1,027 matches
-
vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele care sînt cerute de meritele reale, celelalte sînt indecente, deoarece ascund fie un interes, fie disprețul disimulat față de cel căruia Îi sunt, cu abilitate, adresate. * „Iubește adevărul, dar iartă greșeala.” (Voltaire) Trebuie să iertăm pentru a acorda o șansă de Îndreptare; cu atît mai mult, trebuie să iertăm pe cel care are puterea de a-și mărturisi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
al lui Lorenzo Valla, se stabilește interdicția de a-i aborda în detaliu opera și de a-i respecta integritatea. Dar al treilea moment creștin? Este o comedie, un subterfugiu, o stratagemă, o diversiune, scriu unii. Valla se ascunde, trădează, disimulează, poartă o mască. Epicurian, el încearcă să-și înșele dușmanii ascunzându-se după o perdea de fum catolică! Libertin, scriind printre rânduri, el evoluează într-un alt loc decât acela unde-l cauți și, bineînțeles, nu-i acolo de unde i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prost tonul cutărui sau cutărui text al lui Valla dacă, uitându-i biografia, îi neglijezi caracterul, temperamentul, înflăcărarea. Când unii istorici văd în tonul unora din afirmațiile sale o dovadă a ironiei sale, a persiflării, a abilității sale de a disimula, ei uită un lucru: puținul care se știe despre viața lui Valla revelează un personaj coleric, un nervos, un sangvin, un melancolic, un hipersensibil. în Invectivele sale, Fazio semnalează un mod trufaș de a umbla cu capul sus, un verb
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existenței tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Este vorba de un produs al Lumii a Treia de după „războiului rece”, dar care s-a manifestat și în Bosnia (miliții constituite pe baze etnice), Albania (sub forma bandelor criminale) și în anumite părți din fosta Uniune Sovietică. Mult timp disimulate în spatele „mișcărilor de eliberare națională”, milițiile din Lumea a Treia au ieșit la iveală, ca actori, după epuizarea presiunii ideologice și pierderea interesului Marilor Puteri pentru respectivele state. Milițiile sunt produsul colapsului unor structuri etatice slabe; ele apar în contextul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de atunci) și opiniile sale erau primite cu toată atenția de scriitorii consacrați, fie că se numeau Mihail Sadoveanu, Rebreanu, Arghezi sau Galaction, care-i acceptau obiecțiile fără iritație (sau având în tot cazul decența, ori cochetăria de a o disimula și în nici un caz dezonoarea de a-i da o urmare vinidicativă). Cum spuneam, vocația critică e totdeauna timpurie: nu devine critic cine nu a avut această ambiție din adolescență, adică de la fervoarea primelor lecturi decisive. Acestea pot stârni trei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
hotăra aceste dispariții, pentru care nu eu aveam răspunderea” (ibidem, p. 467). Ibidem. Vezi lucrarea mea Qui a tué Roger Ackroyd?, CU +, Minuit, 1998. Freud folosește expresia „amintire-ecran” pentru a desemna amintirile din copilărie Înșelătoare, a căror funcție e să disimuleze altele, mai puțin acceptabile pentru conștiință („Sur les souvenirs-écrans”, În Névrose, psychose et perversion, CR + +, PUF, ed. I, 1973). CR și CE + +. Les Essais, II, PUF, 1999, p. 650. Ibidem, p. 408. Ibidem, p. 651. Ibidem, p. 418. CE + +. Op. cit
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
unele interese, dar le și provoacă, cu abilitate.) „Suntem oameni și purtarea noastră trebuie să fie umană.” (Euripide) Cine slujește la doi stăpâni, pe unul dintre ei o să-l mintă. Fidelitatea nu poate fi, Într-adevăr, Împărțită, dar poate fi disimulată.) „Pretextul obișnuit al celor ce pricinuiesc nefericirea altora este că le vor binele.” (Vauvenargues) Chipul omului e oglinda sufletului. Pentru că, remarcă un alt proverb, „Fața spune ce ascunde inima”. Sinceritatea fizionomiei este contrazisă adesea de elaborările conștiente ale gândirii.) Dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în 1999 la Teatrul Național din București) și Ultima zi din mileniu. Alternarea prozei de ficțiune cu reportajul și reconstituirea documentar-istorică jalonează traseul căutărilor tematice și narative ale lui M. Schițele și povestirile din prima sa carte, Vedere de pe balustradă, disimulează într-o atmosferă lirică un punct de plecare biografic. Cu o maturitate compozițională remarcată de la început de comentatori, aceste scrieri poartă încă amprenta unor modele literare, cea mai vizibilă fiind, ca psihologie a personajelor, influența nuvelelor lui Ștefan Bănulescu. Textele
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
distorsionată prin multiplicare („personajele principale sunt în număr de două: Theodor Orheianu și Theodor Orheianu”), ceea ce duce la confuzii narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază traseul cărții: demarajul epic al ficțiunii nu se produce, întârzierea fiind disimulată prin preparativele care „iau fața” cititorului. Aparținând unei promoții care a prizat asiduu convențiile documentului intimist, speculându-i ambiguitățile, I. a publicat un jurnal, Distribuția a fost următoarea (1995). Sub protecția etichetei genului, aici se prelungește și se amplifică operațiunea
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
familiarul „nu știu” natura spontană a lirismului, poeta fiind parcă o voce a lucrurilor, într-o rostire închegată din simultaneități, unificând iubire și maladie, maternitate și aprehensiune a morții, cotidianul și ritmurile eterne. Efervescența, mobilitatea, gesticulația retorică, iluminările nu pot disimula anxietățile, nici răsucirile lăuntrice, spaimele, nostalgiile acute; însă, spre deosebire de lirica feminină de până atunci, nu șoaptele, nu suavitățile, nu resemnarea sunt caracteristice. Tumulturile acestui lirism, cu urcușuri spectaculoase, accentele în notă socială activă, revoluționară chiar, coborârile în mâhnire, toate comportă
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura la scară, Berzea, din Aprilie, dimineața), figurând impostura agresivă, sunt rostiți
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
asemenea sistem de cultură a pământului, permanent preconizat de ei și de susținătorii lor în perioada interbelică și care, în condițiile de atunci, putea conduce, într-adevăr, la scoaterea agriculturii din starea de criză, dar criticile lor asupra întregului proiect disimulau rezistența ce o făceau moșierii oricărei încercări de expropriere. Or, după 23 august 1944, cererea organizării țărănimii din România în asociații de producție după modelul colhozurilor sovietice devenise o modă, fiind apelată mai des de moșieri decât de comuniști, care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devenit lumea ceea ce este7. Adună fapte, le aranjează, dezvăluie ascunzând și își propune să legitimeze o anumită situație: de unde și afinitățile dintre mit și ideologie 8, conjugate în aceleași tendințe de a justifica, a convinge, a integra, a legitima, a disimula 9. Căci între privirea critică asupra mitului și aceea credulă intervine, perturbator, factorul de putere. Nu ne surprinde, deci, că universitățile epocii moderne cheltuiau enorm • Paul Veyne, Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginația constituantă, traducere de Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
sau editorului publicației respective. Totuși, pot exista situații în care un guvern nu dorește să fie asociat direct cu materialul inclus în propagandă. În astfel de cazuri, poate pune în circulație anumite opinii sau relatări într-o manieră care să disimuleze originea lor. Acest lucru este posibil fie prin inserarea lor în publicații pe care nu le deține sau nu le controlează, fie prin includerea în publicații considerate de opinia publică independente, dar care sunt, de fapt, controlate de guvern 21
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
dar care sunt, de fapt, controlate de guvern 21. Există două motive majore pentru care un guvern poate recurge la propaganda anonimă. În primul rând, este posibil ca publicul-țintă să fie mai dispus să accepte propaganda dacă originea acesteia e disimulată, iar substratul nu este evident. De exemplu, propaganda desfășurată de Marea Britanie în Statele Unite înainte de intrarea Americii în Primul și în cel de-al Doilea Război Mondial s-a bazat adesea pe mecanisme secrete pentru a da impresia unei relatări obiective
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
convingă adversarul că este mai puternic decât în realitate sau să îl convingă să facă anumite concesii politice pe care altfel nu ar fi dispus să le facă. Sau, dimpotrivă, este posibil ca una dintre părți să încerce să își disimuleze adevărata capacitate militară pentru a-și liniști adversarul și a-l determina să nu încerce, la rândul său, să își suplimenteze efectivele militare. Dacă forțele militare ale unui stat sunt limitate de un tratat privind controlul armelor, acesta ar putea
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sexul poate fi o aripă e pentru că, printr-un cabotinism tragic, subiectul încearcă să se convingă că viziunile sale coșmarești ar fi așa-zicând benigne, suportabile. Căci, chiar dacă și aceste halucinații sunt terifiante în sine, ele nu fac decât să disimuleze un rău cosmic: teama de a nu (mai) fi. Tocmai de aceea singurele momente de beatitudine care apar sunt cele în care baia de sânge a corpurilor acoperă chipul - mult mai hidos - al morții: „numaivădmoarteaîntunericulesteplindesânge” (Picături de ploaie). Ce nu
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a fost incapabilă să-și producă propria forță politică și propria ideologie. În capitalismul românesc care se naște după 1989, mica burghezie a fost prima nouă categorie socială care a reușit să se afirme - valorificând perioada în care a existat „disimulată” în interstițiile societății socialiste -, dar și cel mai puțin capabilă să modeleze noua realitate. În schimb, a fost principala sursă de legitimare și de sprijin a ideologiilor deformate și ineficiente ale intelectualității. Și tocmai faptul că cele două neputințe s-
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
științei sociale de a stabili un adevăr obiectiv care să fie În același timp un adevăr istoric este nu doar dificilă sau problematică, ci poate fi suspectată de intenții ascunse: fie de a se situa În afara istoriei, fie de a disimula poziții partizane. Stă Însă În puterea omului de stiință să-și Întemeieze pretenția de obiectivitate atât prin situarea propriului punct de vedere În istorie, cât și prin revelarea structurilor ascunse ale istoriei. Pe un asemenea teren se situează confruntarea dintre
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politice și estetice comune, dar reprezentanții culturilor locale Își apără pozițiile În numele «identității» lor. Muncă ideologică poate fi definită că vizând deplasarea frontierelor Între simbolic și politic, o muncă ce permite modului de dominare să-și schimbe numele, să se disimuleze pentru a se perpetua. Obiectul acestor reflecții asupra raporturilor dintre literatura și ideologie nu este literatura de propagandă sau «de partid», care nu constiuie decât unul dintre avatarurile producției ideologice de literatură, inclusiv prin critici, istorici, eseiști, traducători (etc.) se
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia motivele poeziei sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
de detalii, dar și disipată pe mai multe nuclee epice, a cazurilor de conștiință. Autocaracterizarea prozatorului ca structură reflexivă, închisă în magma autobiograficului și orientată psihologic spre investigarea trecutului, explică preferința pentru romanul de analiză, cultivat fie ca atare, fie disimulat sub formula mai laxă a prozei de medii și a romanului de familie. Și evoluția lui Ș. este sinuoasă: scriitorul abordează rând pe rând romanul citadin și rural, mută același scenarii de la unul la altul, oferă replici ale propriilor scrieri
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]