830 matches
-
erau cei mai vehemenți demascatori ai incorectitudinilor strategiilor lui Franklin D. Roosevelt sau ale lui Churchill, și-au șocat adepții, odată deveniți responsabili de afacerile externe, prin folosirea propriilor măști ideologice. Însăși natura politicii obligă actorii să utilizeze ideologiile pentru disimularea scopului imediat al acțiunilor. Așa este puterea, iar puterea politică este puterea asupra minților și acțiunilor oamenilor. Dar cei care au fost destinați a fi receptorii posibili ai puterii celorlalți sunt și ei implicați în cursa pentru putere. Astfel, un
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
actorul crede sau pretinde că urmărește. Această problemă generală este agravată de două alte probleme deosebite, cel puțin în generalitatea lor, ale politicii internaționale. Una este aceea de a face distincția între trufia sau cacealmaua unei politici de prestigiu și disimularea ideologică a unui imperialism real. A doua este de a descoperi, în spatele unei ideologii a statu-quoului sau a imperialismului localizat, sensul autentic al politicii aplicate. Mai devreme am avut ocazia să ne referim la politica externă a lui Wilhelm al
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
straniu că noi, ca pelerini și oaspeți, nu ne alăturam lor În timpul rugăciunii 110. Este adevărat că am fi putut face cu ușurință aceasta - dar, știind cum anume să ne sustragem de la Îndatoririle lor religioase, am preferat să nu Împingem disimularea noastră Într-atât de departe. Era de ajuns să șoptim unuia dintre ei, la ureche, că nu eram curați. Prin această expresie se subînțelegea că aveam gonoree, scuză care deveni curând un „secret” public, iar astfel am ieșit din Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
este crucială, unele prietenii se sting, apărând altele noi. Încrederea reciprocă a fost găsită ca răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: „Ce considerați mai important în prietenie?”, pusă publicului american (Bell, 1981). Nu se admit în prietenie lipsa de fidelitate, disimularea și înșelarea. Acordarea de sprijin material și sufletesc reciproc, susținere și apărare mutuală este o altă caracteristă esențială a prieteniei. Prietenii sunt înclinați să facă pe cât posibil mai mult unul pentru celălalt. În prietenia veritabilă nu au ce căuta egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
e maestru el aparențelor. Tată al minciunii, pare că-i inspiră pe politicienii care organizează un sistem de exterminare a populației sub pretextul gestionării unei crize generată în principal de suprapopulare. Inspirații săi una spun, alta fac, sunt actori ai disimulării, discursul lor e schizoid, una spun în auzul celorlalți, alta în ascuns. Adoptă de la demon părelnicia, aparența. Par că respectă legea dar în ascuns, o încalcă. Par că sunt sortiți unei fericiri eterne, dar viața lor se destramă neașteptat. Modul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în care persoana aflată în poziția de inferioritate manifestă o personalitate concomitent pasiv‑agresivă, deci o ambivalență. Nevrând să se arate deschis în dezacord, o asemenea personalitate inventează diferite maniere de a rezista la autoritate: încăpățânare, uitări oportune, ineficacitate deliberată, disimulări. O a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
macului opiaceu (Papaver somniferum). Are o culoare negricioasă, miros caracteristic și gust amar. Aceste caracteristici îl fac ușor de identificat, iar mirosul specific și pătrunzator permite depistarea drogului cu ajutorul câinilor special antrenați. De aceea în traficul ilicit se recurge la disimulare prin ambalarea opiului în cutii metalice închise ermetic, folii de plastic, pânză etc. (Drăgan, J., 2000, p. 190). Opiul este folosit în medicină în doze mici, ca somnifer, calmant sau analgezic, având un conținut de 10% morfină. În general, opiumul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
șmecherie, orice Înșelăciune este descoperită și În cele din urmă aduce pagubă; orice situație este mai puțin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerității”. Honoré de Balzac Problematica cercetării Coruperea rațiunii umane, utilizarea neadevărurilor pentru obținerea unor avantaje personale, disimularea și camuflarea actelor lipsite de etică și deontologie profesională, sfidarea uzanțelor sau legilor prin care se pedepsesc abaterile de la conduita morală reflectă unul dintre cele mai damnate fenomene de-a lungul istoriei, frauda. Încă de la Începuturile manifestării ei, prin forma
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
financiar-contabile ale căror interese pot fi afectate prin astfel de fapte grave. Modelul continental-european de contabilitate, În special cel francofon, vede În fraudă acel act prin care se violează o serie de dispoziții fiscale, printr-o serie de tehnici de disimulare, cu intenția eludării bugetului de stat de la plata unor taxe și impozite (Morselli și Taminiau, 1990, p. 25ă. În aceste condiții, frauda financiară este de natură fiscală și intră În sfera penalului, iar principalul act normativ În baza căruia se
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
299/24.10.1994, modificată și republicată ulterior În MO nr. 545/29.07.2003. Potrivit acestui act normativ, evaziunea fiscală este definită ca o sustragere de la impunere a materiei impozabile, iar evaziunea fiscală frauduloasă sau frauda fiscală constă În disimularea obiectului impozabil, În subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat. Prin formularea de mai sus se poate observa că punctul de vedere al legiuitorului român este foarte asemănător sau preia aproape În totalitate
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
financiare și evaluarea riscului de fraudă, pe baza principalelor scheme și indicatori-semnal, auditorii trebuie să țină cont și de anumiți factori de ordin social, cultural, psihologic sau religios care pot aduce un plus informațional În identificarea elementelor motivaționale și de disimulare a fraudei (Bernardi, 2009, pp. 4-21ă. 4.2. Scheme de fraudă și indicatori-semnal privind furtul de active Dintre fraudele Întâlnite la nivel corporativ, cele reprezentate de furtul de active sunt printre cele mai numeroase (ACFE, 2010, p. 11ă. Fraudele care
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
cu ipocrizia și înseamnă falsitate, dedublare, adică un comportament neautentic. Conform acelorași surse, minciuna. ipocrizia Nici în cazul noțiunii de denumește „atitudinea unui ipocrit, prefăcătorie, fățărnicie, falsitate“, înseamnă „pretinderea de a fi ce nu este, nesinceritate”; „defect care constă în disimularea personalității adevărate și atribuirea de sentimente, opinii și virtuți care nu există”. Ca și duplicitatea, ipocrizia semnifică prefăcătorie, falsitate, a părea ceea ce nu ești. simulare Prin simulare o persoană reproduce voluntar un comportament de rol, cu efecte în planul avantajelor
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
o convenție la care aderă spectatorul, în viața cotidiană îcea adevăratăă simulantul (și as-cun-de îcu grijă intenția). Simularea implică un comportament intenționat de inducere în eroare a celorlalți pentru a obține avantaje de ordin moral, psihologic, juridic sau chiar material. Disimularea este „acțiunea de a disimula și rezultatele ei, camuflare, mascare“. A disimula înseamnă a as-cun-de adevărata față a unui lucru, a unei situații, a camufla, Disimularea înseamnă „ascundere, prefăcătorie, fățărnicie, ipocrizie, o activitate îo situațieă care are aparența unui lucru
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
a celorlalți pentru a obține avantaje de ordin moral, psihologic, juridic sau chiar material. Disimularea este „acțiunea de a disimula și rezultatele ei, camuflare, mascare“. A disimula înseamnă a as-cun-de adevărata față a unui lucru, a unei situații, a camufla, Disimularea înseamnă „ascundere, prefăcătorie, fățărnicie, ipocrizie, o activitate îo situațieă care are aparența unui lucru real deși aceasta nu există. Deși asemănătoare, noțiunile „simulare” și „disimulare” a masca. nu sunt identice din punct de vedere semantic. Ele au un element comun
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
A disimula înseamnă a as-cun-de adevărata față a unui lucru, a unei situații, a camufla, Disimularea înseamnă „ascundere, prefăcătorie, fățărnicie, ipocrizie, o activitate îo situațieă care are aparența unui lucru real deși aceasta nu există. Deși asemănătoare, noțiunile „simulare” și „disimulare” a masca. nu sunt identice din punct de vedere semantic. Ele au un element comun: obținerea unui avantaj pentru subiect. Prin ce se deosebesc? Simularea înseamnă să arăți, să exprimi ceea ce în mod real NU este. Într-o împrejurare, „arăți
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
real NU este. Într-o împrejurare, „arăți generozitate când, de fapt, ești zgârcit”; „dovedești“ altruism când, de fapt, ești, ca dominantă caracterială, mai degrabă egoist. Desigur, jocul acesta de rol nu îl faci, nu te prefaci, decât atunci când este avantajos. Disimularea presupune să ascunzi Într-un fel, simularea este creație, iar disimularea este negație. o trăsătură negativă îcondamnabilă pentru ceilalțiă, să maschezi fără ca neapărat să dovedești contrariul. Ascunzi egoismul tău fără să joci rolul altruistului, ascunzi frica să faci acte demonstrative
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ești zgârcit”; „dovedești“ altruism când, de fapt, ești, ca dominantă caracterială, mai degrabă egoist. Desigur, jocul acesta de rol nu îl faci, nu te prefaci, decât atunci când este avantajos. Disimularea presupune să ascunzi Într-un fel, simularea este creație, iar disimularea este negație. o trăsătură negativă îcondamnabilă pentru ceilalțiă, să maschezi fără ca neapărat să dovedești contrariul. Ascunzi egoismul tău fără să joci rolul altruistului, ascunzi frica să faci acte demonstrative de curaj. Simulantul se află în „ofensă”, iar disimulantul în „defensivă
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ași asuma riscuri. IPOCRIZIA - O NEVOIE UMANĂ? UN RĂU NECESAR? Ipocrizia sau duplicitatea semnifică acea caracteristică a persoanei care prezintă intenționat un comportament (o aparență) diferit de aceea ce este în mod real. Se manifestă fie ca simulare, fie ca disimulare, dedublare a personalității. Ca trăsătură negativă de caracter Ipocritul nu respinge normele morale, dar nici nu le interiorizează, deci nu le transformă în trebuințe. Ceea ce îl interesează este nu să fie moral, ci să , această înseamnă „afișarea de sentimente, opinii
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
pînă la urmă o respingere premeditată a vreunui cod retoric sau este exteriorizarea unei atitudini temperamentale față de lume? „A vorbi despre candoarea retorică a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor afective, de evitarea inflexiunilor care să trădeze emoția, de suspiciunea față de literaturizare. Cu un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
frunzelor și veștejirea lor? Copacii goi și golul toamnei. Fashion show Karyatides. Vegetable. afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul Afișul, deși substantiv, absoarbe În el verbul a afișa și, mai ales, aluzia la manifestarea ostentativă, la aparență, mască, disimulare. Iar În degradeu, cum am spus mai sus, este prezent și ascuns cochet verbul a (se) degrada. Frunzele și nudul marchează cele două planuri pe care se desfășoară simultan ostilitățile - anotimpul și spectacolul. Statisticienii ar remarca satsifăcuți cinci substantive. Dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
întîi, cît și naratorul auctorial sînt elemente ale structurii de suprafață a narațiunii. Ei își au originea în motivația fundamentală a oricărei narațiuni, și anume aceea de a face lumea ficțională să pară reală. Booth a creat sintagma "retorică a disimulării" pentru a desemna acest proces al estompării faptului că lumea ficțională își are originea în imaginația autorului 50. Probabil că de acum este limpede de ce a fost provocată o asemenea discuție amplă prin teza lui Hamburger potrivit căreia o funcție
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
convenția binecunoscută a narațiunii realiste. Aici intervine una dintre funcțiile retoricii narative, pentru a șterge cît se poate de bine urmele naturii variabile a personajelor și a intrigii, un proces care este foarte bine descris prin sintagma lui Booth "retorica disimulării". Cu siguranță că anumiți autori ai tradiției realiste (Fielding, Trollope) ironizează ocazional această practică, sugerînd în roman că personajele lor continuă să fie supuse omnipotenței și puterii lor de decizie creatoare. Alți scriitori, de exemplu James, au simțit că o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
școală al unuia dintre personajele ficționale 472. Acest narator, destul de proeminent la începutul romanului, mai tîrziu se retrage complet. În majoritatea cazurilor, această invenție narativă servește drept mijloc de verificare a poveștii și este, prin urmare, o parte a retoricii disimulării, care urmărește să șteargă granița dintre lumea personajelor și aceea nu doar a naratorului, ci chiar și a cititorilor. Începutul povestirii lui Gogol Mantaua furnizează un exemplu interesant pentru această tehnică, deoarece este urmărită în mod special traversarea acestei granițe
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratorului la persoana întîi, 306 refuzul perspectivei interne, v. perspectivă internă reificare, 32, 341 relatare de tip martor ocular, 120 relatarea vorbirii, 279 v. și dialog, stil indirect liber remă, v. temă repovestire, v. rezumat reproducerea vorbirii, 324 retorica, a disimulării, 45, 66, 298 subliminală, 231 retrospecție, 36, 69 rezumat, 52-57 și repovestire, 58-62 și titluri de capitole, 72-81 ritm narativ, 115, 118-126 roman epistolar, 138, 178, 205, 213, 297, 309-310, 324, 328, 334 și titluri de capitole, 53, 77 roman
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]