1,391 matches
-
veritabil spectacol al naturii, care se susține prin construcția polivalentă a dialogului formelor pevizibile și relațiile dintre ele. Peste suprafața tablourilor, un vânt imaginar animă material cromatica și-i conferă o mișcare prin care contururile formelor tind la o veritabilă disoluție în corpul ansamblului. Cromatismul face ca imaginea să aiba tensiuni sugestive și, prin acestea, să ofere privitorului șansa de a participa la o veritabilă dezbatere despre limitele și libertățile de exprimare artistică. Memorabile în ordinea atitudinii, peisajele lui se impun
VICTOR HRENIUC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346103_a_347432]
-
a românilor), precum și multiplele pericole la care sunt expuși toți trăitorii pe aceste meleaguri după instalarea bazelor americane și a „jucăriei” de la Deveselu. N.B. În textul postat pe internet și intitulat „Noaptea când Țara a fost la un pas de disoluție!”, Ninel Peia, deputat PSD de Ilfov, susține sus și tare că Victor Ponta și-ar fi dat demisia nu fiindcă așa a ordonat Fondul Monetar Internațional și că asta i-a sugerat Uniunea Europeană, ci din... patriotism - ca România să nu
ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369046_a_370375]
-
albastru, p. 91). Cu o impresionant-zguduitoare prefață, Câteva cuvinte de pe patul de spital despre o carte consolatoare a poetei Ana Podaru (pp. 5 - 17), datorată lirosofului, poet-dramaturgului, eseistului Dumitru Velea, cu un cuvânt al editorului, Ana Podaru între căutări și disoluția reperelor (p. 18 sq.), semnat de George Terziu, și cu un corpus „matur-profund-liric-Ana-Podaru“ (pp. 20 - 218), constelat dinspre un „fatidic-rece“ dienoc, cel de 13 brumărel, după cum se-ncearcă în ițire comunicativă chiar titlul volumului, cu punerea „în trenă“ a unui
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
instalată intra vitam. Astfel, într-unul dintre poeme, cea care miroase ,,a trecute flori” ,,stă pitită/ într-un colț de casă”. Poeta merge pe tipicul paralelism situațional (om-natură), astfel încât, dacă ,,în inimă e frig!”, atunci și autumnalul presupune desfrunzire, amorțeală, disoluție lentă (Noiembrie trist). În Apocaliptică orașul capătă tente de neantizare, disperarea și însingurarea găsindu-și sălașul în cenușa urbei. Cum bobul de grâu amintit în finalul poeziei are drept simbol renașterea, creația devine emblematică pentru ideea de panta rhei, de
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
că între starea lui „de cenușă” și veșnicia lor e o distanță colosală. Cu omul - actant negativ - poetul se îndreaptă sigur spre alt spațiu preferat: orașul (dar, nu burgul, care adăpostește cetatea - simbol cultural). Locul e marcat, în general, de disoluția materială și spirituală a realității: „dimineața [e] cenușie”, timpul „gonește năuc”, zidul e „scrum și rumeguș”, culcuș „șerpilor și viespilor”, ziua-i „un monstru”, rumoarea (poate, altădată, plină de semnificații pozitive) acum e „deprimantă, sordidă, / a orașului șatră”, zorii se
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
de pornire se confundă cu cel (cele) de sosire (cf. “antractul” de la pagina 167), totul băltește și palpită indecis, dezorientat și asemantic, în indeterminarea, în legitatea ininteligibilă a haosului (Să se vadă, spre exemplu, O zi capitală). Atomizarea, incoerența, destructurarea, disoluția au acționat, desigur, îndelung, erodând, măcinând, aneantizând, în cele din urmă, și în egală măsură, individ și grup (familial, profesional), absorbind și anulând, în acronia nivelatoare a narațiunii, trecut, viitor, valoare, non-valoare, sens, non-sens, moralitate, a-moralitate, limpezime a minții
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
pe care îl are astăzi religia în spațiul public? - La nivel comunitar, comunitățile religioase sunt cele care și-au dovedit durabilitatea în timp. În multe locuri, sunt singurele forme de agregare comunitară care mai există. Gândiți-vă că sociologii deplâng disoluția familiei moderne și post-moderne, că singurătatea și boala macină bătrânii care locuiesc în sate având copiii plecați la oraș sau, și mai rău pentru ei, în străinătate. În această situație comunitățile religioase sunt singurul loc în care oamenii își mai
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ [Corola-blog/BlogPost/352928_a_354257]
-
Sigur că statul român a trebuit să facă față cu resurse limitate unor provocări pe care, dacă vă uitați în istorie, puține state l-au depășit instantaneu: construcția statului de drept, a unei economii de piață, a democrației sau gestionarea disoluției rămășitelor economiei planificate comuniste care nu putea face față globalizării. Din aceste motive, nouă, cetățenilor români, ca de altfel și statului ne-a fost, încă ne este greu să ne înhămâm la mari proiecte naționale. Eu vă invit să înțelegem
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ [Corola-blog/BlogPost/352928_a_354257]
-
conturi i-a plimbat prin alte conturi deschise de el până i-au pierdut urma. În vremurile acelea cine mai avea timp să verifice? Totul era tulbure. Legile, așa cum erau, nu-și mai făceau efectul, iar instituțiile statului erau în disoluție. O singură persoană, Marine și Dorele, știa că Necșulescu a luat banii lichizi din casă. Era caserița!" * -Florine, trebuie să plec. E destul de târziu. -Bine, Constantine! Se ridicară de pe fotolii lăsând pe speteaza lor agendele și romanul. Tina, încă era
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
durerea celuilalt, împreună să ne sfătuim, împreună să lucrăm contra răului. Nu contra unor instituții sau persoane, ci contra avorturilor, a divorțurilor, a împilărilor, a sinuciderilor, a patimilor, a ispitirilor grave, a certurilor, abandonurilor etc., . - Care sunt principalele cauze ale disoluției familiei în aceste vremuri? - Este lupta răului. Întrebarea poate fi pusă și altfel: de ce noi cedăm la aceste atacuri? Este vorba de noi, preoții, credincioșii, Biserica. De ce Biserica vie cedează la aceste asalturi ale răului? De ce am ajuns în așa
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
dar nu acelea care lasă în urmă șiruri de morți gratuite și inutile. În rest sex, destrăbălare, droguri și cruzime împinsă până la extrem. Recunosc că m-am întins mai mult decât trebuia, deși m-am străduit să evit pe cât posibil disoluția și vorbele goale. Ce mai faci altminteri în timpul liber? De aici, de la mine, eu te văd ca pe o floare de cais, în fiecare zi mai frumoasă și, pe care, dacă aș întinde mâna să o ating, cred că s-
ZÂNA MEA CEA BUNĂ, 8 de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357863_a_359192]
-
suntem ținta unui război de o înverșunare, de o necruțare și de o adâncime a implicațiilor spirinual-religioase ce-i conferă culorile apocalipsului. Este războiul dezlănțuit împotriva pământului, sufletului, limbii, credinței și valorilor spirituale ale neamului românesc, de către forțele universale ale disoluției și haosului ... Mereu activ, domnul Dan Zamfirescu aduce completări cărții în interviul postat pe: http://www.rostonline.org/rost/dec2006/zamfirescu.shtml Toate aceste amenințări trebuie să fie bine conștientizate, inclusiv faptul că numeroșii combatanți temeinic lansați de Coloana a
PAIDEIA* ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ de GEORGE LIVIU TELEOACĂ în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358585_a_359914]
-
intuiției spațiului și timpului din chiar faptul transcedentalității lor. În extremis, iată și întrebarea fundamentală pe care și-o pune Eminescu: "Care este criteriul realității?... Poate că noi nu facem alta decât să visăm...", un fel de hybris subiectivistică a disoluției complete a certitudinii naturale a realității: atitudine caracteristică filosofiei lui Fichte și ad rem dezvăluită în "Cezara". În replică, se pare, Macedonski publică în "Curierul de Iași" la 6, 11, 13, 15 și 18 august 1876, "Thalassa" în care mitologia
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
În primul rând, nu se înțelege faptul că în joc este soarta Uniunii Europene și nu soarta României. Primele două scenarii propuse (Scenariul 1 - status quo și Scenariul 2 - reducerea rolului UE la acela de piață comună) sunt căi spre disoluția înceată, dar sigură, a acestei organizații. Or, cu o Uniune Europeană slăbită sau pe cale de dispariție, România va supraviețui, dar nu va fi nici prosperă, nici democratică, nici liberă. De aceea, poate ar fi cazul (parafrazând un celebru președinte american
Cu calm, despre „Cartea albă privind viitorul Europei” () [Corola-blog/BlogPost/338841_a_340170]
-
trăsături pe care le regăsim în alchimia sufletească a oricărui scriitor de geniu. Opera kafkaiană este receptată la adevărata ei valoare abia postum. Prietenul scriitorului, Max Brod îi ignoră dorința testamentară de ardere a manuscriselor, punându-le la dispoziția editorilor. Disoluția Imperiului habsburgic, condiția mizeră a muncitorului oprimat de o burghezie bolnavă, agitațiile politice, condiția de minoritar evreu, ororile primului război mondial, atmosfera dezolantă a capitalei cehe, relațiile alterate cu tatăl, iubirile ratate, suferința provocată de infecția cu bacilul koch etc.
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
pe care ani de zile l-a repudiat și care s-a întors la ea tocmai când se credea mai puternică. În timp ce în planul integrării culturale canadiene, Anne se simte tot mai împlinită, în realitatea identității sale se produce o disoluție a eului românesc fundamental, are loc o depersonalizare. Prezența eului românesc este pusă între paranteze, se produce o iremediabilă degradare lăuntrică. Anne ajunge să observe că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
pe care ani de zile l-a repudiat și care s-a întors la ea tocmai când se credea mai puternică. În timp ce în planul integrării culturale canadiene, Anne se simte tot mai împlinită, în realitatea identității sale se produce o disoluție a eului românesc fundamental, are loc o depersonalizare. Prezența eului românesc este pusă între paranteze, se produce o iremediabilă degradare lăuntrică. Anne ajunge să observe că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
zonele ființei umane, dar mai cu seamă acolo unde e arșiță, teren arid, buruieni și mai ales, acolo unde pământul sufletesc nu a fost cultivat cu sămânță sănătoasă și n-a rodit nimic, rămânând pârloagă, într-o societate în plină disoluție. Pe acest teren lesne alunecător, autorul și-a propus să amenajeze și să custodieze o oază de spiritualitate. O oază de frumos. Și chiar a reușit, prin trei mari obiective care au devenit notorii: înființarea unei Edituri - Axis Libri; prin
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
care cuceresc arii tot mai întinse ale planetei, nu atât din pricina poluării, actelor teroriste, conflictelor militare, bolilor endemice și cataclismelor naturale (cutremure, uragane, ploi torențiale), care se abat nimicitor și din ce în ce mai des cam peste tot, cât mai ales din pricina gravei disoluții morale la care s-a ajuns prin victoria materiei asupra spiritului, a pragmatismului asupra contemplativismului. Îmboldite de imperativele dezumanizante ale concurenței și profitului, toate societățile zilelor noastre luptă din răsputeri să se înfrupte din iluzoria fericire dobândită cu ajutorul celor trei
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
intuiției spațiului și timpului din chiar faptul transcedentalității lor. În extremis, iată și întrebarea fundamentală pe care și-o pune Eminescu: "Care este criteriul realității?... Poate că noi nu facem alta decât să visăm...", un fel de hybris subiectivistică a disoluției complete a certitudinii naturale a realității: atitudine caracteristică filosofiei lui Fichte și ad rem dezvăluită în "Cezara". În replică, se pare, Macedonski publică în "Curierul de Iași"la 6, 11, 13, 15 și 18 august 1876, "Thalassa"în care mitologia
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
de o parte, să își îndrepte privirile spre centru, cu tot ce înseamnă asta, rituri, obiceiuri și norme sociale și, pe de altă parte, să își apere centrul iradiant, veghind pe zidurile cetății la eventuala intruziune a unor agenți de disoluție. Zidurile cetății poartă în ele însele metafora fundamentală a separării dintre forța ordonatoare atribuită zeului la care participă comunitatea și forțele dezordinii care presează fără încetare. Cu alte cuvinte, în lumea mică a cetății-stat principiul ocupării locului adecvat de către orice
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
și comunitatea căreia îi aparține și abia apoi calea pe care se ajunge la ele. O mână nevăzută dar pe care o simțim grea pe obrazul nostru ne lovește, diluându-ne viața de zi cu zi. Până când? De la diluție la disoluție nu mai este decât un pas.
O mână nevăzută mi-a crescut tariful la taxi și mi-a scăzut flacăra la aragaz. Efectul pe care Hexi Pharma l-a avut asupra mea () [Corola-blog/BlogPost/337785_a_339114]
-
să fim creștini conservatori, fără a deveni habotnici. Biserica este principala forță conservatoare a neamului. Deși este nevoită să se adapteze epocii ca instituție lumească, ca instituție divină rămâne dincolo de veac. Într-o vreme în care tradiția a intrat în disoluție, Biserica este ancora noastră de căpătâi. Sunt convins că Biserica Ortodoxă Română va reuși să rămână punctul de referință fix într-un peisaj care se schimbă cu o viteză uluitoare. Vitală și mistică, mângâietoare și severă - Ortodoxia își păstrează harul
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
de stări de hebetudine, Mugurel se simte angoasat de labilitatea cu care alunecă în zonele crepusculare de ebuliție, incontrolabile, al căror cifru nu-i este la îndemână. Romanul este în fond cronica nefericitei familii Borcescu ajunsă în plin proces de disoluție caracterologică, morală și fizică, datorită stării inerțiale ce o stăpânește, dar mai ales vremurilor vitrege pe care le traversează, împreună cu omenirea întreagă, în timpul și după ultima conflagrație mondială. Culpa lor este în totalitate acoperită de avalanșa distrugătoare a războiului și
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]