1,706 matches
-
mod vizibil, nu acesta e cazul său - presupune tandrețe, plăcere de a fi și a trăi împreună. Sexualitatea are aici un rol igienic. Nici prea mult, nici prea puțin ci atât cât este necesar pentru a evita starea de fustrare. Disocierea iubirii de sexualitate pare a fi o idee mai veche - romană de fapt. A se citi sau reciti Ovidiu și Arta de a iubi; evident, și Lucrețiu. De fapt, este o idee de avangardă. 44. Glorioasa capodoperă. Intersubiectivitatea hedonistă a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă în povestea de iubire, ea este venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puțin interesați și au mai puțin timp la dispoziție pentru a se implica. În aceste condiții, apare un cerc vicios - profesionalizarea excesivă a controlului intervenției duce la scăderea și mai accentuată a implicării celorlalți parteneri, ceea ce poate contribui direct la disocierea programului de interesele și prioritățile reale ale grupului social vizat și, în cele din urmă, la eșecul programului de dezvoltare. Responsabilitatea socială a corporațiilor - Codrin Scutaru Responsabilitatea socială a corporațiilor (r.s.c.) reprezintă modul în care companiile conștientizează influența
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prezenței modificărilor plastice funcționale la nivelurile menționate, în urma antrenamentelor specifice, la sportivii de performanță. Este de relevat și necorelarea semnalată la undă P22-25 (geneză corticala specifică) și intervalele de latentă interunde P14-N20 și N20-P22-25, cu un posibil suport explicativ prin disocierea activităților celor două membre superioare, la acest nivel, în efortul sportiv specific. O particularitate a celor ce practică handbal este reprezentată de necorelarea stânga dreapta, pentru latentele undei N25, față de acelasi aspect la lotul întreg, unde diferențele stânga dreapta, pentru
INVESTIGAȚII NEUROFIZIOLOGICE PRIN INTERMEDIUL POTENȚIALELOR EVOCATE SOMESTEZICE LA SPORTIVI DE PERFORMANȚĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Denisa Enescu Bieru, Maria Iancău, Adrian Bălşeanu, Germina Cosma, Bogdan Cătălin, Daniel Georgescu, Florin Romanescu, Mirela Călina, Germina Cosma, Cătălin Forțan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_794]
-
cu ceea ce e ireductibil În celălalt, și deci cu ceea ce e ireductibil În el Însuși și În cuvintele cu care Încearcă să se transpună. Sigur că În cartea lui Siniac această experiență dureroasă a neînțelegerii este și Întărită de realitatea disocierii Între textul pe care autorul presupune că l-a scris și cel pe care ceilalți cred că l-au citit, pentru că În acel exemplu există două cărți realmente diferite. Dar, dincolo de intriga de suprafață, există problematizarea unei comunicări imposibile Între
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Dempsey și ca și numeroși lectori universitari, am petrecut suficient timp alături de colegii mei ca să Îmi fac o idee pozitivă sau negativă referitor la valoarea cărților lor fără să fie nevoie să le citesc cărțile. Contrar celebrei teze proustiene a disocierii Între operă și autor - sau, mai degrabă, contrar unei anumite lecturi a acestei teze - o carte nu este un aerolit sau rezultatul unui Eu ascuns. Este, cel mai adesea, În prelungirea persoanei pe care o cunoaștem (desigur, cu condiția să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Bisericii. Grandioasa majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită maselor de alegători catolici aserviți preoților i-a îngăduit o aparență de democrație, ce este folosită în mod incorect drept dovadă a disocierii de fascism. În acești treizeci de ani, CD a avut parte de suișuri și coborâșuri în alegeri, ca și de unele pete, dar niciodată de o înfrângere. Astăzi, în fața Creștin-Democrației, se prezintă pentru prima dată o înfrângere: masele de consumatori
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
posibilă, ba chiar de neînlocuit, prezența Bisericii. Economia rurală și Biserica reprezintă o singură realitate. Chiar și atunci când, ca urmare a primei revoluții industriale, a început să se formeze burghezia modernă. Dar acela a fost momentul în care a pornit disocierea cinică a Bisericii: ea a pactizat, din motive de putere, cu o clasă socială a cărei credință nu mai era pură, dacă nu cumva era chiar falsă. Biserica a folosit această nouă clasă dominantă și s-a lăsat folosită. Iar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mitice: faptele și cuvintele lor - prin detașarea științifică cu care le comunică Luigi Cancrini și echipa sa - dobândesc un fel de detașare reverențioasă, ca și cum interlocutorii lor, după ce i-au cunoscut fizic, ar fi ajuns victime ale unei reveniri a acelei disocieri de clasă care „îi împiedica să-i cunoască”. Dar atât calitatea de „prezențe existențiale”, cât și cea de „prezențe mitice” ale tinerilor cercetați sfârșesc prin a fi dominate de calitatea de „obiecte ale unei cercetări”. Toate acestea creează o confuzie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
total (pot exista și „producători” care vor, înainte de toate, poate chiar sincer, progresul, dar cazul lor nu servește de model). „Progresul” este așadar o noțiune ideală (socială și politică) acolo unde „dezvoltarea” este un fapt pragmatic și economic. Acum, această disociere cere o „sincronie” între „dezvoltare” și „progres”, dat fiind că este de neconceput (după câte se pare) un adevărat progres, dacă nu se creează premisele economice necesare punerii sale în practică. Care a fost lozinca lui Lenin imediat ce a câștigat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
complet disociată: pentru noi, italienii, o astfel de putere burgheză clasică (adică practic fascistă) este Democrația Creștină. Odată ajunși aici, vreau să abandonez însă terminologia pe care eu (un artist!) o folosesc oarecum improvizând și să fac o exemplificare exagerată. Disocierea care împarte de-acum în două vechea putere clerico-fascistă poate fi reprezentată prin două simboluri opuse și, de aceea, inconciliabile: „Jesus” (în speță acel Iisus al Vaticanului), pe de o parte, și „blugii Jesus”, pe de altă parte. Două forme
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt pur formale. De exemplu, sunt văzute cu simpatie și aprobate persoanele care, din punct de vedere social, sunt considerate „catolice și respectă cu strictețe preceptele Bisericii”. În această privință, judecătorii Tribunalului Sacru nu cunosc măsură: sunt gata de orice disociere și de orice contradicție, refulând orice posibilitate de cazuistică iezuită (ce pare a fi modelul lor logic primar). De exemplu, o fată este frigidă din cauza unei contracții vaginale de natură isterică. Judecătorii o știu: și mai și țin cont de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru el nu este decât o formă ca oricare alta de putere și, în ochii lui, nu se deosebește cu nimic de puterea liberală), dar întrucât pentru el este atât de ireal, se comportă față de acesta în cea mai absolută disociere, destituindu-l de orice valoare, abrogându-l în propria conștiință. Însă nu încalcă pactele de onoare și se comportă demn când armata fascistă este învinsă. Iar în timpul acestor suișuri și coborâșuri, avântul cu care trăiește nu se domolește nici măcar pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în anumite zone rurale s-ar aplica noi moduri de viață culturală și civilă, cu sau fără o dezvoltare materială minimă. Este nevoie - și acesta este, după mine, rolul Partidului Comunist și al intelectualilor progresiști - să luăm cunoștință de această disociere atroce și să facem astfel încât masele populare să devină conștiente de ea tocmai pentru ca ea să dispară, iar dezvoltarea și progresul să coincidă. Care este, în schimb, dezvoltarea pe care o vrea această putere? Dacă vreți s-o înțelegeți mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
devină un obiectiv important al oricărei organizații. După ce dezvăluie conținutul proceselor dinamic-evolutive, autorul trece la analiza factorilor externi (naturali, tehnico-materiali, socioistorici și socioculturali, grupurile de referință, grupurile de presiune) și interni (conformismul și nonconformismul, tensiunile latente și camuflate, coeziunea și disocierea) care influențează dinamica grupurilor de muncă, încheind capitolul cu prezentarea modelelor lor de dezvoltare (modelul dezvoltării stadiale și modelul grupului optimal), acesta din urmă reflectând cel mai fidel legătura dintre teorie și practică. În fine, comunicarea, care face obiectul capitolului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Iași, 1973; M. S. Kolesnikov, Richard Sorge așa cum a fost, Iași, 1977 (în colaborare cu T. Ionescu); Felix Iusupov, Moartea lui Rasputin, București, 1991 (în colaborare cu T. Ionescu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971, 46; Andriescu, Disocieri, 146; Daniel Dimitriu, Modalități ale confesiunii, CL, 1976, 8; Dan Laurențiu, Acuratețea limbajului, LCF, 1976, 35; Poantă, Radiografii, I, 297-299; Livescu, Scene, 117-118; Ioan Holban, Viața la țară, CRC, 1985, 16; Dana Dumitriu, Toamna, la Plavalari, RL, 1985, 21; Constantin
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
comunitatea românilor americani, care a Încetat de a se mai considera o prelungire, dincolo de Ocean, a României, afirmîndu-și o identitate ireversibilă. Faptul acesta „a făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, Întru totul, Începînd cu anul 1948, considerat primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific În care acești «nou»-veniți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trăsătura definitorie a lumii contemporane. În paralel are însă loc, cu egală intensitate, un proces de atomizare care „sparge omenirea în grupuri și regiuni, în comunități și fragmente”, generând conștiința varietății și identitatea culturală cu corolarul ei, diferența. Odată stabilită disocierea culturi/ civilizație, autorul întreprinde o fină analiză a relațiilor dintre cei doi poli privind influențarea reciprocă, interacțiunea, aportul specific, cu deschideri pertinente spre chestiuni intens vehiculate în discursul filosofic contemporan: problema contactelor dintre culturi, relativismul cultural, disonanțele apărute în procesele
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
1978, 35; Mircea Braga, „Permanență și modernitate”, T, 1979, 1; Maria Vodă - Căpușan, Criticon, RL, 1982, 36; Andreea Vlădescu, „Originile conștiinței critice în cultura română”, LL, 1983, 1; Al. Piru, Critica și modelul, FLC, 1984, 38; Al. Călinescu, Interpretări și disocieri, CRC, 1986, 31; Dan Silviu Boerescu, Un model actual, AFT, 1986, 10; Sever Avram, Întrebări și lecturi, RL, 1986, 45; Paul Dugneanu, Un Modèle du roman, „Roumanie d’aujourd’hui”, 1987, 10; Catrinel Popa, E. Lovinescu - un critic mereu actual
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
întrevadă un sens sau o tendință. Or, cred că tocmai din acest unghi este biografia d-lui Zub grăitoare: prin capacitatea ei de se preta unei hermeneutici edificatoare. Am în vedere, desigur, biografia intelectuală a d-lui Zub, deși, obișnuita disociere dintre viață și profesiune nu are, în cazul domniei sale, o valoare analitică. Rarissime sunt cazurile în care îngemănarea lor să fi fost mai puternică, decât la omul despre care scriu aceste rânduri. Două, cel puțin, mi se par a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colaborare cu Iuri Ionescu); Albert Camus, Caligula, în Albert Camus, Teatru, București, 1970. Repere bibliografice: Savin Bratu, Cronici, II, București, 1957, 107-120; Georgescu, Încercări, II, 68-79; Dimisianu, Prozatori, 138-139; Ardeleanu, „A urî”, 70-78; Ciobanu, Panoramic, 181-185; Raicu, Structuri, 233-235; Andriescu, Disocieri, 234-237; Martin, Metonimii, 315-326; Ilea, Mărturisirile, 184-201; Iorgulescu, Rondul, 121-127; Martin, Pro Patria, 147-150; Dimisianu, Valori, 59-62; Negoițescu, Analize, 284-287; Titel, Pasiunea, 53-55; Ionescu, Artă, 156-182; Martin, Acolade, 127-137; Tudor-Anton, Ipostaze, 45-50; Vlad, Lectura, 249-256; Ungureanu, Proză, 109-123; Zaciu, Alte
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
aceasta? De exemplu, mâna unui individ dansează pe un ritm care vine dintr-o cameră din partea dreaptă, cealaltă mână și un picior pe un alt ritm, care răsună din altă parte. Ecstasy-ul Îi ajută să intre Într-o stare de disociere psihică. Pe noi - spunea reprezentantul băncii - ne interesează foarte mult acest tip de reacții și acest tip de exercițiu, fiindcă omul contemporan se confruntă cu solicitări care necesită o prezență simultană În mai multe direcții. Spre exemplu, un agent de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că subiectul ca modalitate de a institui ceva nu mai poate să funcționeze la fel, odată ce l-am perceput destructurat, mai precis, nimic nu-l mai poate legitima Într-o zonă exterioară sieși, iar pe de altă parte, din cauza unei disocieri care nu cred că era cea despre care vorbeați dumneavoastră, ci mai degrabă o disociere Între două tipuri de ficționalizare. S-a vorbit foarte mult despre „ca și cum”. Eu Îl prefer pe „este”. De asemenea, nu cred că avem de-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
odată ce l-am perceput destructurat, mai precis, nimic nu-l mai poate legitima Într-o zonă exterioară sieși, iar pe de altă parte, din cauza unei disocieri care nu cred că era cea despre care vorbeați dumneavoastră, ci mai degrabă o disociere Între două tipuri de ficționalizare. S-a vorbit foarte mult despre „ca și cum”. Eu Îl prefer pe „este”. De asemenea, nu cred că avem de-a face cu o schimbare de paradigmă, de la justificarea superioară a realului În structuralism la o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de limbaj, dar nu ține de dialog. Horea Poenar: Adică orice generație este postulată prin limbaj ca alteritate. Nicolae Turcan: Este postulată prin limbajul monologat, dar ea rămâne totuși În afară, ca alteritate exclusă. Horea Poenar: Eu cred că o disociere rămâne o raportare. În momentul În care spun: eu nu sunt ca aceștia, mă deplasez În sens invers, asta nu face să mă deplasez În mai mică măsură prin raportare la ei. Cu alte cuvinte, și când spui „nu”, de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]