377 matches
-
în celulele fiice, transmițând acestora exact aceeași informație ereditară pe care a avut-o ea, la debutul diviziunii. Acest lucru nu ar fi posibil în cadrul meiozei, în cursul căreia au loc recombinări genetice intracromozomale (crossing-over și conversie genică) sau intercromozomale (disjuncție independentă a perechilor de cromozomi) . Prin asemenea recombinări genetice specifice meiozei, se determină redistribuirea setului de gene din celula-mamă în noi constelații de gene la celulele-fiice, făcând ca la acestea, să apară noi combinații de gene față de combinațiile de gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a sistemului politic ce rezultă prin aceasta. Forța globalizării constă și în utilizarea în discursul public a unor cuvinte ca libertate, individualism, democrație plurală, etc. * Globalizarea ca schimbare a percepției asupra categoriilor ontologice de spațiu-timp câteva din temele globalizării sunt disjuncția spațiu-timp, deteritorializarea, percepția schimbată a timpului. Ea înseamnă printre altele trecerea de la spațiul euclidian bidimensional, cu centru, periferii și granițe clare, la un spațiu multidimensional, în care conceptele amintite devin superflui. Astfel, timpurile moderne au desprins producția, consumul, identitățile, politica
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
instalat la început între cititor și gemeni într-atît de sudați încît se desemnează pe parcursul primului volum prin pronumele noi se rupe progresiv, în locul său instalîndu-se îndoiala și confuzia. În a doua parte a trilogiei, Dovada, gemelitatea suferă de disperare și disjuncție, fiecare din frați trăind separat, închis în propria sa poveste, astfel că avem două istorisiri conduse succesiv de el-ul unuia și al celuilalt. În fine, cu A treia minciună, regăsim un simulacru de reunificare monovalentă, care succede modului de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de lucruri, decît cu vidul ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
argumentează în favoarea acesteia punând în joc un edificiu mai mult sau mai puțin coerent de argumente (argumente bazate pe fapte, exemple, autoritate, analogie și altele) ce constituie conținutul, “materia” acestuia; și operații (operații logice: inferențe, raționamente, deducții, inducții, explicații, implicații, disjuncții, etc.; operații retorice: de ordine, de “ornare”, interogația retorică, etc.) ce reprezintă forma argumentării. Acest edificiu de argumente și operații fiind pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca efecte modificarea universului psihocomportamental al acestuia
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ideii susținute dar și de dimensiunea primă - pur rațională sau cognafectivă - vizată în auditoriu. Convigerea, ca act argumentativ, pune în joc, în special, argumente bazate pe fapte, și exemple precum și o serie de operații logice (inferențe, raționamente, deducții, inducții, implicații, disjuncții), așadar mecanisme de ordinul raționalității și vizează în special dimensiunea rațională a interlocutorului. Ea tinde spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția, depășire care de fapt ar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și de efecte asupra realului"114. Din perspectiva logicii, "articulațiile discursului retoric (discursul politic fiind o specie a acestuia) se manifestă în jocul combinatoriu dintre constantele și variabilele logice"115. Constantele logice operatorii logici precum negația, implicația materială, conjuncția, echivalența, disjuncția etc. se regăsesc la nivelul discursului, în calitate de conectori argumentativi și retorici. Identificarea structurii profunde a manifestărilor discursive din câmpul politicii se realizează prin raportare la logica predicatelor și la logica propozițiilor. Considerăm că investigarea logicii subiacente a limbajului politic oferă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și de alți teoreticieni germani) sau autori care nu realizează nici o diferență între cele două curente și pentru care toți gânditorii de la Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră că mai degrabă acesta face trimitere la ultima parte a disjuncției. În acest sens, Peter Barry 51 construiește o listă de distincții între structuralism și poststructuralism, pe patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să își desfășoare existența și care îi simbolizează totodată "destinul" (Râmbu: 2001, 101, 115). Leninismul pornește în schimb de la sensul iluminist al progresului, pe care îl distorsionează pentru a se putea încadra în și legitima proiectul revoluției mondiale. O altă disjuncție între romantism și leninism, ambele produse ale modernității, pe care încearcă să o depășească pornind de pe poziții diferite, cu mijloace diferite și având obiective diferite apare la nivelul ideii de egalitate. Romanticii dezavuează egalitatea, pe care o înțeleg ca omogenitate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sunt și sociale, și psihologice (deși mai greu de cuantificat), răspunsul - anticipat deja În prezumpția anunțată - este că teoria acoperă o realitate, și nu numai o normă dezirabilă. Să observăm Însă că problema nu ar trebui să se pună În disjuncție binomică normativ-descriptivă. În primul rând, pentru că la aceiași indivizi unele comportamente se desfășoară, evident, sub semnul alegerii raționale (cele economice - de pildă, intrarea Într-o afacere, cumpărarea unui imobil etc.), În timp ce altele sunt condiționate de o gamă largă de factori
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de la comportamente mai simple și bine circumscrise cantitativ (În particular cele economice și politice) la cele complexe și mai saturate de emoțional-afectiv (prietenie, dragoste, familie), pe atât aplicarea TAR este mai dificilă, dacă nu chiar irelevantă. În al doilea rând, disjuncția nu Își are justificarea, deoarece, pe ansamblu, unii oameni sunt mai raționali, iar alții mai puțin. Intră aici masiv În joc capitalul informațional și capacitățile de a prelucra informația. După cum, dacă privim viața individuală și colectivă mai larg și În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cred în Dumnezeu 4. Astăzi, privatizarea religiei nu mai are semnificația pe care noțiunea o avea la originea ei liberală : de separare a individului, în ce privește convingerea religioasă, de postura lui de cetățean. Ea nu mai trimite în primul rînd la disjuncția public privat. în ultimele decenii a avut loc, de altfel, o cucerire a sferei publice de către actorii <footnote id="1"> Marcel Gauchet, Ieșirea din religie, ed. cit., pp. 123-124. particulari, care pretind să își manifeste și să își valorifice public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul arbitru situează deja ființa la răscrucea dintre Unu și dualitate, o atrage deja spre domeniul multiplicității, al schimbării, al disjuncțiilor (și, ca atare, al limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
legitimitatea încorporării Transilvaniei în statul român - principala preocupare a unei foarte interesante reviste științifice interbelice, Geopolitica și geoistoria -, la mize mai abstracte, cum ar fi problemele regionalismului și ale regionalizării, imaginarea națională a unor mari continuități - dar și rupturi și disjuncții - istorice și spațiale etnoculturale etc. Acest tip de dispute și discuții cultural-politice sunt probabil specifice amestecului și conflictului dintre „sentimente primordiale și politici civice în noile state”, ca să-l parafrazăm pe Clifford Geertz (Geertz, 1975). Întregul discurs se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
etiologică: miturile Bororo vorbesc despre originea apei, iar miturile Ge despre originea focului. În opinia antropologului amintit, ...medierea focului de bucătărie Între soare și omenire se face, prin urmare, În două feluri. Prin prezența sa, focul de bucătărie evită o disjuncție totală, el unește soarele și pământul și Îl ferește pe om de lumea putredă care i-ar fi sortită dacă soarele ar dispărea cu adevărat. Dar prezența aceasta este și interpusă, ceea ce Înseamnă că Îndepărtează riscul unei conjuncții totale, al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de GH, TSH, ACTH și gonadotropi) sau pot interesa doar axa somatotropă . Unii pacienți cu deficit sever de GH prezintă tija pituitară întreruptă anatomic, neurohipofiza fiind localizată ectopic . Rudele de gradul I ale pacienților la care s-a demonstrat existența disjuncției de tijă pituitară au un risc mai mare de a avea aceeași malformație decât populația generală . în planșele 43-45 se observă două astfel de cazuri de copii cu nanism hipofizar prin deficit sever de GH și disjuncție de tijă hipofizară
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
a demonstrat existența disjuncției de tijă pituitară au un risc mai mare de a avea aceeași malformație decât populația generală . în planșele 43-45 se observă două astfel de cazuri de copii cu nanism hipofizar prin deficit sever de GH și disjuncție de tijă hipofizară, diagnosticați tardiv primul la 17 ani, iar cel de-al doilea la 20 de ani. Pacienții aveau asociat hipogonadism central, precum și insuficiență corticotropă și tireotropă. Ambii copii aveau malformații hipotalamo-hipofizare, cu șa parțial vidă și neurohipofiză ectopică
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
hipofizar (cefalee în cască, rebelă la tratament, tulburări de vedere prin compresia chiasmei optice, tulburări de termoreglare sau de comportament alimentar, tulburări neuroischemice prin invazia sinusurilor cavernoase, vomă, somnolență etc.) sau, în 15% din cazuri, apariția de diabet insipid prin disjuncția tijei hipotalamo-hipofizare însoțită de deficit de vasopresină. Deficitul de GH este de multe ori însoțit de alte deficite de hormoni tropi hipofizari; de aceea, odată diagnosticat, craniofaringiomul trebuie investigat cu privire la impactul său asupra funcției hipofizare pe toate axele. Axa gonadotropă
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
copiii care ulterior vor fi diagnosticați cu deficit de GH . Deficitul de GH poate apărea și la vârste mai avansate, în urma unui traumatism cranian. în condiții de traumatism la baza craniului sau în urma căderii de la înălțimi mari poate duce la disjuncții de tijă hipotalamo-hipofizară și la deficite trope multiple, inclusiv ale axei corticotrope, însoțite de diabet insipid . 6. Deficitul de GH și hipofizita autoimună Diagnosticul hipofizitei autoimune se bazează pe asocierea de deficite hormonale hipofizare multiple, de amplori diferite, însoțite de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GHRH, arginină și GH relină, cu răspunsuri mai explozive, crescând specificitatea testelor, dar scăzându-le sensibilitatea pentru diagnosticul deficitelor moderate de secreție a GH). GH relina are o acțiune de facilitare a stimulării secreției GH de către GHRH. în condiții de disjuncție de tijă, răspunsul GH la stimularea cu GHRH e prezent, fiind crescut de adăugarea de GHRP, dar răspunsul la stimularea cu GHRP e aplatizat, deoarece GHRH endogen nu mai poate ajunge la hipofiză. Testele combinative de acest gen ar putea
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Fenomenele legate de retenția hidrosalină sunt mai frecvent întâlnite în perioada adultă, acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care doza zilnică de GH e supusă unei diminuări importante odată cu trecerea la vârsta adultă . Se citează totodată rare cazuri de disjuncție a epifizei capului femural. Aceste cazuri nu au totuși o incidență mai mare la copiii tratați cu rGH decât la copiii cu o dezvoltare normală aflați în timpul unui puseu important de creștere. în câteva cazuri de tratament de lungă durată
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pe de o parte, cu exercițiul funcțiilor judiciară, legislativă și de conducere (altfel spus, cu gestionarea puterii instituite) și cu luptele pentru cucerirea și conservarea puterii (intrigile de curte sau de partid), pe de altă parte, atunci afirmația despre o disjuncție între aceasta și experiența urbană este o absurditate. Jocurile puterii au influențat întotdeauna structurarea orașelor. În sensul cel mai larg al termenului, urbanismul "acoperă orice acțiune conștientă vizând conceperea, organizarea, amenajarea sau transformarea orașului și a spațiului urban 1"; istoria
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
les villes moyennes, Bordeaux, Pédone, 1989. 322 Christian Le Bart, "Sur l'intervention économique des communes", în Politix, nr. 7-8, octombrie 1989, p. 106. 323 Afirmație care antrenează o amuzantă muncă de negare din partea dircomilor care insistă să convingă de disjuncția netă dintre comunicarea instituțională a orașului și aceea a primarului. A se vedea Robert Tixier-Guichard, Daniel Chaise, Les dircoms. À quoi sert la communication?, Enquête, Paris, Seuil, 1993. Capitolul 9 din această lucrare prezintă reacțiile "profesioniștilor comunicării" la măsurile legii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întregului provin deci din aceleași proprietăți ale părților: de unde conchidem că toate particulele tuturor corpurilor sunt întinse, dure, impenetrabile, mobile și înzestrate cu forță de inerție. Acesta este fundamentul întregii Fizici. Prin urmare, metodele de cercetare a fenomenelor naturii urmează disjuncția ce caracterizează domeniile studiate. Macro-științele se ocupă de fenomene și procese ce pot fi observate și măsurate. În acest context, se elimină circumstanțele perturbatoare ca fiind irelevante, se aplică criterii precise, logice, matematice și se propun legi care vizează corpurile
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
înseamnă că nu există x variante , deoarece, dacă ar exista, atunci b) 1 2sa P a pentru că unul dintre indivizi este decisiv pe 1 2( , )a a . De aceea, avem (1,0) (1,0) (0,1). Notăm prima propoziție a disjuncției cu d1 și pe cea de-a doua, cu d2. Presupunem că d1. Dacă 2 (1,0)a și 2 3sa P a dintr-o decisivitate libertariană, atunci, prin definiție, 3a este o x variantă a lui 2a . Presupunem că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]