei. "Sonetul despre Unire" al lui Mircea Ivănescu ANGELO MITCHIEVICI
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
întreptate împotriva minorității rome. Slujindu-se de noul său ziar săptămânal intitulat Republika (Republica), partidul a început să promoveze teorii ale conspirației, potrivit cărora Revoluția de Catifea ar fi fost doar înscenare, rezultată din acordurile secrete dintre comuniști și elitele disidente. SPR-RSČ a beneficiat de multă publicitate, organizând demonstrații de protest împotriva acestei "conspirații", în timpul vizitei președintelui George H.W. Bush la Praga, noiembrie 1990. Pe banerele scrise în limba engleză, agitate de activiști de partid, care au fost foarte vizibile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de rând" versus elitele corupte (cripto)comuniste Republicanii s-au prezentat ca acea formațiune care reprezintă "oamenii obișnuiți" și harnici, fără opțiuni politice, care au fost neglijați și desconsiderați de elitele privilegiate, incluzând aici atât nomenclatura comunistă, cât și intelectualitatea disidentă. Deja, în 1990, Miroslav Sládek a rezumat acest punct de vedere, vorbind despre partidul său ca despre apărătorul: oamenilor obișnuiți, care sunt sarea pământului, care muncesc și care au grijă de familiile lor, care au fost aici în cele mai
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai mult conduita partidului de moralizare a politicii. În contrast cu "decența" și cu baza populară a SPR-RSČ, Forumul Civic și diferiții săi succesori politici au fost descriși ca vehicule pentru corupție, îmbogățire personală și manipulare din partea unei elite de funcționari excomuniști, disidenți și foști agenți pe piața neagră, care trebuiau epurați (Republika, 20-26 ianuarie 1992, septembrie 1992), pentru că deși au bani și putere, nu au rădăcini în popor. În opinia Republicanilor, noile instituții liberal- democratice și instituțiile pieței libere, apărute în Cehoslovacia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
verticali. Și mai ales vocali. O tăcere asurzitoare, vorba unor cunoscători, putea fi înregistrată, înainte, în dreptul miilor de militanți neobosiți de astăzi. Excepțiile de ieri (un Paul Goma, un Dorin Tudoran, un Mircea Dinescu și încă doi-trei, nu mai mulți, disidenți) și-au schimbat semnul și sensul. Nu cine strigă acum în gura mare ne impresionează, nu cei care cer, mereu, câte ceva, care mărșăluiesc, polemizează, protestează, vituperează... Sunt prea mulți ca să ne mai surprindă. Ne șochează, în schimb, cei care tac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
grupurilor PAD/D274 și REPOhistory 275, Gregory Sholette pune în discuție vacuum-ul etic și politic în care s-ar manifesta monopolul economic și tehnologic, la care s-ar putea adăuga și cultura vizuală, în condițiile activității confuze a contra-culturii disidente 276. Sub presiunea unificării culturii vizuale cu industria modei, a turismului și cu noile tehnologii ale informației, în noua ordine a lumii artei, ne-am confrunta cu o rariefere a formelor culturale rezistente și reziduale care ar trebui gestionate de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sub care se întâmplă să ți-o trăiești. Sunt sigură că la fel de bine știe Traian Ungureanu că dintr-o țară mare cât Uniunea Sovietică, în momentul când rușii au invadat Cehoslovacia, în Piața Pușkin s-au găsit doar opt prieteni disidenți, și aceia înarmați cu schiuri, ca, în cazul că sunt arestați, să poată spune că treceau pe acolo în drum spre altceva. Știe și că Soljenițîn, cu dârzenia lui, nu se compară cu Vasile Paraschiv, care din 1968, până în 1989
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
orice abatere fiind rezultatul mai mult sau mai puțin vizibil al unui defect decizional, adică al unei dificultăți survenite în regiunea înalt-spiritualizată a capacităților intelectuale deliberative. De aceea conștiința de sine trebuie să joace rolul de gardian al propriilor tendințe disidente și să supravegheze prin acte cognitive aplicate activitatea împovărătoare a conștiinței morale. Ea trebuie să aducă o lumină deschizătoare de oportunitate adaptativă asupra propriilor maniere personale de orientare eficientă, asupra tuturor mecanismelor subiective de aprehendare a realului sau de convertire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dar nu în România anticomunistă din și de după decembrie 1989. Constanța regimului tutelat de Ion Iliescu a fost nemernicia: Iliescu a moștenit de la Ceaușescu aviditatea de putere și a făcut tot ce i-a stat în putere ca să suprime vocile disidente sau opozante din presupusul postcomunism românesc. Lecția sa absolută de execuție publică a opozanților o reprezintă perioada 13-15 iunie 1990, pentru care Iliescru ar trebui nu doar blamat, ci adus în fața justiției și pedepsit măcar simbolic, dacă altfel nu este
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
României. Traian Băsescu nu este Havel cel atât de râvnit de români prin 1990, dar nici nu vrea să fie așa ceva. Nu este nici un individ care să nu fi avut de-a face cu regimul comunist; nu a fost nici disident, nici opozant. Poreclit și „Vaporeanul”, lui Traian Băsescu îi convine și această poreclă, întrucât îl face să-și intre în pielea de fost căpitan de navă; iar fostul să marinărit îi consolidează tocmai virilitatea politică la care ține atât de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
film: cei de la radio (Monica Lovinescu, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură Bernard, Nestor Ratesh și altiiă, ascultători (un cioban, o doamnă profesoară de la Cluj cu clasa ei de nevăzătoriă, directori americani ai postului, dar și ofițeri de securitate, disidenți (Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Radu Filipescuă, avocați și procurori, în fine, Carlos Șacalul însuși. M-am întors cu 100 de ore filmate, am petrecut trei-patru luni la montaj cu Cătălin Cristuțiu. Am strâns arhive filmate, am găsit imagini inedite (închipuie-țiă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
o tot mai mare opoziție față de angajamentul militar al SUA, care s-a exprimat mai întâi în demonstrații, apoi în arderea ordinelor de încorporare și, în fine, în atacurile cu bombă și spargerile de bănci ale Weather Underground, o grupare disidentă a SDS. Gil Scott Heron intona „The Revolution Will Not Be Televised“, ceea ce putea însemna fie că revoluția va distruge mijloacele de comunicare în masă, fie că mișcările de la bază se vor sustrage unei reprezentări simpliste. În același timp, televizorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
exprimarea opiniilor personale. Mass media, devenind cel mai puternic reflex al societății (mult mai bine) sau instrumentul care modelează (mult mai rău), contribuie în mare măsură la înțelegerea și la evidențierea opiniilor majoritare și, în consecință, la eliminarea opiniilor deosebit de disidente, printr-un proces în spirală de formare a opiniei publice. Privitor la problema efectelor sondajelor asupra distribuției opiniilor, ar merita să testăm această ipoteză. Dacă participarea autonomă a cetățenilor este marcată de modul în care aceștia dobîndesc informația, trebuie să
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și, constatând că a merge pe liste separate înseamnă a pune gruparea în dezacord cu îndemnul regal, au luat hotărârea de a se desface de dl. Gh. Brătianu și a candida pe listele guvernului"239. Scrisoarea, adresată de noul grup disident șefului georgiștilor, a fost semnată de un număr de 65 persoane, între care se numără I.Vasilescu-Valjean, Istrate Micescu, Horia Furtună, Ștefan Tătărescu, C. Stănescu, deci, unii dintre membrii fondatori ai partidului condus de istoric. Afirmând că "șeful a fost
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
general al organizației județului Durostor, C. N. Zaharesu manifesta tendința de a se alătura grupării țărăniste conduse de dr. N. Lupu, cu speranța că i se va încredința conducerea organizației județene a acestei formațiuni politice, în timp ce o parte din georgiștii disidenți din județul Durostor încercau să se înscrie în gruparea iunianistă 246. Activitatea desfășurată de Gheorghe Brătianu în cadrul "Frontului Constituțional", alături de Partidul Poporului, împotriva camarilei și a metodelor folosite de rege, a determinat alte nemulțumiri ale georgiștilor, în prima jumătate a
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de a ajunge la guvernare ca partid de sine stătător, manevrele regelui care dorea slăbirea și dezbinarea partidelor politice, diferențele de nuanță privind poziția celor două partide liberale față de diferite probleme ale vieții politice sau existența unor grupuri cu tendințe disidente în ambele partide, care făceau presiuni asupra conducerii centrale în sensul menținerii dezbinării. Sintetizând poziția PNL-Gheorghe Brătianu față de mișcările politice de extremă dreaptă și stângă, constatăm că georgiștii au apreciat constat că, în comparație cu liberalismul, comunismul reprezenta o doctrină simplistă, care
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Paradoxul parizian a fost acela că proximitatea cu monarhia absolută a împiedicat orașul să rămână departe de putere, prin instituții municipale puternice sau prin inițiative comerciale. Tocmai în calitate de contra-putere s-a exprimat Parisul, în viața intelectuală, prin politizare latentă sau disidentă"3. Viața municipală a fost însă slăbită mult la sfârșitul secolului al XVII-lea, fapt identificabil prin dispariția aproape completă a doleanțelor orașelor către rege, încă numeroase în secolul al XVI-lea. Revoluția franceză ne face să redescoperim pentru o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Descrierea e oarecum simplistă, totuși, fiindcă, deși rar, câte un romancier foarte bun (cum ar fi Marin Preda) ori poet de excepție (ca Marin Sorescu) reușeau să rupă convenția, să facă cu ochiul lectorului printre rânduri. Orice tânăr putea deveni disident doar visând la occident în mijlocul unei ședințe de partid, un bătrân își aducea aminte de farmecul tinereții lui dintre cele două războaie (capitalism) și devenea astfel revoltat fiindcă își compara bătrânețea schimonosită cu prima libertate, pierdută după instaurarea comunismului. Pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar și pentru o inteligență naivă în ale cenzurii, cum era a mea la nouăsprezece ani. Le-am citit cu un sentiment de izbândă, care s-a reeditat mai apoi ori de câte ori un roman cu adevărat bun de câte un autor disident era tipărit: dacă împărtășea cineva revolta mea mută, nu eram singură, mai era o speranță. Cam același lucru încerca și autorul Desperado din vest, cam în aceeași perioadă: încerca să-i calmeze pe lectori că Joyce și Eliot nu se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de speculațiile numeroase rezultate din aplicarea unei asemenea metode investigative. Dintr-o astfel de postură nu ezită să-l critice pe Jung, sancționând inexactitățile rezultatelor sale. Cu E. Jones linia ortodoxă freudiană se va articula, devenind mai conciliantă față de orientările disidente. De origine din Țara Galilor, face studii de medicină la Cardiff și pe urmă la Londra și se specializează în neurologie. Pe Freud îl întâlnește abia în 1908, cu ocazia Congresului de Psihanaliză, organizat la Salzburg. Pe urmă devine profesor asociat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
categorie în care sunt incluși nonconformiștii și minoritățile active. Caracteristic acestui tip de devianți este faptul că pun în discuție legitimitatea normelor pe care le violează și încearcă să promoveze norme și valori noi. În cadrul acestei categorii intră și teroriștii disidenți sau membrii sectelor religioase care își asumă actele și care își revendică legitimitatea. * Transgresorii sunt persoane care violează deliberat o normă a cărei validitate o recunosc. Majoritatea infractorilor sunt transgresori prin aceea că ei nu încalcă o normă din principiu
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
a convocat alegătorii să formeze parlamentul. După Restaurație, în Anglia apăruseră primele nuclee de partide în sens modern, tory29 și whig30. Tory-i erau adepți ai regalității și erau legați de proprietatea funciară și de biserica anglicană, iar whigii erau disidenți protestanți și comercianți londonezi. În 1679 au câștigat whigii care au profitat de teama de catolicism a opiniei publice, în urma descoperirii unui complot al ducelui de York, fratele catolic al regelui. O dată parlamentul constituit, a fost numit un Consiliu compus
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la rândul său, față de orice scriitor irrăgulier etc. Nu ezit să văd în această acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de ce ea n-a fost posibilă. Fără inhibiții, false pudori și, mai ales, false eroisme. Noțiunea se încadrează în categoria mai largă a disidenței. în termenii reluați și de Vladimir Tismăneanu: După VÆclav Havel, criteriile de definire ale unei subculturi disidente includ: vizibilitatea sa, independența de infiltrațiile oficiale, aderența ideilor sale nu numai la grupări variate din țara în discuție, ci și din Occident. Din cauza ciudățeniilor culturii neostaliniste din România, consolidarea unei disidențe colective de acest gen a eșuat. O bună
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]