1,355 matches
-
pentru pata de vid care e conștiința? Este atâta crimă și poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demență. Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu-i atât de mare încît să ne poată dispensa de amărăciunile altora. Iată de ce lectura moraliștilor francezi este balsamică în orele târzii. Ei au știut totdeauna ce înseamnă a fi singur între oameni; rar de tot ce e singurătatea în lume. Până și Pascal n-a putut învinge condiția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reflexie. În felul acesta, setea infinită a spiritului își află o ispășire echivalentă. Cultul frumuseții seamănă unei lașități delicate, unei dezertări subtile. N-o iubești oare fiindcă te scutește de-a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensăm de viață cu un zâmbet de bucurie dureroasă și de superioritate visătoare. Din centrul frumuseții, totul este în urma noastră și nu putem privi spre viață decât întorcîndu-ne. Orice emoție dezinteresată, neasociată imediatului existenței, încetinește mersul inimii. Într-adevăr, organul timpului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
face să credem că a fost cândva tovarășa noastră în Rai. Melancolia este o religiozitate fără nevoia Absolutului, o lunecare din lume fără atracția transcendentului, o slăbiciune pentru aparențele cerului egală insensibilității la simbolul acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu - deși îndeplinește condițiile inițiale ale apropierii de el - o transformă într-o voluptate, care se satisface creșterii ei proprii și slăbiciunilor ei repetate. Căci melancolia este un delir estetic, suficient sieși, steril în mitologie. Nu vei găsi în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
piscurile schizofrenice: curios că nu există singurătate decât spre cer. Munții nu-ți dau senzația de infinit, ci de grandoare. - Pentru infinit ne ajunge marea și nefericirea. Aș vrea să am o inimă la intersecția Alpilor cu azurul. Melancolia mă dispensează de alpinism. Când ajungi să înțelegi munții de jos... Femeile care nu știu zâmbi mă fac să mă gândesc la o muzică de pompieri în Paradis. Numai farmacia mai poate opri gândurile. Când otrava veghii ți-a depravat ființa, nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de singurătate. Există totuși un moment de prestigiu pentru filozof: când se simte singur cu întreaga cunoaștere. Atunci răzbat suspinele în Logică. Doar o măreție funebră mai poate face ideile vii. Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de viață. Cinicii nu sânt nici supra- și nici sub-oameni, ci post-oameni. Ajungi să-i înțelegi și chiar să-i iubești, când îți scapă din chinul absenței tale o mărturisire adresată ție sau nimănui: am fost om și acuma nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima" devine simbol pentru univers în mistică și în nefericire. Frecvența ei în vocabularul cuiva indică până unde acea ființă se poate dispensa de lume. Când totul te rănește, însîngerările iau locul acelui tot. Și astfel, rănile inimii înlocuiesc cerul și pământul. Singurătatea te transformă într-un Cristofor Columb navigând spre continentul propriei inimi. Câte catarge nu-ți cresc în sânge, când de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el vorbește de "chinurile dragostei disprețuite". - Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice doar: iubire! Pe țărmurile mării, seceta lăuntrică a zilelor pustii adună - în aceeași sete - dorința de fericire și de durere. Tot pe țărmurile ei, te dispensezi religios de Dumnezeu... Mediterana e marea cea mai calmă, cea mai cinstită și mai puțin mistică. Ea se interpune - cu absența ei de valuri - între om și Absolut. Întrucât e singură, femeia este. Forța unui om derivă din neîmplinirile vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și morală Până astăzi, încă nimeni n-a putut spune ce e bine și ce e rău. Și e sigur că în viitor va fi tot așa. Faptul impresionant nu consistă în această relativitate, ci în imposibilitatea de a te dispensa de întrebuințarea acestor expresii. Nu știu ce e bine și ce e rău, dar calific acțiunile în bune și rele. Dacă m-ar întreba cineva de ce numesc o acțiune bună și alta rea, nu i-aș putea răspunde. Este un proces instinctiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Niciodată nefericirea nu va putea ajunge la generozitatea în care să-și recunoască în mod absolut întunericul propriu, pentru a vedea eventualele lumini ale lumii. Văzând mizeria subiectivă în mizeria obiectivă a lumii, credem că ne ușurăm povara și ne dispensăm de mustrările ce ar trebui să ni le facem. În realitate, această universalizare ne adâncește nefericirea și, prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmică, ne închide orice posibilitate de a o diminua, de a o face mai suportabilă. Disciplina nefericirii provoacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devia această deviere. A-l trăi brut, criminal, vulgar este a-i exploata numai materialitatea lui scandaloasă și a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o excelență. Viața intimă, pentru a atinge anumite înălțimi, nu se poate dispensa de neliniștile viciului. Și nici un vicios nu poate fi condamnat decât în momentul când, în loc să considere viciul un pretext, îl transformă într-o finalitate. Iubirea, cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de datoria mea să suprim câteva pagini pretențioase și stupide. Această ediție este definitivă. Nimeni nu are dreptul s-o modifice. E.M.CIORAN Paris, 22 februarie 1990 CAP.I Tragedia culturilor mici Cele câteva milenii de istorie de care ne dispensăm numai în ignoranță sau în extaz - două poluri a-istorice, - ne obligă la o viziune macroscopică și la o selecțiune implacabilă a desfășurărilor omenești. Cine nu simte nevoia să fie judecător al trecutului se desolidarizează de o întreagă lume ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Franța, dacă nu și-ar fi trăit naționalul ca universal, specificul ca uman, defectele ca excelențe, insuficiențele ca virtuți? Franța este atât de împlinită în sine și mai cu seamă pentru sine, încît istoria ei îi dă dreptul să se dispenseze de istorie. Pentru orice francez, Franța este lumea. Sentimentul acesta caracterizează toate națiunile mari; prin el au ajuns la monopolul istoriei. S-au înregistrat până acum zeci și sute de popoare; dar câte din ele au devenit națiuni? Un popor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
păstrează aderența la ele, pe când efortul reflectat al spiritului dă naștere în culturile istorice la valori ce-și iau zbor autonom în lume. Culturile populare respiră în mituri, în aceste presimțiri de istorie. Ele concep devenirea substanțial și astfel se dispensează de istorie prin eternitate. Progres nu cunosc, ci numai transformări; iar din punctul de vedere al autenticității, aceste transformări sânt falsificări. Neavând valoare decât primordialul - suma aceea de elemente telurice și chtonice din aurora unui neam -, culturile populare sânt primitive
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stat sub moarte ca sub turci, au acceptat-o. Și asta înseamnă a-i plăti birul. Nenorocirea noastră este c-am integrat moartea în ordinea firească și am primit-o cu duioșie și fără dramatism. Mai bine ne-am fi dispensat de ea, așa cum au făcut francezii, care au creat o cultură fără spirit tragic. Dar cine cunoaște fericirea francezilor, de a fi avut o superioritate naturală față de moarte? Sânt însă culturi întregi care, din oroare de moarte au ajuns la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
calitativ este esențial oricărei epoci creatoare; sub formă cantitativă, el este un semn de deficiență și este echivalent eclectismului. Momentul eclectic al unei culturi este identic universalismului cantitativ. Evul Mediu, care a concentrat în sine atâta neliniște, că ne-a dispensat pe noi, în latura religioasă, își demarcă liniile lui conturate la exces din concentrarea durabilă și obsedantă pe câteva teme. După cum spune Léon Bloy, el a fost construit pe zece secole de extaz. Evul Mediu a știut totul într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai că aceasta, o dată triumfătoare, s-a întors împotriva științei. În această putere, în manifestările ei, psihologia maselor a văzut una din caracteristicile societății moderne, semnul noii vieți a umanității. Mă mir că astăzi încă se crede că ne putem dispensa de conceptele ei, că le putem ignora. Ele trebuie să aibă totuși o valoare, de vreme ce au permis să descriem și să arătăm ceea ce alte științe au omis să vadă, anume o realitate pe care ele continuă să o neglijeze, considerînd-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
drept în anii '50 și cum este și acum, la Consiliul Legislativ, unde funcționează ca șef de sector. Te întrebi de unde atâta vitalitate? Și dacă este atât de activ, cum se explică faptul că o serie de instituții s-au dispensat de dânsul invocând legea pensiilor, iar alte instituții țin cu "dinții" de domnia sa, cum se spune? Oare Consiliul Legislativ nu cunoaște dispozițiile legii? Să nu știe oare M.A.E. că în Occident, în marile cancelarii diplomatice, ca și la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
integrarea”2. Cunoașterea tacitătc "Cunoașterea tacită" Elementul nespecificabil al cunoașterii aparține dimensiunii tacite a înțelegerii. De aici provine și creditul oferit de M. Polanyi istoricității cunoașterii, care nu poate fi decât personală. Nici o experiență înregistrată de conștiință nu se poate dispensa de setul anticipațiilor și al preconcepțiilor, supuse discret eclerajului cunoașterii tacite. Importanța conceptului de „formare” (paideia sau Bildung), decisiv pentru lămurirea raportului de apartenență la o tradiție culturală, este recunoscut de M. Polanyi. „Trebuie să admit - spune gânditorul american - că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noilor clase sociale (termenul „clasă” fiind folosit aici în sensul lui F. Guizot 1) a impus de la sine un termen absolut, chiar dacă resemnificat: providența. Deși teleologismul filozofiei naturale scolastice era deja sub semnul întrebării, explicația mecanismelor sociale și economice se dispensează cu greu, în secolul al XVIII-lea, de rolul unei causa finalis. Acest agent al ordinii face acordul imaginar între adânci inegalități sociale, pe care economia politică, începând cu Malthus, le tratează ca pe o inexorabilă consecință a „diviziunii muncii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În joc aici, fără Îndoială, și intenția de a răspunde permanentei suspiciuni de ilegitimitate a avangardei - venită din partea forțelor „conservatoare”, - dar e vorba nu mai puțin și de o Înțelegere mai adecvată a acelui proces novator ce nu se poate dispensa de demersurile precedente; „legea determinantelor istorice” funcționează În fiecare epocă, În sensul Înlăturării formulelor perimate și al coagulării unor noi forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa Într-o atare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vor alcătui Invitație la bal, nu renunță Întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă. La rîndul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți În materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea Însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curînd de modernismul moderat decît de fronda avangardistă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și faptul că realizarea unui sondaj este o treabă de profesioniști, cu pregătire sociologică, și nu o chestiune la îndemâna oricărui amator. Institutele specializate în realizarea sondajelor de opinie au personal cu diferite calificări, dar în nici un caz nu se pot dispensa de sociologi și/sau psihosociologi. A ști să construiești uneșantion probabilistic abstract sau a ști să studiezi prin sondaj calitatea mărfurilor ce ies de pe o bandă rulantă nu este suficient pentru a putea realiza și un sondaj de opinie. Ce
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Înaintea mea. Eu Încerc, repet, o lectură nouă, pornind din altă direcție a spiritului critic, alta decît aceea folosită de istoricul literar care trebuie să indice sursele unui fenomen și să facă descripția completă a unei opere. Lectura mea se dispensează de asemenea obligații, lectura este rezultatul confruntării libere cu un text (discurs) liric peste care s-a așezat, cum se zice, praful timpului. Dat la o parte, descoperim o retorică specifică, un peisaj liric, un mod, În fine, de a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea, Înălțarea lor. Virtutea se dispensează de decorurile grandioase. Ea stă, mustrătoare, palidă, ireductibilă, În umbra poemului și se hrănește cu pîinea ascezei. Din cînd În cînd, descinde În saloanele epocii și atunci obrazul (și limbajul) ei se mai colorează. VIII Dimitrie Bolintineanu. «Simțualismulă și teroarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
această impresie, dar nu putea din cauză că Botticelli fugea de discuție. Era greu să-i strigi: "Te-nșeli!", de vreme ce el refuza principial orice dezmințire, spunând parcă: "Părerea mea e nestrămutată!" Ioanide putea să scape de mimica altora, însă nu se putea dispensa de prezența lui Butoiescu. Acesta îi făcea impresia că pune la inimă necazurile de ordin profesional provocate de Pomponescu mai mult decât meritau. Sincer, Ioanide nu le acorda decât o minimă importanță. Când comisiile de ofițeri și preoți inspectară biserica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]