1,534 matches
-
analizate toate nivelurile (naratologic, poetic, tematic, ontologic, filosofic, al circulației și receptării, al militantismului estetic și atitudinal, al mentalităților etc.), pertinente pentru cuprinderea globală și totodată aprofundată a chestiunii. Toate dezbaterile, constructele ideatice și realitățile culturale analizate sunt comentate cu distanțarea necesară și chiar cu o ușoară, binevenită undă de ironie, cu o perfectă cunoaștere, „din interior”, a „dosarului”. Astfel, viziunea de ansamblu este obiectivă, în măsura în care poate fi ceva „obiectiv” în cercetarea umanistă. C. este, totodată, și „postmodernă” ea însăși, își
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și ceaușismul. Personajul prozelor „ficționarului” vede lumea ca un colaj suprarealist în culori de melodramă, dar nu fără distanțare autoironică. El își constată ridicolul avântului revoluționar de tinerețe, dar nu-l persiflează și nu-l tratează corosiv: nereușite sunt, aici, dorlotate, privirea se strecoară prin găurile țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua mă simt cel mai bine./ Creierul meu lucrează-n acord
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
ultima sa perioadă de creație, lirismul însă nu mai poate să-și păstreze maxima obiectivare impusă de estetica parnasiană. Helada „academică” și „decorativă” e înlocuită prin Helada lui Nietzsche, a elanului „cutreierând dinamic ființele” și „ridicând extatic un cer platonician”. Distanțarea însăși lasă loc apropierii, până la limita contopirii contrariilor, altfel spus, până la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și antiteză. Sinteza de apolinic și dionisiac, aspirația către absolut și experiența intensă, orgiacă, a trăirii, tensiunea dintre un acolo, sus și un
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în volumul Zăpada mieilor (1944), dar timbrul redevine puternic bacovian în Lacrimile pământului (1944). În acest volum, B. părăsește universul marin pentru a evoca parcuri unde „cad frunze, funerar”. În ceea ce privește romanele, se pare că B.
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
ÎI descrie umilințele regelui. Autorul, Tobias Rustat, pentru a da credibilitate informațiilor furnizate, afirmă:"Nici unul dintre servitorii regelui nu a fost mai răsplătit după restaurație decât Tobias Rustat". Remarcam persoană a III-a singular folosită în această frază, care accentuează distanțarea autorului de cel despre care povestește. Tobias relatează în continuare:"Carol a fost chiar bucuros să primească o cămașă veche de la Lordul Jermyn, care, desi trăia în lux, avea mare grijă ca să nu fie nimic oferit servitorilor regelui, astfel încât Rustat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
două personaje, băcanul Ghiță Calup și Ilie, tejghetarul său, prefigurează două dintre personajele comediei O noapte furtunoasă a lui I. L. Caragiale: Jupân Dumitrache și Chiriac, fidelul său ajutor și sergent în „garda civică”. Caracteristice pentru literatura umoristică de aici sunt distanțarea redactorului față de evenimentele care pasionau atunci opinia publică și chiar un tineresc spirit de frondă. C. este în egală măsură o sursă de informații asupra procesului de formare a lui Caragiale, asupra efortului de a-și selecta teme, tipuri și
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
de un Philippe Sollers ori de un Jean Ricardou, a fost înfăptuită de C. cu eleganță și naturalețe, cu „autenticitate” și legitimitate, fără „extremism”, fără intoleranța obsesională proprie uneori corifeilor francezi ai acestei orientări, însă cu o permanentă circumspecție și distanțare (auto)critică, și s-a materializat în texte agreabile la lectură, limpezi și expresive, deloc tehniciste, deloc rebarbative. În Realism și devenire poetică..., C. afirmă și demonstrează, analitic, existența unui proces de evoluție a prozei literare franceze din ultimele câteva
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
cînd "eul" narator se transofrmă într-un "el", naratorul își asumă un rol care dramatizează contrastul dintre vita activa a soldatului Esmond și vita contemplativa a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că stăpînul său avea de gînd să ducă mai departe această vrajbă și că nici o stăruință nu-i va schimba hotărîrea, Harry Esmond (care pe vremea aceea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de "el". Această întoarcere la forma mai detașată a persoanei a treia nu are loc, totuși, fără avertisment. Înainte de citatul în vorbire directă apar propoziții care sînt identificate ca aparținînd eului narator prin natura lor gnomică și prin timpul prezent. Distanțarea are loc de fapt în două etape. Mai întîi, eul narator se eliberează de eul care trăiește, apoi referința la eul care trăiește este mutată la persoana a treia pentru a se ajunge la o distanță mai mare244. Alternarea referinței
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o funcție diferită decît aceea realizată în relație cu un personaj-reflector (într-o situație narativă personală). Rezultatul acestor observații legate de variația referinței pronominale indică faptul că o schimbare de la "eu" la "el" are loc în primul rînd în scopul distanțării eului narator de eul care trăiește. Această schimbare de referință poate avea loc aproape în orice moment în contextul unei narațiuni, întrucît posibilitatea este deja inerentă în distanța narativă însăși dintre eul narator și cel care trăiește. Trecerea de la "el
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratorului la persoana întîi din romanul Abatorul cinci la vederea unuia dintre personajele romanului: "Acela eram eu. Eu sînt acela. Acela era autorul acestei cărți"248 poate, cu siguranță, să nu mai fie descrisă adecvat în sensul obiectivizării și al distanțării. Aici incompatibilitatea ultimă a structurii narative a narațiunii la persoana întîi și a aceleia a narațiunii la persoana a treia devine subiectul unui roman, o temă care e tratată într-o manieră mai radical paradoxală în romanul lui Vonnegut Micul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai povestește o dată cum am obținut eu apartamentul de oaspeți al lui Marlene Dietrich, în 1963254. Din cîte se pare, autorul se străduiește să sublinieze sau să se distanțeze în mod deliberat de normele care guvernează utilizarea elementului narativ "persoană". "Distanțarea" trebuie înțeleasă aici în sensul originar pe care Șklovski l-a dat acestui concept atunci cînd l-a lansat 255. O narațiune cu un narator personalizat folosește în mod tradițional fie referința la persoana întîi, fie referința la persoana a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personalizat folosește în mod tradițional fie referința la persoana întîi, fie referința la persoana a treia pe parcursul unei povești. Aici așteptările cititorului, bazate în primul rînd pe experiența cu textele narative convenționale, rămîn în mod evident nesatisfăcute. O astfel de distanțare face ca texul narativ să fie mult mai greu de înțeles, provocînd atenția cititorului. În același timp, tema centrală a romanului își găsește expresie prin forma narativă: dificultățile personajului principal în legătură cu găsirea distanței față de el însuși, adică față de experiența sa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încearcă în mod serios, să îl schimbe pe "eu" pentru o vreme pînă la acea distanță care ar permite ca acesa să devină un "el", așa cum se întîmplă în romanul Henry Esmond. Neputința de a ajunge la o astfel de distanțare devine din ce în ce mai evidentă prin confuzia sporită produsă de variația frenetică a referinței pronominale către finalul romanului. Această confuzie este intensificată de alte elemente narative care contribuie, la rîndul lor, la distanțarea formei narative, de pildă îmbinarea formelor vorbirii directe și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Esmond. Neputința de a ajunge la o astfel de distanțare devine din ce în ce mai evidentă prin confuzia sporită produsă de variația frenetică a referinței pronominale către finalul romanului. Această confuzie este intensificată de alte elemente narative care contribuie, la rîndul lor, la distanțarea formei narative, de pildă îmbinarea formelor vorbirii directe și indirecte sau a prezentării directe și indirecte a gîndirii în cadrul unei propoziții: De exemplu, povestește că nu am fost niciodată într-un bordel 257. Întrebarea dacă în timpul scrisului te gîndești la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana a treia, 133-134, 136, 156-157 dinamica alternanței formelor narative, v. dinamică narativă dinamică narativă, 116, 120, 125-127 dinamizare a situației narative, 30, 86, 109 și schematizare, 126 discours-histoire, v. fable discurs narat, 279 dislocare temporală, v. schimbare temporală distanțarea naratorului de personaje, 168 a eului narativ de eul care trăiește, 163, 165 distanță a experienței, 173-174 distanță narativă, 153-155, 166, 155, 288, 297, 309-311, 313, 318 în romanul epistolar, 310 Dual Voice, v. și perspectivă dublă efect-tablou (Tableau-Effekt), 160
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
246-247, 252-253, 255, 258, 281, 306-307, 317, 321-322, 327 entropie, 30, 129 epifanie, 127, 212 eseistic, 36-7 estetica receptării, 233 eu întrupt, 147, 150 eu narator eu care trăiește, 135, 148-149, 159, 164, 166, 180, 239, 297, 307-309, 313, 327-328 distanțare a eului narator de eul care trăiește, 166, 313 fable-sujet (histoire-discours), 42, 51, 65, 74, 341 familiarizare a formei narative, 28 v. și nivelare a profilului narativ ficțiune epică, 114, 144, 193, 200 film, și determinare, 185-186, 189 și nemediere
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
textului marxist și de teologul textului luteran, de istoricul ideilor și de sociologul religiei rezultat al acestei diviziuni a muncii: constatarea dezolantă că nu există nici un raport între in-put-ul textual și out-put-ul cultural. De fapt, în loc de a pune pe tapet distanțarea tipurilor de metode, ele sînt proiectate în obiectul însuși. Sus și jos, în amonte și în aval, înainte și după: categorii periculoase. E o iluzie perseverentă această geografie imaginară a "nivelelor", a "surselor", "ramificațiilor" și "ieșirilor". Sus, totdeauna prea sus
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
educative și sistemele de valori sînt tratate ca entități imateriale, lucruri invizibile, corpuri spirituale fără organe, și deci fără anatomie sau fiziologie posibile. Se proclamă o istorie ideologică independentă de evoluția suporturilor și vectorilor difuzori. S-a constatat existența unor distanțări între un sistem ideologic conservator, cu evoluție lentă, și evoluția mai rapidă a raporturilor sociale trăite. Dar instanța medierilor tehnice prin care se reproduce o ideologie socială instrumentele tradiției este ocolită, ca și cum n-ar avea o temporalitate proprie. Or distanța
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să clarifice interacțiunile trecute și prezente inter-zonă mai degrabă crucială decît obscură dintre "tehnică" și "cultură" (între ghilimele, căci separația dintre cele două domenii face chiar obiectul de studiu al mediologiei). Și se forțează să valorifice imperativele transmisiei și ale distanțării temporale în fața urgențelor comunicării și ale punerii în rețea a spațiului, astăzi materializată și simbolizată de Internet. Istoria culturală nu i-a așteptat pe mediologi pentru a onora materialitățile culturii și tehnologiile inteligenței. Bineînțeles, dar istoricul de profesie și virtutea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
diferențiere extreme Solidaritate mecanică Solidaritate organică Complexitate. Viață guvernată de legături interindividuale Complicație Statusuri prescrise Statusuri dobândite Societate de status Societate contractuală Statusuri totale Statusuri parțiale Rural Urban Educație dependentă de status Status dependent de educație Acceptare ridicată a rolurilor Distanțare fără rol Textură relațională densă Textură relațională slabă Putere bazată pe valori locale Putere bazată pe valori cosmopolite Textură de roluri de slabă densitate Textură de roluri de mare densitate Clasele sociale o diviziune printre altele Clasele sociale diviziune dominantă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
țara-model. Acum țările care au beneficiat de pe urma creșterii economice din ultimele decenii realizată cu contribuția decisivă a Americii vor uita destul de repede acest lucru, atunci când vor trebui să achite nota de plată a crizei declanșate de pe teren american. Tendințele de distanțare se pot accentua mai mult decât credem. Dacă nu va exista o redresare rapidă, este posibil să traversăm o perioadă în care "la modă" va fi nu să fii în pas cu America, ci să fii diferit de ea. În
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
gestionat. Preocuparea pentru durată este proprie strategiei. Ignorarea specificității culturii celorlalți ne face orbi și surzi atât față de ei, cât și față de noi Înșine, față de propriile forțe și slăbiciuni și de capacitățile noastre de Învățare și de Îmbunătățire. Pentru aceasta, distanțarea este esențială. Principiul reculului strategic se bazează pe această viziune a diversității culturilor și pe posibilitatea de a analiza modurile de acțiune a popoarelor și comportamentele lor strategice pornind de la elementele de continuitate a istoriei lor. La fel ca o
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
a istoriei lor. La fel ca o ipotenuză, strategia articulează și combină cele două laturi ale unui unghi, subiectul Însuși și celălalt (sau ceilalți), pe planul dat de mediu și de circumstanțe. Abordarea și Înțelegerea acestor culturi ne permite, prin distanțare și contextualizare, nu numai să punem În lumină propriile atuuri și handicapuri, ci să procedăm la fel și În privința celorlalți. Atât În cazul competiției, cât și al asocierii, această clarificare facilitează conducerea interacțiunii strategice Într-un spirit de grijă față de
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]