402 matches
-
Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăției; dar în cîteva zile va fi zdrobit, și anume nu prin mînie, nici prin război. 21. În locul lui se va ridica un om disprețuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată, și va pune mîna pe împărăție prin uneltire. 22. "Oștile se vor revărsa ca un rîu înaintea lui, dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legămîntului. 23. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ceea ce explică și venirea lor târzie din Balcani spre Carpați, susține Roesler.5 Argumentația lui Roesler era impresionantă, iar tonul său obiectiv în prezentarea împrejurărilor istorice au făcut o bună impresie asupra cercetătorilor din vremea sa. Această teorie nu trebuie disprețuită sau ignorată, ea fiind împărtășită și de savanți români de bună credință și avem datoria s-o examinăm cu atenție. Prin urmare, în lucrarea sa, Roesler a căutat să dovedească că românii nu sunt urmașii dacilor romanizați de coloniștii aduși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barba bunului Dumnezeu. Apare și se strecoară pretutindeni, în minți și în trupuri, cunoaște un adevărat triumf. În anii '50, ca un semn al noilor timpuri, psihanaliza ajunge în fine la ordinea zilei și în Franța. Vreme îndelungată puțin cunoscut, disprețuit sau redus la imaginea stereotipă de savant cu figură austeră și ochelari, Freud se încetățenește în viața francezilor. Weltanschauung-ul său întâmpină încă, nimic mai adevărat, numeroase bariere ideologice, începând cu rezervele magistrului Sartre, pentru care însăși existența subconștientului recuză
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scena acestui teatru românesc". Or, "...trei părți din această reprezentație vor fi oferite într-o limbă străină care ne strivește, ne subjugă, ne umilește, care împarte un popor în două, lăsînd de o parte pe cei care vorbesc limba noastră disprețuită, și de cealaltă pe marii și bogații care vorbesc o altă limbă, trăiesc, iubesc și mor în această altă limbă". lorga îndeamnă pe cititori să nu se ducă la Teatrul Național. Reprezentația provoacă încăierări, se ridică baricade, tramvaiele deraiază, se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
păstra pozițiile și și-au adaptat propriul patriotism de autolegitimare la imperativele puterii. Renunțînd la spiritul critic, ei vor intra în Academie. Ruptura din anii '70 dintre mediile disidenței care sînt stimate în Vest și elitele compromisului intern care sînt disprețuite antrenează o supralicitare a comportamentelor de adeziune: jumătățile de măsură sînt imposibile. Propaganda din interior se amplifică împotriva atacurilor din afară. Puterea jubilează în mod perfid: moștenitorii patrioți își regăsesc statutul de elite, noii veniți au reușit să obțină înstrăinarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Isus, predicată de misionarii creștini, interzicea orice fel de răzbunare și insultă, iar insistența asupra practicării blândeții și răbdării desăvârșite pare să fi fost cea care a influențat conștiințele primilor creștini. Nu era oare meseria soldatului, în opinia comunităților creștine, disprețuită tocmai din cauza extorcărilor, violențelor și a executării poruncilor tiranilor ei? Creștinii din primele secole au înțeles destul de bine că nimeni dintre ei nu trebuia să devină soldat din proprie inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne spune că a ajuns să fie considerat, asemenea tuturor creștinilor, gunoiul lumii și măturătura tuturor, până astăzi (1Cor 4, 13), nevrednic să aparțină societății omenești, fiind disprețuit și abject. Dincolo de existența unui fundament juridic, refuzul senatului roman de a accepta propunerea împăratului Tiberius (14-37) din anul 35, prin care cerea declararea creștinismului religio licita, existau rațiuni de ordin social și crimen lesae maiestatis, pentru a-i persecuta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
redactat în termeni sobri și severi, fără niciun punct de contact cu tonul și limbajul discursurillor oficiale. Ascultându-l, pe N. Ceaușescu îl apucase parcă o bruscă și chinuitoare durere de dinți. Grimasa îl trăda. N. Ceaușescu se simțea sfidat, disprețuit, călcat în picioare de intelectualismul biciuitor al intervenției lui Doinaș, probabil nici nu înțelegea toate cuvintele, erau multe neologisme, multe abstracțiuni, idei și nu ideologie formulată propagandistic, o sintaxă violent contranstantă cu adipoasele construcții ale limbii activistice. Lui N. Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care trimite reflexe expirante pe sintaxa cenușie a resemnării. Citez din romanul pe care-l prezint: Suprimînd posibilitatea de a alege, sistemul le-a negat opozanților săi orice valoare. [...] Nu pot scăpa de această societate care fragmentează. [...] SÎntem niște nimeni, disprețuiți și azvîrliți la gunoi, la nesfîrșit, ca niște particule nefolositoare, dar trupul nostru este o unitate.” Aceasta este distanța care separă utopia comunitară de aceea a ceea ce-aș numi utopia somatocrației, singura rămasă În picioare după eșecul celor politice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
specifice sunt asociate comportamentului masculin. Contactele sexuale ale femeii în afara familiei erau considerate, în mod tradițional, drept serioase carențe morale și erau sancționate social, mai ales prin lipsa de respect din partea comunității. Într-o relație extraconjugală, femeia era, de regulă, disprețuită public și tratată ca o ființă umană cu serioase deficiențe morale, față de care anumite forme specifice de violență erau permise. Atitudinea față de femei, ca obiecte sexuale, în afara familiei, reprezintă o condiționare culturală pentru unele forme specifice de violență, ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să facă o mulțime de lucruri mărunte; ea îi face și să ridice câteva monumente foarte mari. [...] Obișnuiți cu o existență practică, bătăioasă, monotonă, au nevoie de emoții vii și rapide, de iluminări bruște [...] forma va fi neglijată și uneori disprețuită. [...] Literatura unei națiuni este întotdeauna subordonată stării sale sociale și structurii sale politice [...]. Legăturile care există între starea socială și politică a unui popor și geniul scriitorilor săi sunt întotdeauna numeroase; cine o cunoaște pe una nu îl ignoră niciodată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a unei definiții "universale" a violenței. Metodele folosite și, mai mult, modurile de abordare pe teren trebuie să rămână deschise și variate: unele situații necesită altă abordare științifică decât ancheta amplă de victimizare, de exemplu, și nu trebuie neglijată sau disprețuită nici o metodă. Complementaritatea este aici regula. Nu-i suficient să măsurăm, trebuie să și înțelegem. Comunitatea științifică a progresat mult pe planul înțelegerii mecanismelor care produc violența în școală. Abordările prin factori de risc și abordările contextuale se completează reciproc
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
educația, la acest început de secol XXI, este, peste tot, încă dominată de modelele, instituțiile și valorile secolului al XIX-lea. Dar ceea ce este specific românesc o altă moștenire gravă a anilor Ceaușescu este corupția în școli, dimpreună cu statutul, disprețuit, al profesorului: prost plătit, adesea insuficient format, umilit odinioară de activiștii partidului comunist, astăzi de către noii îmbogățiți și odraslele lor, care își bat joc de starea sa materială precară, "proful" nu mai poate ține pasul cu lumea televiziunii globalizate și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
op. cit., p. 299. 416 Ibidem. 119 respectiv originea nobilă. Răspunsul pe care i-l dă bătrâna în noaptea nunții are o încărcătură morală evidentă: virtutea este mai presus de orice, la fel faptele bune și harul milei, sărăcia nu trebuie disprețuită, iar batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine care domină viața politică a vremii sale. Pentru toți cei prinși în această mașinărie politică, țara este un fel de moșie personală, iar poporul este ignorat în necesitățile sale vitale și disprețuit. Pentru fiecare din cele nouă personaje ale piesei treburile publice se confundă cu nevoile și interesele strict personale, cu ambițiile și resentimentele proprii. Lumea pe care o descrie dramaturgul este o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, imoralitatea, favoritismul, o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
muncii lor nu există, ori ar trebui înlocuit cu altceva, ori e cumva malefic social. În schimb, în studiile literare, cei care vor să facă din literatură principalul lor subiect de cercetare sînt adeseori insultați sau marginalizați, dacă nu chiar disprețuiți și considerați primitivi și inacceptabili ideologic. Acest lucru durează de aproximativ un sfert de secol (de fapt, în universitățile laice și în cele de stat fenomenul e mai pronunțat decît în cele catolice) și începe să dea roade". Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fără nuanțe, limbaj și interpretare personală, doar discursurile interminabile ale șefului statului. Opinia sa reală, de total dispreț față de intelectuali, s-a manifestat o dată mai mult la recenta consfătuire cu activul de partid al Uniunii Scriitorilor. Scriitorii au fost insultați, disprețuiți și desconsiderați în bloc. Li s-a spus că ei nu valorează și că nu merită nimic, că toate creațiile sunt numai opera poporului, că rolul lor este doar să facă educație și propagandă. Ideea de creație individuală liberă, autonomă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sub acest unghi doctrina protecționistă, ci dimpotrivă, tocmai pentru că o vedeam sub acest unghi înainte m-am angajat în această luptă 56. Vă rog să mă credeți; a extinde puțin comerțul nostru exterior, rezultat accesoriu care, cu siguranță, nu merită disprețuit, nu a fost niciodată motivul meu determinant. Am crezut și continui să cred că Proprietatea se află în centrul acestei chestiuni. Am crezut și încă mai cred că tariful nostru vamal, din cauza spiritului care i-a dat naștere și a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
deoarece chiar campionii fraternității acuzau o pretinsă pierdere financiară, devenea clar că nu este suficient să fie pusă cauza Justiției la adăpost de orice îndoială, trebuia în plus să se dea satisfacție acestui mobil nedemn, abject, demn de dispreț și disprețuit, dar atotputernic, Interesul. Acest fapt a dat naștere unei mici demonstrații în două volume, pe care îmi iau libertatea să vi le trimit cu prezenta scrisoare 62, pe deplin convins, domnule, că, dacă, precum economiștii, judecați sever regimul protector în ce privește
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Politics a lui Waltz n-ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată. Mai mult decît analiza făcută lui Morgenthau, ceea ce urmează diferă în unele locuri de interpretările obișnuite. Deși textul lui Waltz a fost lăudat ca riguros, dar și disprețuit ca fiind simplist, eu cred că, în esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
6. Deconstrucție și scriitură / 174 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere / 178 3.2.3.8. Scriitura ca absență a autorului / 181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul / 207 4
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea raționalității ordinii universale este la fel de veche ca filosofia însăși, și "postmodernismul" este atunci și expresia pentru sfârșitul filosofiei, și chiar și a formei ei celei mai cotidiene ca ideologie"321. Logos-ul disprețuit este, astfel, un motiv determinant al "dispariției" filosofiei în postmodernism; patosul pentru rațiune, înscris în "fizionomia" filosofiei încă de la Socrate, este oarecum discreditat în discursul postmodern, care își afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această privire generală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]