1,499 matches
-
putea să fie altfel? Dacă trebuie să accentuăm: nu limbajul este fascist, ci vizualul. El îndreaptă obiectivul spre cei care au cea mai mare vizibilitate, confirmând astfel puterea celor care o au deja, dar această redundanță evacuează supapele posibilităților și distanțarea simbolică de lege. Prezentului pur nu i se replică, iar la televizor totul este întotdeauna prezent, imediat, evident irefutabil. Ca să reapară, clipa trecută trebuie să dea impresia că nu a trecut, să se afișeze în cvasi-prezent, să se rejoace în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de imagine își acreditează propriul regim de adevăr, astfel încât este necriticabil și chiar inobservabil din interior. În schimb, va fi mai ușor obiectivat din punctul de vedere al regimului anterior (ceea ce dă inevitabil un aspect reactiv, resentimentar sau reacționar oricărei distanțări față de blocul de evidențe în vigoare, spre marea bucurie a acestuia din urmă, care se legitimează și mai mult). Imaginea TV este un mod de a vedea imaginea TV, care exclude vederea vederii. În afară de cazul în care întorci butonul. Inaptitudinea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât până acum" (id., p. 132). Concluzia autorului este că incertitudidea nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" (engl. "reembedding") sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, "relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea" (id., p. 84). Alături de acestea, reîncapsularea prezintă alte relații de încredere în sistemele abstracte, de natură reflexivă, cum ar fi încrederea în sisteme, încrederea în persoane (prin angajamente față-în-față), neatenția civilă sau punctele de acces
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
create în funcție de prestație și de prestigiul dobândit în SL. Așa cum arată Giddens, incertitudinea nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea. Societatea SL oferă tocmai un mediu al distanțării spațio-temporale și al reîncapsulării; prin aceasta, fenomenul SL marchează un sindrom specific izomodernității. 6.3.3. Considerații conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea. Societatea SL oferă tocmai un mediu al distanțării spațio-temporale și al reîncapsulării; prin aceasta, fenomenul SL marchează un sindrom specific izomodernității. 6.3.3. Considerații conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative, structurarea metaversală nu reprezintă altceva decât o formă de proces social cooperant în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
creații, reușind uneori adevărate tururi de forță (în contextul acelor ani) în cazuri delicate sau extrem-vulnerabile (Mihai Beniuc, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Miron Radu Paraschivescu ș.a.). Traiectoria, nu o dată capricioasă, a câte unui destin literar, e trasată succint, cu o distanțare afabil-ironică. Rezervele moral-estetice nu lipsesc, ele sunt însă rostite când aluziv, când subtextual, cu o insinuare stilistică înșelătoare, în genul „perfidiei” lui Perpessicius. Alteori, judecata e tranșantă și S. - se poate observa la o nouă lectură - nu are ce „revizui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețineau putere. Era prins În plasă și nici nu știa că nu mai are scăpare. Invazia socialului În psihologic Aspirând la considerație Înaltă, psihologia și-a asumat statutul de știință obiectivă, practicând distanțarea de obiectul de studiu, examinarea rece a subiectului. Numai că subiectul (individul) nu rămâne inert, se schimbă În timpul evaluării, se transformă. Această teorie este veche, fiind pusă În circulație, la noi, acum aproape jumătate de veac de Vasile Pavelcu În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de pagini au fost adăugate la cele 201 inițiale. Aceste inserții sînt în număr de 21. Textul 1 constituie noul capitol 1 ("Memoria colectivă la muzicieni") și corespunde paginilor 168-201 ale ediției de anterioare. Textul 2 este o modificare, o distanțare a paragrafelor de la paginile 59-60. Textul 3 se găsește la paginile 62-63. Textul 4 este un lung text cuprins între paginile 76-87. Aici Halbwachs reia, plecînd de la un manuscris mai vechi, reflecțiile din caietele sale datînd din perioada 1925-1932, privitoare
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
acesteia făcând referire la ideea detașării de lumea profanului și a separării de planul existenței obișnuite sau ordinare. Încă din vechime sacrul indica natura divină și strălucirea acesteia, supranaturalul și prezența unor potențe superioare celor umane, marcând o formă de distanțare a lucrurilor și ființelor puse în slujba divinității de tot ceea ce este impur. În acest context al definițiilor, termenul actual din limba română, sacru, provenit din latinescul sacer, semnifică, de asemenea, ceea ce este sfânt, solemn, cu caracter religios, inspirând sentimente
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
siguranței interioare pentru unul al îndoielii. Îndepărtându-se de Creator și de Creație omul devine un individ în sensul rău al cuvântului, "o fractură, o fisură în Ființă" (Emil Cioran)"162. În ce ne privește, suntem de părere că această distanțare de viziunea spirituală cunoscută anterior a determinat, alături de înmulțirea încercărilor de cunoaștere rațională, un moment crucial în evoluția ideatică a fenomenelor culturale, inclusiv a celor artistice. Nu credem însă că simpla justificare a procesului creator ca manifestare psihică naturală este
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
invizibile. Din acest punct de vedere, idolii îndeplineau satisfăcător funcția unei punți de legătură cu divinitatea (contactul cu zeul fiind rezervat doar unui grup restrâns de persoane), aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre vizibil și invizibil. Sub acest aspect, exista credința că "idolul nu îl personifică pe zeu și, prin urmare, nu-l amăgește pe adorator, care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în opinia sa, își găsește apogeul în arta liturgică 528 înțeleasă ca o extindere a misterului euharistic la dimensiunile întregului edificiu eclezial -, la cea pur umană, profană sau laică, marcând astfel un anume regres spiritual, exprimat în creația artistică prin distanțarea artei sacre de cea religioasă, respectiv de cea laică. Așa se explică de ce, în perioada contemporană, multe dintre creațiile de inspirație religioasă ale trecutului ajung să aibă simplul statut de reprezentare vizuală a sacrului, și nu de prezențe efective, spirituale
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
înșiși și sînt de lungă durată. Prototipul afectiv experimentat de colectiviști și individualiști pare a fi diferit. într-o serie de studii realizate de Kitayama și colaboratorii (1995) și Mesquita (2001), americanii au raportat mai multe emoții pozitive de dezangajare, distanțare de ceilalți (superioritate, mîndrie, egocentrism), în timp ce japonezii activau mai multe emoții pozitive de angajare (prietenie, sentimentul de intimitate sau apropiere, respect). De asemenea, comparativ cu japonezii, americanii experimentau o gamă mai largă de trăiri afective, atît pozitive, cît și negative
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și suferința psihică nu sunt determinate de anumite lucruri exterioare, ci de judecata noastră asupra evenimentelor la care participăm și care ne afectează. În cazul bolnavului de SIDA, se încearcă prin terapia cognitivă să se realizeze o anumită dezimplicare și distanțare față de fenomen, să se disocieze reacția emoțională de situație, prin controlul gândirii și printr-o analiză de conținut a propriilor cogniții. Acest tip de terapie este de factură pedagogică, corectivă (Lisievici, 1999). Copilul seropozitiv prezintă distorsiuni masive ale triadei cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
un instrumentar tehnic sofisticat, criticul pune sub lupă mecanismul lucidității lui Holban, stabilind cu exactitate ecuația fundamentală a unei asemenea autenticități tehnice. Recursul la persoana întâi nu mijlocește pactul autobiografic, sinceritatea și toate celelalte, ci, dimpotrivă, este un dispozitiv al distanțării, dând naștere dublei lucidități în care C. vede formula definitorie a prozei lui Holban: eul povestirii - observă criticul - dublează eul aventurii și se instituie în judecător al acestuia. Cazul Holban este plasat într-un orizont problematic integrator: destinul discursului personal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
și același chin îl îndeamnă pe om la aceste atitudini. Tocmai de aceea ele coincid în punctul lor de plecare. Dar am văzut că din toate filosofiile care pleacă de la absurd puține se mențin în limitele lui. Și tocmai după distanțările și după infidelitățile lor am putut măsura și mai bine ce anume nu aparține decât absurdului. Totodată, sunt silit să mă întreb: este cu putință o operă absurdă? Nu vom insista niciodată îndeajuns asupra caracterului arbitrar al vechii opoziții între
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
că "regimul politic al României este, ca și cel din Franța, un regim politic mixt dar articulat diferit". Nu este folosită sintagma "regim semiprezidențial", ci cea de regim mixt, ceea ce denotă, în opinia noastră, intenția autoarei de a avea o distanțare față de terminologia introdusă de Duverger și o deschidere mai amplă față de expresiile alternative care descriu acest tip de regim 24. Simina Tănăsescu consideră că regimul politic românesc este semiprezidențial dar, din felul în care au fost exercitate de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
și absurd. Școala, educația, cultura, deși aveau oficial rolul de vehicule de îndoctrinare a tinerilor, ofereau în același timp forme inedite de libertate: capitalul simbolic și libertatea interioară. Cele două portrete feminine, înscrise în galeria meritocrației intelectuale, se definesc prin distanțare de ideologia emancipatoare a regimului, clădindu-și cu demnitate și onestitate autonomia și respectabilitatea profesională și făcând din supraviețuirea cotidiană o artă. * * * Pentru că incursiunile în trecut se fac din perspectiva relevanței lor pentru prezent, ca exercițiu permanent de căutare a
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
mulțumit societatea românească în curs de transformare. Comunismul se impunea mai bine printr-un conațional care trăise în țară și care era bărbat, Gheorghiu-Dej. Ana Pauker a fost uitată, iar venirea lui Ceaușescu la putere a fost asociată cu o distanțare mai importantă față de Moscova, dublată de o bună imagine inițială în Occident. Într-o anumită măsură, Ceaușescu a reușit, în primii ani ai regimului său, să obțină acceptarea comunismului în țară, să sporească mândria națională. Poporul de țărani fusese traumatizat
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
că, din punctul nostru de vedere, mai sunt încă multe de făcut. (A. Boiagiu - Realitatea TV, 3.IX.2006). - Expresiile pot să vă spun și (ceea) ce pot să vă spun pot avea, contextual, și o conotație ușor diferită, de distanțare a locutorului față de alte persoane sau surse de informație: Ce face justiția este treaba ei. Eu ceea ce vă pot spune, în ceea ce mă privește, este că [...] Pot să fac un singur comentariu [...] (C. Popescu Tăriceanu - TVR 1, 6.II.2007
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un nume propriu, demonstrativul de apropiere poate primi interpretări diferite 6. În unele contexte exprimă o atitudine de distanțare dintre locutor și referent: Zenga ăsta eu cred cî-i un tip foarte labil așa (CLR) Eu care nu am decat un simplu curs de jurnalism de 5 zile pe undeva aș putea să scriu ceva mai bun decât Andreea asta
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
între aceste mari personalități ale filozofiei, științei și culturii românești există diferențe, că între „tipul ideal” al clasicului și opera lăsată moștenire pot fi sesizate nepotriviri, că între „caracteristica pură” a tipului ideal și realitatea concretă poate interveni o anumită distanțare. Mă voi referi în continuare doar la unul dintre clasicii psihosociologiei românești, la Traian Herseni. Nu voi urmări cât de mult se apropie Traian Herseni de „tipul ideal” al clasicului dar asigur că se apropie asimptotic dacă nu de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
epuizează relația dintre datele senzoriale și construcțiile conceptuale. Relația nu este una de reflectare, de oglindire, și nici una de natură genetică. Ca și conceptul kantian al cunoașterii, acest concept metodologic al cunoașterii orientate spre formă a fost elaborat printr-o distanțare clară de ideea empiristă tradițională a derivării conceptelor din datele primare furnizate de organele de simț. Tema a căpătat un profil deosebit de pregnant în reflecțiile metodologice ale lui Albert Einstein. Einstein a formulat un punct de vedere clar articulat asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în „Cuvântul înainte” la Imm, Kant atrage atenția cititorului că legea morală, drept temeiul unei obligații, trebuie să poarte cu sine o necesitate care nu și-ar putea avea sursa în experiență. Acesta este un al doilea temei care susține distanțarea lui Kant de filosofia empiristă a moralei. Legea morală - afirmă el - reprezintă un imperativ valabil pentru ființe raționale în genere, în particular pentru oameni în măsura în care ei sunt ființe raționale. În secțiunea întâi a Imm, Kant va preveni în mod explicit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pretenție de a reprezenta „știință” ar fi fost probată ca nelegitimă de către criticismul kantian. Cel care a fost, probabil, după Maiorescu cel mai fidel admirator și popularizator al filosofiei lui Kant nu ezita să afirme că nici una din încercările de distanțare categorică de concluziile filosofiei critice nu a fost încununată de succes. Prin urmare, filosofia kantiană poate fi socotită „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”20. Actualitatea rezultatelor filosofiei teoretice a gânditorului de la Königsberg era considerată una permanentă. Filosofia cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]