566 matches
-
1958. Goma este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, și nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereținută, patetică, aproape mistică admirație, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deșliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
a exercitat, aici, nici un rol conducător. În schimb e de împărtășit ideea că Eminescu și Slavici, nefăcînd parte din establishement, oameni fără studii, au făcut parte din cercul executanților, cu remarca faptului că Eminescu, la Timpul, a fost un executant disident, interpretînd, cum se spune într-un loc, ideologia junimistă de la dreapta lui P. P. Carp și intrînd adesea în contradicție cu ea. E adevărată aprecierea că Maiorescu, în studiile sale de început, a făcut tabula rasa din trecutul nostru cultural
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
pentru putere între partidul comunist și partidele istorice, liberalo-burgheze, s-a consumat, rezolvându-se cu ajutorul sovietic și cu uși trântite de zbirii tiraniei moscovite prin palat, în auzul tânărului rege. Partidul comunist lua puterea. Se obținea și colaborarea unor fracțiuni disidente de ale partidelor istorice. Epavele vieții politice de altădată aveau de ales între închisoare și acceptarea unei colaborări cu partidul comunist, care avea de aci înainte toate frânele în mâinile sale." La aceste generalizări tranșante se adaugă - și ele erau
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
sprijinul lui Goma, cum ar fi făcut Breban. Da, cum se vede din dosar, Breban a sărit, dar nu în sprijinul lui Goma, ci în al generalului Pleșiță, care i-a încredințat misiunea partinică de a-l compromite pe rebelul disident, punându-l să scrie un reportaj despre eroismul autorităților după cutremurul din 1977. Misiune îndeplinită cu succes! Ce ar mai fi de spus este, poate, că n-ar strica să ne cântărim bine cuvintele și în cunoștință de cauză. De la
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
Vargas Llosa n-a uitat să puncteze, în fața juriului Nobel și a întregii lumi, câteva din problemele fierbinți ale lumii contemporane, de la sărăcia din țara sa natală la dictaturile din Cuba și Venezuela, de la oprimarea libertății de exprimare în cazul disidenților Aung San Suu Kyi ori Liu Xiaobo la naționalism, care este „flagelul incurabil al lumii moderne” - căci pentru el, așa cum singur spunea, făcând elogiul lui Camus și al lui Orwell, „literatura lipsită de morală e inumană”.
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
a fost receptată ca un substitut al nenumăratelor altor fenomene. În Est scriitorul primește o falsă importanță datorită acestor roluri, deoarece din partea lui se așteaptă toate aceste adevăruri. Și aberația cea mai mare care i se poate întâmpla unui scriitor disident venit în Occident, este să-și continue acest fel de a scrie. Acest lucru nu are nici un sens. În Occident scriitorul nu mai are acest rol de demascator. Aici totul există pe față. În Occident, ca și astăzi în Europa de Est
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Dino Schullerus este confruntat cu trecutul său de securist. În Berlin, întâlnește o femeie, această ,,Miss Bukarest", și, din situația respectivă se naște problematica romanului reflectată din trei perspective. Este mai întâi cea a fostului securist, apoi perspectiva fostului scriitor disident Klaus Richartz față de aceleași întâmplări - cei doi cunoscându-se din România unde au participat la aceleași evenimente în anii '70. A treia perspectivă este aceea a fiului securistului Schullerus, Christian. El a plecat la vârsta de zece ani în Germania
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
rezultat dintr-un fel de corectitudine politică unanim acceptată. Consecința, tristă și surprinzătoare, este că anticomunismul însuși, altă dată atât de rar, clandestin și eroic în condițiile dictaturii lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu, se devalorizează. Paul Goma, cel mai important scriitor disident al nostru, pierde din aură prin oficializarea unui gest ce fusese singular în anii '70. O atitudine de opoziție la regimul comunist ca societate închisă (controlată de partidul unic și de securitate), atitudine ce avusese impresionante ecouri în presa internațională
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
că doi critici literari din România se pot înțelege în privința lui Paul Goma. Bănuiesc ce reproș ar putea încolți în mintea unui cititor foarte riguros, citind această introducere: disidența și anticomunismul nu sunt noțiuni și atitudini sinonime. Troțki a fost disident, dar nu a fost anticomunist, adică a avut altă opinie decât Stalin, dar în cadrul aceluiași partid. Răspund scurt și didactic: Paul Goma, ca și Soljenițîn, a început prin a fi disident și a sfârșit prin a fi anticomunist. Totul pornește
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
disidentei din Europa Centrală și de Est și în special, din România. Între 1977 și 1989, a publicat articole care dezvăluiau și denunțau realitățile epocii Ceaușescu. A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republică Moldova. a urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966-1970, învățând în
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
prezent, al trimestrialului Politique Internaționale. În aceste reviste a sustinut singur sau împreună cu alți cercetători analize asupra opoziției din România, minorităților naționale, situației vieții religioase, politicii sociale, economice și culturale a regimului. A prezentat și publicat texte provenind din mediile disidente din România. Mihnea Berindei a fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mișcării Goma. A participat la fondarea în 1980 a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
primii pași pe care urma să-i ia viitoarea putere și sediul Ministerului Apărării Naționale, de unde s-au coordonat acțiunile militare din acele zile. Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluționarilor. Din studiourile TVR, au avut intervenții disidenți, cadre militare, foști comuniști, actori sau politicieni din filonul al doilea al partidului, care voiau să-și arate devotamentul față de noua mișcare din țară. Din 22 decembrie, pe micul ecran au apărut cadre militare care voiau să transmită mesaje și
Primul breaking news: Iliescu apare la TVR în 1989 by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33401_a_34726]
-
dar și cu umor scrie autorul și despre noua limbă de lemn. Cu dicționarul într-o mînă și joarda ironiei în alta, simpaticul profesor pune întotdeauna lucrurile la punct, chiar dacă uneori mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale majorității”), autorul face următorul raționament: „...devine limpede că folosirea termenilor disident și disidență pentru persoanele sau grupurile care
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
al II-lea rămâne cel mai popular papă din toate timpurile. Dar, chiar dacă nimeni nu contestă importanța sa internațională și rolul jucat în căderea comunismului, are detractori care îi reproșează îndeosebi ignorarea infracțiunilor de natură pedofilă și severitatea față de teologii disidenți.
Canonizarea a doi papi aduce la Vatican peste 800.000 de oameni by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54348_a_55673]
-
ani când a fost internat. A murit cu 70 de ani în urmă. Expoziția prezentă face dovada, care este, din păcate, necesară, că Louis Soutter a fost unul din cei mai mari desenatori din secolul trecut. China prin ochii unui disident nevăzător Cu cîteva zile în urmă, pe blogul „New York Review of Books” a apărut integral un interviu cu disidentul chinez Chen Guangcheng, care, deși nevăzător, a reușit, printr-o complicată rețea de prieteni și rude, să fugă din arestul la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
fi răspuns: „Pentru că altul mai prost n-aveam!”, I.Th. Florescu participă activ la elaborarea Constituției din 1923, militând, între altele, pentru acordarea dreptului de vot femeilor. Revocat din guvern și intrând în conflict cu I.G. Duca, părăsește partidul, formând gruparea disidentă Omul liber care își ia numele de la titulatura oficiosului său de presă. În noiembrie 1931, organizația se transformă în Partidul Democrat Liberal (!!!), avându-l în frunte, evident, pe I.Th. Florescu, și accede în Parlament. Șeful noii formațiuni (promovat, din 1924
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
cehoslovacă, a cerut de la început împărțirea puterii (o spune însuși Adam Michnik). în Ungaria, despre care se vorbește puțin în A fost odată..., atitudinea relativ îngăduitoare a autorităților și prosperitatea economică se pare că au împiedicat constituirea unei opoziții unite, disidenții maghiari fiind preocupați în principal de interesele personale și, într-o mai mică sau mai mare măsură, de probleme național(ist)e - relațiile cu Transilvania, de exemplu. Mai delicată însă e problema României, unde d-na Douglas-Home a ajuns tîrziu
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
cu ochiul liber. Am înțeles multe din mecanismele care au făcut posibil eșecul decomunizării jumătății umilite a Europei citind noua carte a lui Václav Havel, Pe scurt, vă rog! (Editura Curtea Veche, 2009.) Ea continuă seria volumelor în care marele disident și intelectual își prezintă, într-o întrețesere de evenimente publice și private, existența politică - o existență coincizând cu peste patru decenii din viața Cehoslovaciei, Cehiei și Europei: Scrisori către Olga, Interogatoriu la distanță, Dragostea și adevărul, Meditații estivale. Cartea de
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
nu „colegii de la România literară au fost obligați să-l excludă din organizația de partid” (pag. 686), operația petrecânduse la sector. În redacție, Dinescu era prețuit și simpatizat și forurile nu au riscat să găsească acolo oponenți la excludere. Poetul disident a fost deci exclus la sector, fără participarea celor din redacție. Prin referirea frecventă la anumiți contemporani, cartea lui Ion Ianoși aduce în prim-plan o serie de personaje. Cititorii nu vor uita portretul mamei , prezență complexă, scriitoare și jurnalistă
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
a împuns cu săgețile ironiei pe scriitorii implicați în politică, după 1990, acum el însuși s-a implicat, militând pentru reconstruirea dreptei. Cam neconvins, ce e drept. Am aflat totuși din ziare că face parte din conducerea unei fracțiuni țărăniste disidente. Ciudată mișcare A mai fost și "războiul" cu critica literară pe care, pe neașteptate, l-a declanșat N. Breban, reproșându-i acesteia dezangajarea, fuga de pe câmpul de luptă. Despre critică a afirmat că este "zona cea mai deficientă a scrisului
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
îndoială că pînă să ajungem la psihanalizarea de care pomeneam, există suficiente dovezi că schimbările care au loc sau, mai ales, n-au loc în societatea din România îi găsesc nepregătiți foarte adesea pe reprezentanții clasei politice. Iar în politica disidentă din partide există numeroase indicii ale luptelor pentru putere. Totuși în reacțiile exagerate față de rezultatele sondajelor de opinie, reacții care se pot domoli subit în ceea ce privește relațiile dintre partide, după emiterea tuturor mesajelor necesare, poate că supraviețuiește coșmarul totalitar al politicienilor
Politica făcută după sondaje by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17364_a_18689]
-
în urma separării, se stinge și ideea de republică zlăticeano-kusiceană. Impulsurile revoluționare aveau să fie reluate însă după nici trei decenii, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Mișcarea avea să fie însă mult mai crunt reprimată de puterea pro-sovietică, disidenții titoiști fiind condamnați la ani grei de închisoare. Clisura Dunării - o notă aparte Un spațiu ciudat această Clisură a Dunării. Un loc în care Zlatița are doar două-trei familii ale căror nume au o terminație specific sârbă, în timp ce rezonanța celorlalte
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
Rosetti, profesorul meu de la Universitate din anii '50. Dacă ne întoarcem acum în susul arborelui, dăm și de un frate al lui Xenofon, pe nume Leon Eraclide, care este străbunicul (cred că am numărat bine ramurile!) lui Mihai Botez, cunoscutul matematician disident și, cum spuneam, prieten al meu. Care ar fi fiind gradul de rudenie (fie și prin alianță) între V. Hugo, Al. Rosetti și Mihai Botez, nu mă simt în stare să precizez. Dar ce importantă are? La gîndul atîtor ilustre
Genealogie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17885_a_19210]
-
recunoscând petele albe din bibliografia de negăsit a autorului. Am fost unul dintre corespondenții lui VVM în ultimii săi ani. Mi-am câștigat simpatia scriitorului în 1990, când am publicat în revista ,Familia", nr. 10, cu ajutorul lui Virgil Ierunca, poemele disidente, apărute inițial sub pseudonimul ,Haiduc" în revista pariziană ,Caete de dor", nr. 10 din 1956. Autorul mi-a încredințat apoi poemul amplu, în treisprezece secvențe, România mea, apărut prima dată în 1945, pe care l-am reeditat în revista orădeană
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
-o pe note, și era melodia "Serile de la Moscova". Apoi a prins să bea tot mai mult, își schimba amanții, arunca nebunește cu bani și era Galina Brejneva. Apoi a ieșit în Piața roșie, striga "Jos Puterea sovietică" și era disidentă. Apoi citea frumos cu voce tare versuri, și era Bella Ahmadulina. Apoi devenise tăcută, ocolea oamenii, se pregătea să meargă la mănăstire și era Anna Ahmatova. Apoi s-a spânzurat și era Marina }vetaeva. Apoi au început să-i crească
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]